Secolul XXI ne-a atras în turbionul lui tehnologic fără să ne întrebe nimic. Trăim rapid, cu căști în urechi, mereu ocupați, mereu pe fugă, mereu conectați. În același timp, ni se spune că astfel dăm de stres, iar acesta pare a fi cauza numărul unu pentru îmbolnăvirile actuale. Ce să facem? Să fim calmi cu orice preț? Și atunci cum ne mai menținem statutul de persoană importantă?
Aveam 20 de ani când mergeam pe stradă, într-o epocă ce pare acum de muzeu, și am auzit pe cineva vorbind la telefon și spunând, cu un puternic accent românesc, „Je suis zen“ (sunt zen, în franceză), dar era vizibil agitat. M-am amuzat, termenul era încă puțin cunoscut și folosit la noi în țară, dar expresia mi-a rămas în minte ca o încercare a cuiva extrem de supărat de a se calma instantaneu. Anii au trecut, secolele s-au schimbat, lumea știe acum ori cel puțin aude foarte des cuvântul zen, iar terapeuții, maseurii, experții în nutriție, educație, comunicare și dezvoltare personală se întrec în a folosi acest cuvânt ori de câte ori au ocazia.
Astăzi este obligatoriu să fii zen. Mai ales că, se pare, astfel tratezi cu succes insomnia, anxietatea, hipertensiunea arterială, tulburările de alimentație, stresul, oboseala cronică și câte și mai câte. Zenul a devenit astfel ceea ce era panaceul de acum o sută de ani: un remediu promis eficace pentru orice suferință psihică și fizică.
În nirvana din 5 pași
Cam așa sună reclamele multora care promit să te învețe cum să te calmezi și cum să te relaxezi eficient în lumea de azi. Fie că sunt 5, 9, 3 sau 10 pași, tehnicile seamănă. Vei învăța câteva metode ce te vor ajuta să-ți regăsești liniștea. Multe dintre ele sunt foarte eficiente, într-adevăr, și sunt preluate din diferite stiluri terapeutice practicate la scară largă azi.
Este foarte bine să le înveți, pentru că în agitația contemporană oamenii uită un lucru esențial: corpul și mintea noastră știu, sunt programate din start să-și găsească liniștea și relaxarea, dacă sunt respectate și lăsate să facă asta. Ceea ce trebuie făcut este să creăm condițiile optime de funcționare pentru cele două componente ale agregatului care se numește om.
O confuzie de termeni
Zenul este asociat azi cu starea de relaxare, calm, liniște mentală. Însă mulți nu știu (sau pierd din vedere) că zenul este o ramură a budismului care urmărește liniștirea minții în vederea depășirii percepției dualității specifice condiției de om în lume. Sigur că multe dintre tehnicile de respirație și de concentrare și relaxare sunt preluate din această formă de asceză spirituală, dar liniștirea de care vorbesc budiștii nu are de obicei nimic de-a face cu relaxarea pe care o urmăresc terapeuții și antrenorii pe care-i auzim noi.
Din Extremul Orient în sufrageriile europene, zenul a suferit o transformare de esență. Practică spirituală la budiști, el reprezintă pentru noi un termen sinonim cu calmul imperturbabil. Dar oare chiar este bine să fim mereu imperturbabili?
Calm cu orice preț
Enervarea, iritarea continuă, starea de agitație mentală produc transformări fizice și psihice deloc de neglijat: pulsul crește, tensiunea la fel, apar dureri de cap, se secretă hormoni de stres care pun corpul în stare de „luptă sau fugă“, iar apoi urmează și modificările cognitive. Oamenii iau decizii mai proaste, arată cercetările, atunci când sunt mereu nervoși și iritați.
Gândirea este prejudiciată de starea de alertă a organismului, așa că, da, calmul și liniștea mentală sunt de dorit dacă vrem să funcționăm bine în familie, la serviciu și în general în viață. Iar pentru asta tehnicile de relaxare promovate de mulți guru ai zenului sunt într-adevăr eficiente.
Mintea, la fel ca un mușchi, poate fi antrenată și modelată, iar după ce învață câteva tehnici, le va aplica fără efort în diferite situații care necesită liniștire rapidă, cu succes și efecte pozitive. Însă chiar trebuie să fim mereu calmi, pașnici și liniștiți? Răspunsul psihologilor este nu. Există momente, circumstanțe, evenimente în care corpul și mintea trebuie să elibereze excesul de presiune. Ne-am învățat să-i blamăm pe nervoși, pe cei cu „fitilul scurt“, pe cei „care-și varsă nervii“, dar aceste reacții sunt umane și chiar necesare pentru sănătatea individului. Abia când apar în exces cauzează probleme.
Dar o anumită doză de reactivitate sănătoasă la mediu este un semn de normalitate psihică. Scriitorii de science-fiction imaginează distopii halucinante, în care oamenii nu prea mai simt nimic. Dar efectele sunt teribile pentru sănătatea umană. Ceea ce nu ne spun specialiștii în tehnici de meditație, dar ne-o poate spune orice psiholog, este că este cel mai bine să fii mereu în contact cu emoțiile tale. Iar dintre emoțiile primare doar una este „plăcută“, și anume bucuria. Restul sunt resimțite azi ca „negative“. Însă ele fac parte din alcătuirea noastră psihică și nu pot fi excluse, chiar dacă dorim. Iar suprimarea lor pe termen lung are consecințe uneori imprevizibile și periculoase.
Inteligența emoțională
Se vorbește mult de inteligență, dar puțin de cea emoțională. Poate pentru că le lipsește azi multor oameni. În principiu, inteligență emoțională înseamnă să fii în contact cu emoțiile tale, să le recunoști și modulezi, să nu te controleze, ci să trăiești în armonie cu ele, să ai reacții adecvate la situațiile din viață și să nu dezvolți tulburări psihice pe termen lung.
Nu ai cum să nu simți frică niciodată, dar poți să-ți educi modul de a reacționa la frică. Anxietatea poate apărea oricând, dar este bine să știi cum s-o ții sub control. Tristețea e inevitabilă de multe ori, dar oamenii maturi emoțional nu se lasă copleșiți de ea.
Așa că, dacă vrei cu adevărat să aduci zenul în viața ta, învață să-ți accepți și latura non-zen. În rest, mintea și corpul vor ști cum să găsească relaxarea, suntem programați pentru asta.
Citește și:
- Beneficiile meditatiei
- 6 moduri de a-ți îmbunătăți sănătatea pe termen lung
- A fi Zen; de la gluma la stil de viata
Articol preluat din ediția de iulie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Dana Verescu
Foto: pixabay.com