Ești o tipă echilibrată, nu te ascunzi sub masă când vreun specialist anunță un cutremur și nu fugi la spital pentru orice vânătaie. Și totuși, acum că te măriți, simți că eșți în pragul colapsului.
Te trec transpirații reci când auzi cuvinte precum „meniu” sau „biserica”, iar pe viitorul tău soț ai vrea să-l vezi îmbarcat într-o expediție în Patagonia măcar vreo câteva luni, până te linișteșți și tu puțin.
De obicei, exact genul asta de oameni echilibrați cad pradă unei frici viscerale, nejustificate – tocmai pentru că mecanismul acestei anxietăți pre-matrimoniale este pierderea controlului. Sunt afectați profund cei ce în mod normal sunt stăpâni pe situație; au senzația că, altminteri, universul s-ar da peste cap.
Ei bine, frică e perfect normală.
Pentru că evenimentul simbolizează evoluția ta că femeie, maturizarea, dar presupune și asumarea unor separări poate dificile, dar totodată necesare: de un stil de viață anterior, de familie, de mitul bărbatului perfect, de fantomă unei foste relații etc. Combină teamă de schimbare cu teamă de pierdere a controlului și ai rețeta perfectă pentru o angoasă de toată frumusețea, pe care o asezonează fiecare cu propria ei frică principală.
Uite câteva, la alegere: teamă de a nu iubi (sau de a nu fi iubita) îndeajuns, teamă de a nu suportă defectele partenerului, teamă de sexualitate, de intimitate, de maternitate, de feminitate, frică de a nu fi invadată, „devorată” de celălalt, frică de dependență, teamă de a nu repetă greșelile părinților.
Știu sigur că în clipă asta, după ce ai citit lista, nu ești deloc mai liniștită. Pentru că majoritatea mireselor care fug de la altar tocmai asta fac – stau până în ultima clipă, în timp ce panică nedefinită crește sub un strat fragil de autocontrol, iar când ți-e lumea mai dragă (mai bine zis, când îi e mirelui lumea mai dragă) dă în clocot.
Dacă ți se pare că exagerez, uite un caz petrecut acum vreo cinci ani în SUA: în ziua nunții, o tânăra de 32 de ani s-a suit într-un autobuz și s-a refugiat tocmai pe cealaltă coasta a Americii, apoi a pretins că a fost luată ostatică. S-a gândit probabil că e singură scuză care ar salva-o de furia celor peste 600 de invitați. Au fost mobilizați să o caute sute de polițiști, iar acum familia mai, mai că declara că făta nu e tocmai în toate mințile că s-o apere de acuzații serioase la tribunal. Și totul doar pentru că a sperat că… trece.
Însă tehnică struțului va fi și pentru ține la fel de eficientă că pentru struț, adică deloc. E înfricoșător să îți recunoșți și să-ți admiți angoasă, dar este singură modalitate de a o depăși. O să vezi, e aproape o magie: în clipă în care ai recunoscut ce te îngrozește, or să vină că de la sine și toate argumentele care să te facă să realizezi că motivul angoasei este mult mai insignifiant decât părea.
Mihaela Dumitru, psiholog și psihoterapeut, întărește cele spuse mai sus: „Consideră panică dinaintea căsătoriei un bun prilej de introspecție și momentul unor discuții deschise cu partenerul despre temerile și așteptările fiecăruia, pentru că înțelegerea și acceptarea acestor temeri va detensionează și va calmează în față acestei alegeri importante. E important să îți cunoșți sentimentele și sa comunici cu tine însuți că să ai o comunicare armonioasă și autentică cu celălalt… și poate să va reamintiți motivele care v-au adus împreună”.
Ultimul lucru care vrei să se întâmple e să te măriți certată cu iubitul tău.
Dar fricile se pot risipi că un fum dacă va retrageți câteva ore din mijlocul haosului și stați de vorba. Sigur, ți se pare mult mai ușor să nu faci asta. Să nu vorbești și să speri că trece. Slavă Domnului, ai cu ce să-ți ocupi timpul. Dar e teribil de greșit și poate avea două consecințe neplăcute: fie o să fii o runaway bride – rol haios doar în filme – fie îți umbrești ziua nunții cu totul inutil.
Așa că ia-ți inima în dinți și înfruntă panică. Da-i un nume, află de unde vine și lovește-o cu toate argumentele pe care le găseșți. Recunoaște ce e și ce nu e justificat din ceea ce îți trece prin cap. Repetă-ți că schimbarea e una pe care o vrei din tot sufletul, iar lucrurile care nu îți plac din tot vârtejul evenimentului sunt mai ales detalii trecătoare (și în felul asta poate renunți să te încăpățânezi și să suferi pentru orice trandafiras care nu s-a lipit cum trebuie pe tort).
Și, dacă simți că ai nevoie de un coechipier, încearcă să discuți cu cel cu care te pregătești să îți împărți viață.
Dă-i voie să te ajute, să te surprindă și încearcă să-l privești cu acei ochi cu care îl priveai când v-ați cunoscut și te-ai îndrăgostit de el. Ții minte, era perioada în care ți se părea cel mai deștept om de pe lume, care are soluții la orice și în ochii lui te vedeai minunată, gata să răstorni munții. Ei bine, chiar ești, chiar poți – doar că trebuie să îți reamintească cineva lucrurile astea.
Citeste si:
sursa foto: pixabay
One thought on “Cum să depășești panica dinaintea nunții”