Luna trecută am participat la un eveniment impresionant. O sărbătoare a fertilității la Atena, unde au fost invitate zeci de familii (și din România, desigur) care și-au văzut visul de a avea un copil aici, în fieful zeilor.
Infertilitatea e o boală complicată, din ce în ce mai frecventă (poate și progresul e de vinăși tot mai greu de suportat. Unu din patru cupluri are probleme de fertilitate. Iar la noi, ca în mai toată Europa. Pare greu de crezut, dar astea sunt statisticile OMS. Din fericire, în ultimii ani au învățat și românii să depășească prejudecățile și jena și, când constată că a trecut mai bine de un an de încercări nereușite, se duc la control.
Nu e deloc simplu
Când diagnosticul de infertilitate a fost pus, începe o luptă chinuitoare și nu întotdeauna încununată de succes. Analize peste analize, încercări, injecții, din nou analize. Viitoarele mămici suportă totul cu stoicism. Iar asta, pentru că, ei bine, da, viitorii tătici sunt dintr-odată model de suport. Se spune că, în general, bărbații nu prea iau seama la frământările soțiilor. De cele mai multe ori, consideră că sunt pur și simplu rezultatul înclinației lor, a femeilor, de a despica firul în patru. Dar nu și în situația asta, nu și când, în ultimă instanță, apelează la varianta FIV doar pentru a avea, în cele din urmă, un copil.
Vestea bună
Clinica Genesis din Atena, cei care au organizat sărbătoarea mai sus amintită, este recunoscută pentru rata de reușită din prima încercare de FIV: 50%, rata medie în lume fiind de 30%. Iar în ultimii doi ani, 1.600 de cupluri din România și-au văzut aici cu ochii visul acesta minunat. Am cunoscut câteva dintre cupluri și mi-a venit ideea de a-i întreba și pe tați ce și cum au trecut peste această încercare. Ce și cum au simțit ei.
Din 2004, când s-a înființat, în clinica Genesis s-au născut 20.000 de copii, dintre care 900 români.
Gusti Dovlete, inginer, Târgu Jiu.
Un băiețel activ nevoie mare, supravegheat pas cu pas de un tătic neobosit: Gusti și Andrei. Puștiului, curios, nu i se refuză niciun loc de cercetat. Tatăl, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu gata să dea o mână de ajutor: „Ne-am dorit enorm un copil. Trecuseră deja aproape trei ani de căsnicie când ne-am spus, chiar dacă FIV nu era încă singura soluție, că trebuie s-o facem. Tratamentul şi procedura în sine nu au fost grele: am plecat la Atena, ne-am bucurat de concediu, am mers la plajă, am vizitat oraşul care este minunat. A fost cel mai reuşit concediu, când ni s-a împlinit cel mai mare vis. Practic, am plecat într-un concediu în Grecia doi, de unde ne-am întors trei! Momente grele? Or fi fost, nu zic nu, dar, de când a venit pe lume minunea noastră Zian Andrei, am uitat toate momentele grele şi ne bucurăm de fiecare clipă petrecută împreună!“ Gusti e mai tot timpul în preajma lui Andrei și așa a fost de când s-a născut, fără să-și piardă răbdarea, fără să obosească. Iar Andrei, curiosul, e mereu vesel și zâmbăreț.
Zâmbetul unui copil îţi şterge din minte şi din suflet tot ce a fost greu!
Constantin Mișa, economist, Constanța.
Unu, doi, trei… Un cărucior ca un trenuleț, din care zâmbesc ghiduș tripleții Alexandru, Claudiu și Robert. La volan (are volan de-adevăratelea, pentru că, altfel, ar fi greu de condus), tăticul. Nu-i ușor cu trei, uneori pare obosit, dar niciodată nu-și pierde răbdarea, orice-ar fi. „Cum o putea?“, se miră mămicile din asistență. „Ne-am dorit foarte mult un copil, dar Nicoleta (soția – n. n.) a avut două sarcini extrauterine, în urma cărora a rămas fără trompe. Așa că singura soluție era FIV. Am fost cam dezamăgit când am aflat, dar am trecut peste. Eram și un pic îngrijorat, pentru că nu știam exact cum funcționează și dacă va avea rezultat, dar era ultima șansă de a avea copii, așa că am pornit la… luptă.“ Îndeobște, mama este personajul principal în povestea asta. Ce face tatăl? Cum face el față? Cam ce-i trece prin cap în timpul diverselor proceduri? „M-am străduit să fiu cât mai pozitiv, am ferit-o pe Nicole cam de tot ce trebuia făcut prin casă și am susținut-o cât am putut mai bine, așa că nu prea m-am gândit la proceduri în sine.“ Cu toată fericirea pe care a simțit-o când a aflat că toți cei trei embrioni erau viabili și se prinseseră bine, Constantin a trebuit să mai treacă un hop, să facă încă o dată efortul de a fi cel tare, cel mereu optimist: când au aflat, în săptămâna 20, că unul din băieți are o malformație cardiacă.
Au trecut cu bine și de asta, iar tripleții sunt acum bine sănătoși și voioși. Iar Constantin – un tătic fericit.
Citește și:
- Amintiri din timpul apariției pe lume
- Dieta, activitățile fizice și alăptarea copilului ajută mămicile să slăbească
- Dieta dupa nastere. Cele mai bune sfaturi
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr28/14.07.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com