Esti aici
Femeia.ro > Familie > (P) Aprinde-ţi speranţa de a avea un copil!

(P) Aprinde-ţi speranţa de a avea un copil!


În preajma sărbătorilor, toată lumea aleargă pentru a respecta tradiţiile:
ouă roşii, drob, cozonac pe masa de Paşte, însă uită un lucru esenţial: faptul că Sărbătoarea Învierii Domnului este un moment de rugă, de mulţumire şi de bucurie pentru miracolul ce a avut loc. Clipa în care luăm lumină aduce în sufletul nostru speranţa, iar pentru cei care îşi doresc un copil, acest sentiment le dă aripi pentru a lupta să creeze propriul miracol.

Proiectul "Aprinde-ţi speranţa de a avea un copil reprezintă “un îndemn adresat tuturor celor pentru care un copil reprezintă, de fapt, un vis. Şi aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în viaţă, pentru îndeplinirea viselor este nevoie de multă încredere în propriile forţe, dar şi în cei ce îţi pot fi alături pe parcursul drumului. Noi la Columna asta facem cel mai bine: suntem alături de pacientii noştri, pas cu pas, astfel încât finalul să reprezinte îndeplinirea unui vis. În această perioadă sfântă, îi invitam pe toţi cei care îşi doresc, dar poate se tem sa încerce, să aprindă în ei înşişi speranţa de a avea un copil, cu promisiunea noastră că suntem şi vom fi alături de ei, şi în momentele grele, dar şi în cele fericite.”, ne-a declarat Nicoleta Zamfir, Director General Columna Medical Center.
 
1 din 6 cupluri se confruntă cu probleme de fertilitate, iar Sărbătoarea Paştelui aduce pentru ei un imbold la credinţă şi la încrederea că visul lor va fi împlinit. Atât zilele de post, presărate cu rugăciune şi sacrificii, cât şi cele de bucurie ale Învierii, trebuie să aducă seninătate şi împacare pentru familiile care întâmpină greutăţi în a avea un copil. Despre lucrurile care ne împiedică să valorificăm acest moment important şi cum putem merge mai departe,  ne-a vorbit Genoveva Teleki , psiholog în cadrul Columna Medical Center.
 
Societatea actuală, cu cerinţele tot mai mari de performanţă, cu ritmul tot mai alert de viaţă, cu timpul tot mai îndelungat alocat studiilor şi profesiei, a produs anumite schimbări în viaţa femeilor. Pe de o parte, apariţia unui copil ajunge să ocupe în ierarhia priorităţilor un loc marginal, după atingerea unui statut stabil social, profesional şi financiar şi după stabilirea unei relaţii satisfăcătoare. Vârsta la care această stabilitate poate fi însă atinsă a crescut, astfel încât, frecvent, abia după 30-35 de ani femeile se simt pregătite să aibă un copil. Pe de altă parte, ritmul de viaţă actual şi stresul îşi pun amprenta şi în plan hormonal, prin apariţia unor dereglări şi prin instalarea mai timpurie a menopauzei.
 
Toate acestea duc la situaţia tot mai frecventă în care, în momentul în care se decide obţinerea unei sarcini, apare eşecul. Confruntarea cu diagnosticul de infertilitate reprezintă un şoc, o rană narcisică. Infertilitatea reflectă propriile limite, propria neputinţă. Semnificaţia unui gest considerat iniţial ca firesc, a avea un copil, se schimbă dramatic. Neputinţa aduce suferinţă, uneori invidie, întrebări fără răspuns (de ce eu?, de ce noi?), căutări, analize, investigaţii nenumărate. Singura soluţie rămân tehnicile de reproducere umană asistată, adevărate minuni ale ştiinţei. 
 
Copilul devine idealizat, acel fruct oprit, care va primi toate atributele care ar garanta o viaţă fericită şi împlinită. Adesea, a avea un copil devine un scop în sine, o obsesie, în jurul căruia ajunge să se învârtă întreaga viaţă a cuplului. Se creează un cerc vicios, deoarece cu cât preocuparea şi implicit stresul legat de acest subiect sunt mai mari, cu atât devin mai mici şansele de a obţine o sarcină din cauza stresului şi a efectelor sale hormonale.
 
Cum putem să păstrăm acel echilibru emoţional şi să ne recăpătăm puterea de a lupta în continuare? Ne putem extrage bucurie, plăcere, momente de fericire chiar din mai multe zone: profesie, relaţia de cuplu, hobby-uri, călătorii, diverse proiecte. Cu cât există mai multe domenii de investire emoţională, cu atât viaţa va fi mai echilibrată. 
 
O vorbă populară spune să vezi jumătatea plină a paharului. Oricât de simplistă ar părea, această sintagmă conţine un adevăr – ne obişnuim foarte uşor cu ceea ce avem, cu ceea ce ne face bine şi toleram greu frustarea, eşecul. Uneori poate ajută să facem un bilanţ. Să ne amintim ce avem, ce am realizat până acum şi să ne bucuram de aceste lucruri.
 
Păstrând atitudinea pozitivă, va fi mult mai uşor ca întreg corpul să se deschidă spre o colaborare aşteptări – realizări şi să pună în mişcare planul de a deveni părinte. Sărbătoare Învierii nu face decât să ne amintească faptul că există miracole şi că un astfel de miracol se poate petrece şi în viaţa noastră.
 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus