Esti aici
Femeia.ro > Familie > Psihologie > Cum să faci față izolării în vremea epidemiei

Cum să faci față izolării în vremea epidemiei

Cu toții ne doream o pauză, în care să nu mai vedem pe nimeni, să nu mai auzim de nimeni, să nu mai muncim, pur și simplu să ne închidem în casă. Acum, când s-a întâmplat asta, din cauza coronavirusului, apar tot felul de reacții: unii sunt mulțumiți că pot sta în familie și pot să rezolve o mulțime de treburi casnice, alții simt că se sufocă în casă, alții se ceartă nonstop cu partenerul și cu copiii, alții au atacuri de panică și anxietatea sau chiar depresia a pus stăpânire pe ei.

 

Psiholog Melania Ilinca

Ca să aflăm sfaturi avizate, am stat de vorbă cu dna. Melania Ilinca, psiholog școlar autonom cu o experiență de peste 15 ani în cadrul psihologiei și consilierii școlare, profesor și consilier școlar în cadrul Mark Twain International School, București.

Cum să privim lucrurile, cum să luăm toată situația ca să putem să facem față izolării? Cum să procedeze persoanele singure?

Și ”pauza” a venit, iar oamenii nu știu ce să facă cu ea! Este foarte interesant cum foarte mulți oameni vorbesc despre această perioadă ca despre o pauză. În realitate, ea este o perioadă specială, o perioadă de criză care se poate încadra în situațiile traumatizante la nivel colectiv, în special pentru cei care sunt nevoiți să gestioneze cauzele si efectele acestei perioade pe care o traversăm. Mă gândesc aici, în special, la personalul medical și toți cei care sunt acum ”în prima linie”, așa cum frecvent auzim că se referă la ei oamenii din televiziune. Pandemia pe care o trăim acum a invadat aproape fiecare aspect al vieții noastre, de la modul în care lucrăm până la modul în care interacționăm cu ceilalți. Chiar și modul în care ne spălăm pe mâini, frecvența cu care facem acest lucru și durata au suferit schimbări importante. Faptul că nimeni nu are răspunsuri clare la ceea ce se întâmplă, că nu știm cât va dura, că este posibil ca cei apropiați și dragi nouă să se îmbolnăvească, că noi înșine putem contracta virusul, toate acestea sporesc gradul de incertitudine în care trăim și pe care este nevoie să-l gestionăm zi de zi, clipă de clipă. Și acest lucru devine consumator de energie mentală și de resurse, și generator de emoții și reacții diferite. Așa că este firesc, pe undeva, ca oamenii să aibă toate acele reacții descrise mai sus. Suntem diferiți și este bine că este așa, iar reacțiile oamenilor în această situație sunt și vor fi din cele mai diverse, făcând parte din modul în care oamenii înțeleg să se adapteze la această situație. Unele dintre ele sunt reacții sănătoase și eficiente, altele sunt disruptive si disfuncționale, generatoare la rândul lor de frustrare și tensiune și sunt legate de firea noastră (mai vulcanică sau mai domoală), de experiențele anterioare, de nivelul de autocontrol al fiecăruia dintre noi, de tipul și calitatea relațiilor pe care le avem, de câte pierderi am suferit sau de cât de traumatizați am fost la rândul nostru.

Dar, dincolo de toate aceste aspecte, avem la îndemână modul în care alegem (și aici mă refer la efortul conștient și voluntar) să facem față acestei situații. Cred că o schimbare a perspectivei și a percepției asupra izolării și a îndemnului să #stămacasă ne poate fi de mare folos.

Cum facem asta concret?

