În mod frecvent, puseele de dermatită atopică sunt declanșate, întreținute și chiar agravate prin folosirea detergenților comuni. Cum eviți o astfel de situație afli de la Dr. Constantin Venerus Popa, medic primar dermato-venerologie.
Dermatita atopică este foarte neplăcută pentru copilaș din cauza senzaţiei de mâncărime, care îl determină să fie agitat, uneori chiar să se odihnească prost. Dacă puiul se scarpină în zona dermatitei, riscul ca pata roșie să se extindă este foarte mare. În plus, tot felul de microorganisme, de la bacterii la ciuperci și virusuri, abia aşteaptă să se cuibărească acolo, complicând și mai mult situaţia. De aceea am discutat cu domnul doctor Popa Constantin Venerus, medic primar dermato-venerologie de la Centrul Medical Medsana, pentru a afla mai multe despre această afecțiune.
Ce este dermatita atopică?
Dermatita atopică este o afecțiune cutanată inflamatorie, autolimitată (de cele mai multe ori), marcată evolutiv de cronicitate, cu multe pusee eruptive, separate de perioade de acalmie. De multe ori este asociată cu alte afecțiuni cu „teren atopic“: astm bronșic alergic, rinită alergică, conjunctivită alergică, urticarii etc. Cu toate că se însoțește relativ frecvent cu aceste boli tipic alergice, dermatita atopică nu este socotită un model de boală alergică. Numele i-a fost dat în 1933 de Wise și Sulzberger și mai este denumită încă „eczemă atopică“, „prurigo Besnier“, „eczemă endogenă“, „eczemă infantilă“ sau „eczemă constituțională“. Principalele semne clinice includ:
– debut în copilărie (cel mai frecvent), uneori chiar la vârsta de două-trei luni (foarte rar apare după vârsta de 50 de ani);
– afectarea constantă a feței, la început, iar ulterior a pliurilor de la coate, genunchi, laterocervical;
– prurit constant, cronic (criteriu major de diagnostic);
– uscăciune cutanată;
– roșeață a elementelor eruptive;
– cojițe foarte fine (scuame) pe leziuni;
– leziuni în general simetrice.
De ce apare?
Cauzele dermatitei atopice sunt puțin cunoscute, dar s-au putut face câteva asocieri semnificative cu:
- Statutul „atopic“, respectiv prezența unor boli ca astmul bronșic alergic, rinita alergică, febra de fân, conjunctivita alergică, urticaria.
- Prezența de IgE crescute la 80% din pacienți.
- Modificarea unor subpopulații de limfocite.
- Folosirea unor detergenți inadecvați. Aici putem deschide o paranteză pentru că este important să amintim câteva lucruri. Detergenții uzuali sunt combinații complexe de substanțe chimice, majoritatea de origine petrochimică, coloranți, parfumuri, spumanți, potențiatori de nuanță, metale (crom, cobalt, nichel), formaldehidă, enzime, acizi, baze și nu sunt biodegradabili. Toate aceste substanțe pot penetra pielea extrem de fină a copiilor și pot avea efect proinflamator. În mod frecvent, puseele de dermatită atopică sunt declanșate, întreținute și chiar agravate prin folosirea detergenților comuni. La aceasta contribuie de multe ori și limpezirea insuficientă a rufelor care vin în contact direct cu pielea. Urmele de detergent pot fi infime, dar extrem de toxice.
- Stimuli care pot produce hipertranspirație: efort fizic, temperatura mare a mediului ambiant, folosirea lenjeriei sintetice sau de lână.
Ce ai de făcut?
Principiile de tratament se pot sistematiza astfel:
- Protejarea pielii de factorii care pot declanșa pusee: efort fizic, temperatură ridicată, haine/pături sintetice/lână purtate direct pe piele.
- Folosirea de detergenți hipoalergenici. Aceștia se caracterizează prin:
- lipsa din compoziție a formaldehidei, coloranților, a dioxinei, a conservanților, a potențiatorilor de culoare albă, a parfumurilor;
- pH neutru;
- testare dermatologică riguroasă, prealabilă punerii pe piață;
- conținut crescut de compuși vegetali, cu efect infim sau chiar absent asupra tegumentelor sensibile ale copiilor;
- biodegradabilitate de 100%;
- lipsa uleiurilor esențiale din formulă.
- Combaterea uscăciunii cutanate, a pruritului și profilaxia infecțiilor (posibile pe tegumentele afectate).
- Evitarea supraîncălzirii pielii.
- Evitarea contactului cu detergenți uscați prin limpezirea suplimentară a hainelor.
- Evitarea „spumantelor“ de baie.
