
Participam deunăzi la un curs și în jurul meu erau fete de 24, 28, maximum 30 de ani. La un moment dat, le-am spus cu nonșalanță că anul acesta împlinesc 40 de ani. Toate s-au întors mirate către mine și au zis într-un glas: „Dar… nici nu arăți de 40!“
Au dreptate. Nu arăt de 40, însă numărul din buletin asta zice. Și știți ce… chiar așa îl percep. Un număr dintr-un buletin care scrie cine sunt, unde m-am născut. Doar că acolo nu există istoria mea de viață, experiențele prin care am trecut până acum. Ele sunt scrise pe fața mea, pe corpul și în sufletul meu.
Iar sufletul nostru, dragelor, este veșnic. De aceea, vă încurajez prin aceste rânduri scrise chiar din suflet să vă bucurați din plin de vârsta voastră, indiferent ce număr aveți în buletin. Cred că există un rost clar al înaintării în vârstă, așa cum bine spune Tom Stoppard, este un preț plătit pentru maturitate.
Nu are rost să mă mint și să-mi doresc să arăt ca la 20 de ani. Nu are rost să fiu speriată de câteva fire albe în păr care mă însoțesc de ceva timp sau de câteva riduri care au apărut simpatice în colțul ochilor. Vârsta X sau Y este nevoie să fie acceptată, nu respinsă. Cu cât o vei respinge și o vei nega, cu atât vei suferi mai mult. Adu-ți aminte mereu de rostul înaintării în vârstă!
Da, e adevărat! La 20 de ani, eram minunată, proaspătă, energică, nu aveam nevoie de machiaj și toată lumea era a mea. Doar că tocmai eu… nu îmi aparțineam. Nu știam ce nevoi am, ce îmi place sau nu, ce drum să apuc în viață, nu aveam repere în interior și căutam mereu să fiu liberă.
Acum, după 20 de ani, sunt în armonie cu mine, cu principiile mele (bine definite și puse o listă nonnegociabilă), am o familie frumoasă care mă împlinește sufletește, sunt din ce în ce mai liberă (pentru că am descoperit că libertatea este în primul rând din prinsoarea gândurilor tale), mă iubesc în fiecare zi. Și poate cel mai important lucru pentru mine: stau în oglindă și mă uit la mine și îmi este drag de femeia pe care o văd în fiecare zi.
Îmi este dragă pentru că știe ce vrea, e stăpână pe meseria ei, este o mamă bună și o soție delicioasă, le vorbește oamenilor cu drag despre viață și despre cum să te accepți pe tine așa cum ești, scrie cărți pentru că are experiență de viață și acum știe că are ce să ofere celorlalți. Dacă le-aș compara, deși nu o fac, eu la 40 de ani sunt deosebită, calmă, iubesc liniștea, natura, nu mai reacționez la impuls. Sunt matură!
Iubește-te așa cum ești, la fiecare vârstă la care te afli! Fiecare vârstă are darurile ei și tot ce ai de făcut este să fii pregătită sufletește să le primești. Și uite-așa vârsta se transformă în înțelepciune dacă ai curajul să te bucuri de fiecare an pe care îl prinzi în buchetul vieții tale. Bucură-te din plin de vârsta ta!
Citește și:
- Am fost tânără și nesăbuită, acum sunt doar tânără
- Minciuni mai mari, minciuni mai mici
- De unde vin fobiile
Articol preluat din ediția de august 2017 a revistei Femeia.
Autor: Mihaela Stroe
Foto: pixabay.com