  • Transformăm ceea ce este negativ și generator de tensiune, în ceva pozitiv și generator de satisfacție și stabilitate. Adică, vom lua gândul ”nu pot să ies din casă” și îl vom transforma în ”sunt în siguranță la mine acasă și mă bucur de timpul petrecut în căminul meu, alături de familia mea”. La fel putem proceda cu orice alte gânduri negative și repetitive.
  • Punem limite. Punem limite timpului cât stăm pe canapea, putem limite timpului cât ne uităm la știri, putem limite timpului pe care îl petrecem pe social-media. Punem limite și ne creăm un program organizat care să ne dea predictibilitate și control asupra ceea ce urmează să facem în ziua respectivă. Toate acestea vor duce la o scădere a sentimentului de incertitudine și la o mai bună adaptare la această situație specială.  
  • Ajutăm. Persoanele singure reprezintă o categorie aparte și diversă. Sunt persoane singure, dar sănătoase și autonome, care pot gestiona situația în care se află. Sunt însă printre noi persoane singure care nu mai au aparținători, care nu se pot deplasa, care au alte suferințe mentale și biologice. Cred că aici este rolul nostru să intervenim, al comunității în care trăim. Este nevoie ca aceste persoane sa fie identificate și să li se ofere sprijinul de care au nevoie pentru ca ele să-și poată menține demnitatea unei ființe umane.

 

Ne puteți da exemple de câteva gânduri/activități de folos pentru a face față izolării?

Așa cum spuneam, crearea unui program cu activități diverse care să ne umple ziua, de dimineață până seara, poate fi un instrument foarte bun care să ne țină conectați la prezent. Putem nota aceste activităti, le putem bifa pe măsură ce le îndeplinim și vom încheia astfel ziua cu un sentiment de mulțumire și satisfacție că am dus la capăt tot ce ne-am propus. Exersând asta zilnic, ne vom spori gradul de autocontrol si ne vom forma o deprindere care ne va fi de folos si după ce pandemia va trece. Studiile arată că autocontrolul (self-control) este una dintre deprinderile esentiale care stau la baza nivelului de satisfacție al vieții.

De asemenea, stimularea senzorială și expunerea la lumina solară sunt foarte importante. Lumina are un efect direct asupra dispoziției și este foarte important sa o lăsăm să intre în casele noastre. Putem să ne dezvoltăm capacitatea de observare a ceea ce se întâmplă în jur și să ne conectăm cu ceea ce facem, astfel:

  • putem privi în jurul nostru și putem analiza 3 lucruri pe care le vedem (stimulare vizuală); putem identifica 3 sunete pe care le auzim in interiorul casei și 3 sunete percepute de afară (stimulare auditivă);
  • putem închide ochii și repeta identificarea sunetelor, să vedem dacă este o diferență;
  • observăm ce anume putem mirosi sau ce gusturi putem simți.

Conectarea cu simțurile noastre și cu propriul corp ne permite să trăim în prezent, să ”ținem mintea în loc”. Repetarea acestor lucruri simple ne va crește capacitatea de autocontrol. Este un simplu exercițiu de ”mindfulness”, o tehnică foarte simplă și fără costuri, dar cu beneficii reale pentru starea de bine.

 

O altă problemă cu care ne confruntăm este sabia deasupra capului pe care o reprezintă boala cauzată de COVID-19. Unii sunt de-a dreptul îngroziți la gândul îmbolnăvirii, alții sunt sfidători la adresa ei. Care este atitudinea corectă? Cum facem să nu o luăm razna la gândul bolii și al morții?

Existența virusului este reală și efectele infectării pot să fie tragice în anumite situații. Gândirea magică conform căreia ”mie nu mi se poate întâmpla”, pentru care poporul român are o predispoziție, nu ne ajută absolut deloc.

Ce putem face fiecare individual? Ne vom concentra atenția pe ceea ce putem controla. A sta în casă și a te spăla pe mâini de câte ori este nevoie (nu obsesiv) sunt două comportamente concrete care fac parte dintr-o atitudine corectă și sănătoasă. A lua lucrurile așa cum sunt, fără să le minimizăm sau să maximizăm consecințele și efectele, și a ne orienta pe soluții și beneficii ne poate ajuta în atitudinea pe care o adoptăm față de virus și față de boală. Să apreciem și să fim recunoscători pentru ceea ce avem în acest moment.

