Logodna este una dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat mie şi ţineţi cont că am făcut turul Europei cu maşina, ba chiar şi turul Turciei.
DAR… a fi logodită este şi o experienţă uşor ciudată.
De ce zic că este ciudat, care sunt lucrurile care mă fac să spun lucrul ăsta? Iată-le:
1. Inelul
Nu ştiu cum să mă port cu acest lucru extrem de preţios atât sentimental cât şi ca valoare, pe care îl port zilnic pe mână – mâna fiind partea corpului care se loveşte cel mai des de tot felul de chestii. Să fac baie cu el? Să mă duc la piscină cu el? Să spăl vasele? Să îl dau cu cremă cu protecţie solară (glumesc, ştiu că nu trebuie să fac asta; am căutat pe Google :D)?
2. Discuţiile despre nuntă cu oamenii pe care s-ar putea să nu îi inviţi
Nu cred că trebuie să mai explic cât de ciudat e lucrul ăsta. Sper doar să nu mi se citească pe faţă în timpul discuţiei faptul că nu îi voi invita…
3. Listele cu invitaţi şi rezervele
Gândeşte-te că ar trebui să faci o listă cu toţi cunoscuţii tăi (inclusiv familia şi prietenii apropiaţi) şi ar trebui să îi ordonezi în funcţie de importanţa pe care o au în viaţa ta, ţinând totodată cont şi de importanţa pe care o ai tu în viaţa lor. Acum gândeşte-te că nu poţi invita decât o treime dintre ei…
4. Acel moment când cineva vă întreabă o chestie pe care n-aţi stabilit-o încă
Nu e numai faptul că trebuie să vă uitaţi ciudat unul la celălalt şi să speraţi că unul dintre voi va lua iniţiativa şi va decide ceva pe loc; este şi faptul că îţi dai seama în acel moment că n-ai discutat cu logodnicul tău un subiect atât de important! Exemple: veţi avea tradiţii la nuntă? (furtul miresei, jarteaua, etc) Unde îi cazaţi pe invitaţii din provincie? Faceţi cununia civilă în ziua nunţii sau înainte?
5. Acel moment când cineva va întreabă pe tine şi logodnicul tău o chestie la care aveţi răspunsuri diferite.
Vezi mai sus. Adaugă la privirea ciudată a unuia către celălat şi răspunsurile diferite + starea care se creează după aceea. Ceea ce vroiam să şi demonstrez…
6. Discuţiile detaliate despre nuntă cu prietenele, fără să menţionezi bugetul pe care îl aloci
De nenumărate ori a trebuit să spun, „ştii, avem un buget limitat alocat aici…”. Aşa se explică de ce am luat de mai multe ori în calcul să fac singură aranjamentele florale sau invitaţiile.
7. Câtă confuzie se creează când îmi aduc aminte importanţa evenimentului
Din jumătate în jumătate de oră uit că asta este doar o petrecere mare care să sărbătorească uniunea dintre două suflete. Dar, oare doar atât este? Sunt cele mai importante 8-10 ore din viaţa mea sau o super-petrecere care să sărbătorească dragostea noastră?
8. Folosirea termenului de logodnică
Este mai ciudat decât pare. Este destul de ciudat de folosit şi prezentat la modul „este logodnica mea / logodnicul meu”. Mai degrabă am rămas în zona de „iubitul meu / prietenul meu”.
9. Aşteptarea până la nuntă
Dacă te logodeşti cu minim un an înainte de nuntă o să ajungi să ţi se pară că e prea mult timp. Cam cu un an prea mult. Sigur că pregătirile şi planificarea şi rezervările la biserică şi restaurant durează mult. Dar dacă ar fi să aleg din nou aş alege să fac logodna la maxim 6 luni înainte de căsătorie.
Ia să vedem, am uitat ceva? Dintre supravietuitoarele unei organizări de nuntă mă completează cineva? Hai cu comentarii…