Dacă ai avut vreodată senzaţia că un lucru sau cineva pe care îl întâlneşti pentru prima dată îţi e familiar, te numeri printre cei 90% din oamenii de pe glob care au experimentat un déjà-vu. Specialiştii nu doar că au cercetat amănunţit fenomenul, dar i-au găsit chiar şi beneficii în viaţa de zi cu zi.
Conceptul de déjà-vu există din 1876, când filosoful francez Émile Boirac l-a studiat pe îndelete şi l-a denumit. Ulterior, experţii din întreaga lume au încercat să-şi expună propriile teorii în ce priveşte fenomenul. Printre aceştia, Sigmund Freud, care l-a asociat cu dorinţele reprimate sau cu amintirile corelate cu un eveniment stresant, și Carl Jung, care a sugerat că senzaţia de falsă familiaritate s-a născut din accesarea inconştientului colectiv. Cu timpul, interesul oamenilor de ştiinţă pentru depistarea cauzelor apariţiei déjà-vu-ului a scăzut simţitor, iar asta, din cauza proastei sale reputaţii: a fost asociat cu experienţele dintr-o viaţă anterioară sau chiar cu răpirile de către extratereştri. Abia în ultimele decenii a fost reluat studiul, în prezent vehiculându-se nu mai puţin de 40 de teorii despre déjà-vu.
Cine experimentează un déjà-vu
În timp, s-a dovedit că studierea fenomenului nu este la îndemâna oricui, deoarece un déjà-vu se întâmplă repede, neanunţat, doar la anumiţi oameni şi n-are manifestări caracteristice. Cu alte cuvinte, este o senzaţie de scurtă durată ce ne face să simţim în prezent anumite frânturi din trecut. Dar cine poate experimenta aşa ceva? „Aveam vreo șase ani când am avut primul déjà-vu. Nici măcar nu ştiam cum se numește! Ţin minte că mă jucam cu o fetiţă în camera ei şi am avut impresia că am auzit şi altă dată tot ce spunea ea atunci. Foarte ciudată senzaţia!“, ne-a dăzvăluit Mirela. O experienţă asemănătoare a avut şi Sanda: „Am avut multe déjà-vu-uri la viaţa mea. Cele mai multe, când eram copil. Mergeam odată în maşină cu mătuşa mea şi mi-am dat seama că-mi păreau foarte familiare locurile pe lângă care treceam, deși nu fusesem niciodată în acea zonă“. Ceea ce au în comun cele două mărturisiri este vârsta fragedă la care s-au întâmplat déjà-vu-urile. Şi nu e nicio coincidenţă. Studiile arată că majoritatea senzaţiilor de acest gen au loc în prima parte a vieţii. De fapt, oamenii de ştiinţă chiar au creionat un „portret robot“ al celui care experimentează un déjà-vu: are vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani, venituri peste medie, educaţie superioară, imaginaţie bogată şi capacitatea de a-şi aminti ce a visat în timpul nopţii.
Explicaţie ştiinţifică/cauze medicale
Medicii s-au numărat printre primii specialişti interesaţi de fenomen, motivul fiind apariţia déjà-vu-urilor chiar înaintea declanşării unei crize convulsive la pacienţii epileptici. Cu toate astea, nici ei nu au o explicaţie clară pentru prezenţa acestei false impresii de familiaritate, dar e posibil să fie rezultatul unei erori în procesul de funcţionare a memoriei. Dacă percepţiile din prezent trec prin acea parte a creierului care procesează amintiri din trecut, aceste percepţii vor părea că sunt amintiri, iar persoana în cauză va avea senzaţia că retrăieşte un moment din trecut. Din păcate, nu s-au înregistrat mari progrese nici în ceea ce priveşte descoperirea cauzelor care provoacă apariţia fenomenului la persoanele sănătoase. Iar lipsa unor asemenea informaţii a lăsat loc speculaţiilor de tot felul: de la anumite „scurtcircuite“ ale memoriei, provocate de experimentele făcute de extratereştri pe creierul uman, până la „simple“ amintiri dintr-o altă viaţă.
(D)efect al reîncarnării
Experţii în paranormal au lansat controversata teorie conform căreia déjà-vu-urile reprezintă de fapt frânturi dintr-o viaţă anterioară care pătrund în existenţa noastră de acum. După cum era de aşteptat, o astfel de ipoteză este imposibil de demonstrat, dar şi de infirmat. Conform celor susţinute de majoritatea adepţilor reîncarcării, nicio amintire nu poate trece de la o viaţă la alta. Însă există anumiţi indivizi, precum liderul spiritual Karen Berg, care susţin contrariul, ea fiind de părere că reîncarnarea are anumite imperfecţini în procesul de desfăşurare şi vine la pachet cu detalii sau incidente din vieţile anterioare. Iar aceste scăpări nu pot purta decât un singur nume: déjà-vu!
Ce-i de făcut
Indiferent care este punctul de plecare al senzaţiei de déjà-vu şi care ar fi stimulii care o activează, mai important e să ştim cum să ne raportăm la acest fenomen. Pentru asta trebuie stabilit dacă episodul respectiv e perceput ca o experienţă plăcută sau nu. Unii oameni sunt îngroziţi în timpul unui episod de déjà-vu, pe când alţii se declară chiar euforici. În cazul în care te cuprinde teama, e recomandat să cauţi ajutor în persoana unui psiholog sau a unui neurolog specializat în epilepsie. Ei pot face diferenţa dintre epilepsie şi schizofrenie, tulburare bipolară sau alte afecţiuni psihice cu care pot fi confundate crizele convulsive. Odată ce ai eliminat posibilitatea apariţiei acestor boli, nu-ţi rămâne decât să percepi déjà-vu-urile din viaţa ta ca pe nişte experienţe extrasenzoriale inofensive. Mai mult de-atât, dacă te preocupă îmbogăţirea trăirilor spirituale, îţi recomandăm cursurile de meditaţie Zen sau Vipassana, deoarece ambele pun accentul pe un prezent cât se poate de armonios.
Citește și:
Mister – un zbor care a durat 47 de ani!
Mistere medicale pe intelesul tuturor
Articol preluat din ediția de iulie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Alexandra Rotărescu
Foto: Guliver/Thinkstock
Greu de explicat asemenea fenomene, ca și conceptul reîncarnărilor, de altfel.