 

Cum procedăm cu copiii? Ne arătăm față de ei îngrijorările, spaimele? Ce le spunem despre boală, epidemie, criză, supărare? Cum gestionăm situația?

Copilul reprezintă ”buretele emoțional” al mediului în care el trăiește și canalul de descărcare al emoțiilor și tensiunilor pe care adulții din jurul lui nu știu sau nu pot să le gestioneze. În funcție de vârsta copilului, adulții din jurul lui vor avea o atitudine diferită. Copiii au resurse emoționale și creative inepuizabile. Dacă vom învăța să le stimulăm va fi în avantajul nostru.

Cu siguranță că cei foarte mici vor fi foarte încântați de prezența părinților acasă. Nu mai este nevoie să petreacă cel mai mult timp cu bunica, cu bona sau cu altă persoană în grija căreia au fost lăsați. Vor petrece mai mult timp cu mama și cu tata și vor avea ocazia sa-i vada pe aceștia împreună ceea ce va avea beneficii asupra relației de atașament.

Dacă copilul este mai mare și vede în mod real efectele pandemiei (nu mai merge la gradiniță, la școală, în parc, la înot sau la balet) atunci va fi nevoie să i se explice situația într-un mod echilibrat și adecvat capacității lui de a înțelege. Este de asemenea recomandat să vorbim cu copiii noștri despre neliniștile și temerile lor, să le împărtășim și temerile noastre, fără însă a-i împovăra cu grijile majore. Face parte din umanitatea noastră și poate crește sentimentul de coeziune al familiei.

Cred că cel mai provocator este pentru părinții de adolescenți, cărora le este limitată posibilitatea de a interacționa cu grupul de prieteni și colegi. Dar cred că tehnologia suplimentează foarte mult și vine în întâmpinarea acestei nevoi a adolescentului, tehnologie care acum se pare că este cea care ne permite să avem o continuitate cât de cât firească a vieții.

 

Ce ar trebui să înțelegem din toată această situație? Care ar trebui să fie atitudinile/comportamentele noastre post-epidemie?

Orice situație de viață prin care trecem poate să fie o situație din care învățăm ceva, depinde de noi cum ne raportăm la ea. Chiar dacă pierdem, chiar dacă suferim, chiar dacă ceilalți o văd ca pe un eșec, depinde de noi să ne luăm ce avem nevoie din această lecție și să mergem mai departe.

Se pare că sensul și semnificația pe care o acordăm fiecărei situații de viață, în special celor cu potențial traumatizant, fac diferența în modul în care reușim sa ne continuăm viața dupa ce acea situatie va trece. Uneori descoperim acest sens singuri, alteori avem nevoie de ajutor specializat. Auzim la televizor sau citim în social-media că poluarea a scăzut semnificativ la nivel mondial. Se pare că pentru planeta Pământ are un sens această perioadă, și implicit pentru noi. Are sens să stăm acasă pentru binele nostru și pentru binele celor din jurul nostru. Acest virus ne-a adus „împreună, chiar dacă separat”. Cât despre atitudinile și comportamentele post-epidemie, cred că este înțelept să așteptăm să ajungem acolo.

 

Când să apelăm la un specialist ?

Apelul la specialist și la ajutor de specialitate este foarte important în această perioadă. Dacă observăm că starea de anxietate este foarte intensă, că temerile și îngrijorările ne ocupă foarte mult timp, că somnul și comportamentul alimentar suferă modificări majore, că ne spălăm excesiv pe mâini, chiar dacă stăm acasă și nu venim în contact cu surse contaminate, că suferim atacuri de panică, inima bate accelerat și respirația se intensifică, toate acestea reprezintă motive suficiente pentru a apela la serviciile de specialitate. Reprezintă un comportament sănătos, adaptativ și responsabil să ne îngrijim de sănătatea noastră mentală.

 

Citește și:

Râzi, ca să faci față epidemiei!

6 pași în căutarea fericirii

Interviu realizat de: Cătălina Oprea

Foto: Pixabay

 

Comments

comments

Lasă un răspuns