De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o pereche care nu părea la prima vedere tocmai potrivită, dar ei păreau mulțumiți, chiar fericiți împreună? Adică el înalt ca bradul, ea minionă; ea cam urâțică, el genul Banderas; el în vârstă, ea foarte tânără sau invers. El cu studii superioare, ea fără; ea bogată, el sărac; ea religioasă, el ateu ș.a.m.d. Și lista poate continua cu diferențe care nu sunt vizibile, dar există.
Deși lucrurile par atât de contrastante încât numai la armonie nu te gândești, există cupluri care funcționează bine și sunt longevive în ciuda acestor diferențe.
Motivul care stă la baza atracției
Diferențele pot fi mai atractive decât asemănările. Fie că aceste diferențe se referă la trăsături de personalitate, (ea vorbăreață, el tăcut), imagine fizică (el șters, ea frumoasă), la aria de interese (ea artistă, el IT-ist), acestea pot fi percepute ca un aspect pozitiv care stimulează relația: e amuzant, e interesant…
Deși te încântă să afli că te place cineva cu aceleași principii și stil de viață ca tine, este mai atractiv să descoperi că te place cineva diferit de tine ca opinii, puncte de vedere, pasiuni, chiar cultură diferită. De ce? Motivul ar fi că, atunci când ne place o persoană cu puncte de vedere diferite, ne asumăm că ne place pentru cine suntem, și nu pentru ceea ce credem despre lume și viață.
Mai sunt și alte recompense ale acestor diferențe. Când interacționăm cu cineva diferit ca opinii și experiență de viață, suntem mai deschiși să învățăm ceva nou și valoros. ,,De asemenea, acest tip de interacțiune, ne face să ne simțim unici și speciali în loc de a fi la fel cu ceilalți.” (Ayala Malach Pines, ,,Căile îndrăgostirii. Cum ne alegem persoana iubită”).
Și totuși… diferiți, dar compatibili să fim, altfel nu s-ar lega o relație pe termen lung, nu-i așa ?
Similaritate sau complementaritate ?
După specialiștii în relații, compatibilitatea poate să existe în funcție de cele două tipuri de atracții în cupluri: bazate pe similaritate sau complementaritate.
Cei similari este lesne de înțeles de ce fac casă bună, au aceeași istorie de viață, provin din același mediu, au aceleași interese, se simt în siguranță, unii în prezența celorlalți, se înțeleg și se acceptă pentru că se simt ca acasă unii cu ceilalți.
Sunt persoane care spun: ,,Suntem diferiți, dar ne completăm”. La capitolul ,,contrarii” se presupune că există o complementaritate între cei doi parteneri atunci când: un bărbat rațional va prefera o companie feminină emoțională, o femeie hipereducată, cu multe titluri academice poate fi atrasă de un bărbat cu mai puține titluri sau deloc, dar care e foarte cald și prezent în viața ei. Un bărbat în vârstă se poate simți tânăr în prezența unei femei proaspete, tinere și pline de viață; la fel și viceversa – ea mai mare decât el, diferența poate aduce beneficii de ambele părți. El se simte în siguranță, ea se poate simți tânără și valabilă.
Ce îi unește pe doi oameni diferiți?
Diferențele pot crea dialoguri interesante. Pe de o parte, ele pot fi problematice, dar pe de altă parte pot fi acele lucruri care aduc sarea și piperul în relații.
,,Puțină tensiune poate fi uneori un lucru bun”, spun Linda și Charlie Bloom (“Psychology today”, 2014). Ei sunt de părere că noi vom căuta mereu în relații conexiunea emoțională, securitatea, dragostea, confortul, sprijinul din partea celuilalt. Pe de altă parte, căutăm și aventura, riscul, libertatea, provocările, intensitatea experiențelor. În procesul îndrăgostirii și formării unui cuplu, ,,tensiunea contrariilor” poate produce pasiune ce susține, adâncește și însuflețește relația. În plus, o anumită tensiune a diferențelor creează și o anumită conexiune, atracție, chimie a partenerilor.
În timp ce securitatea, apropierea, confortul sunt calități incontestabile ce caracterizează o relație împlinită, totuși… fără pasiune, noutate, risc și un anumit grad de depărtare creat de diferență, relația poate deveni plictisitoare.
Vive la difference, spun francezii! Diferența face relația dinamică. Explicația acelui “Contrariile se atrag”, se explică prin firile complementare care se atrag: introvertiții cu extrovertiții, impulsivii cu migăloșii, anxioșii cu cei calmi, flexibili, aventuroșii cu cei conformiști/prudenți etc. Aceste diferențe sunt adevărate provocări pentru multe cupluri, dar sunt și sursa pentru cel mai important aspect al unei relații: chimia.
Relație optimă vs. risc de destrămare
Chimia, în sensul conexiunii emoționale este un liant al relației. O compatibilitate între valorile personale nu înseamnă că cei doi trebuie să fie asemănători ca personalități. Diferențele de opinie îi învață pe cei doi parteneri să își negocieze diferențele.
Dacă există chimie, dar diferențele sunt la extreme și greu de acceptat/negociat, cuplul se poate destrăma. Menținerea relației în ciuda diferențelor poate epuiza.
Când cei doi, în ciuda diferențelor de opinie, personalitate, idei, se simt conectați emoțional, au valori compatibile privind relațiile, copiii, familia, își doresc o relație cu sens și de durată, șansele de reușită împreună cresc .
Citește și:
Dragostea ca-n prima zi, un mit
Ce n-ar trebui să-i ierţi iubitului
Articol preluat din ediția de octombrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Oana Pescaru
Foto: Guliver/Thinkstock