Tristețea este o stare normală când în viață apar momente dificile. Vine și trece. Însă depresia nu înseamnă să fii trist. E ceva mai profund și mai grav.
Când o persoană are depresie, nu este singura în suferință, ci și cei apropiați, familia suferă. Este o boală reală, nu un semn de slăbiciune sau un defect de caracter. Medicii vorbesc despre tulburare depresivă sau depresie clinică. Deseori e confundată cu stările proaste și tristețea, totuși unele persoane cu depresie nu pot simți tristețea. Suferința nu este numai la nivel mental, sufletesc, ci are și simptome fizice.
Fațetele durerii
Poate afecta pe oricine, depresia nu are vârstă, poate apărea oricând, chiar și în perioada copilăriei. Specialiștii spun că un copil poate avea un risc crescut pentru depresie față de un adult, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că până în 2020 va deveni principala cauză de dizabilitate la nivel global. Poate fi vorba de un singur episod în viață, dar cel mai frecvent o persoană are mai multe astfel de episoade. Multe femei experimentează depresia postpartum când dezechilibrul hormonal se suprapune peste noua responsabilitate, care poate fi copleșitoare. Stări de ușoară depresie pot apărea și la trecerea de la un anotimp la altul (sunt puse pe seama stresului organismului de adaptare la noi condiții) sau în lunile de iarnă, cauzate de expunerea insuficientă la lumina solară. Se spune în popor că depresia se tratează cu dragoste și vacanță la soare. Însă lucrurile nu sunt chiar așa de simple.
Gabriela Marc, psihoterapeut
Studiile se orientează mai mult către cel care suferă de depresie, însă familia este afectată în aceeași măsură. De multe ori, cei apropiați nu înțeleg ce se întâmplă cu cel aflat în suferință, cred că nu vrea să facă anumite lucruri, dar în realitate el nu poate. În forme grave, apar irascibilitatea, furia și agresivitatea îndreptate spre cei apropiați. Dar toate acestea sunt un strigăt de ajutor. Un psiholog/psihoterapeut poate observa indicatorii depresivi, dar diagnosticul îl va pune medicul psihiatru. Conlucrarea între cei doi este ideală.
Tabloul depresiv
Stările de așa-zisă tristețe persistă mult timp și aparent fără motiv. Persoana respectivă simte un gol, iar acest gol este umplut cu stereotipiile care se accentuează, consumul de alcool de exemplu. Apar sentimente de inutilitate, de vinovăție, de pesimism. Își pierde intresul pentru activități care alteori îi făceau plăcere. Își pierde pofta de mâncare (există și cazuri când apetitul crește) și apar modificări de greutate. Gândurile negre le aduc insomnii, au dificultăți de concentrare, devin mai obosiți, lipsiți de energie, dar și mai neliniștiți și irascibili. Nu toate persoanele au aceleași manifestări și nici aceeași intensitate a lor.
Prăpastia către suicid
Un procent însemnat din cei care suferă de depresie recurge la acest gest fatal, din acest motiv e bine ca ea să fie tratată. Din păcate, deși medicația antidepresivă este eficientă, doar 25% din cei afectați urmează un tratament. Mulți se feresc să meargă la psihiatru pentru a nu fi etichetați ca bolnavi psihic, iar alții nu conștientizează gravitatea bolii sau nici măcar nu știu că sunt depresivi.
Principalii vinovați
Stresul este pus pe primul loc atunci când vorbim de cauzele drepresiei, dar și evenimentele traumatice din copilărie, divorțul, pierderile sociale sau emoționale, problemele socioeconomice, precum și modificările la nivelul substanțelor neurotransmițătoare (serotonină, noradrenalină, dopamină, acetilcolină) cântăresc mult în apariția depresiei. Uneori, depresia poate apărea secundar unei afecțiuni: hipotiroidie, diabet, infarct, cancer, dar și ca urmare a unor tratamente (deseori în cazul interferonului).
Depresia se asociază frecvent cu dureri de cap, de stomac, articulare, anxietate, atacuri de panică, fobii, libidou scăzut, abuzul de alcool sau de alte substanțe.
Poveste
„Soțul meu era de ceva vreme apatic. Mă punea să-i gătesc mâncărurile la care poftea și apoi abia gusta din ele. Își petrecea timpul liber uitându-se la televizor. Întâmplător, am observat că nu era atent la emisiunile respective. Începuse să-și piardă interesul pentru felul în care se îmbrăca sau cum arăta. Când încercam să aflu ce-l frământă, mă repezea și devenea agresiv verbal. Toate aceste modificări m-au pus pe gânduri. Am vorbit cu medicul de familie și mi-a spus că poate fi vorba de depresie și ar fi bine să-l vadă un psihiatru. Nu mi-a fost deloc ușor să-l conving să meargă la doctor. Într-o zi, i-am spus: «Tu nu ai fi îngrijorat dacă eu n-aș mai mânca, nu m-aș mai spăla și n-aș purta haine curate?» Abia atunci cred că a înțeles că-i vreau binele.“ – Lucreția, Cluj
Citește și:
- 13 cauze surprinzatoare ale depresiei
- Lucruri pe care nu le stiai despre depresie si oamenii deprimati
- Efectele aromelor asupra starii psihice
Articol preluat din ediția de februarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: pixabay.com