Esti aici
Femeia.ro > Din viață > Fericirea și succesul nu sunt sinonime

Fericirea și succesul nu sunt sinonime

Fericirea și succesul nu sunt sinonime – Ne-am obișnuit să punem semnul de egalitate între fericire și succes, ca și cum ar fi două gemene siameze. Fericirea este subordonată succesului, iar succesul este izvorul suprem al fericirii, o cauzalitate care ne mută toate speranțele într-un viitor (foarte) îndepărtat.

Nu putem fi fericiți aici și acum, fiindcă fericirea e rezervată pentru o dată ulterioară. Pentru acel moment în care ne vom fi depășit limitele, vom fi bifat tot ce era de bifat și vom fi ajuns „Cineva“. Cum să fim fericiți dacă n-am realizat încă nimic notabil? 

Fericirea și succesul nu vin impreuna

Deși am întâlnit-o în nenumărate discursuri și teorii, practica mi-a dovedit că aceasta e o perspectivă simplistă, alimentată artificial de literatura de dezvoltare personală, de conferințele de leadership și de citatele motivaționale cu 2,3 milioane de share-uri. O fi cerul limita supremă, dar fericirea locuiește adesea la înălțimi mult mai mici, stabilite – și asumate – de fiecare dintre noi. Știu, nu e genul de citat instagramabil – Nu vreau să ating cerul, mă mulțumesc cu cireșul din curte–, dar e o realitate pe care o înveți trăind.

Chiar săptămâna asta citeam într-o carte despre leadership o afirmație care mi-a rămas în cap: Ultimul lucru pe care ar trebui să ți-l dorești în viața asta este să fii un individ… mediu“. Oare? Să fie atât de tragică o viață confortabilă, senină, cu multe bucurii mărunte și puține glorii? Dacă e într-adevăr așa, atunci de ce vedem în jurul nostru atât de mulți oameni remarcabili și depresivi? Oameni cărora le-a reușit succesul, dar nu și fericirea.

Lumea se imparte in fericiti si nefericiti!

Dacă am învățat ceva de la sutele de persoane pe care le-am intervievat în ultimii ani, acel ceva este că lumea nu se împarte între remarcabili și „medii“, nici între performanți și mediocri, ci între fericiți și nefericiți. Iar fericirea n-are adesea nicio legătură cu performanțele, ci cu prioritățile personale. Fericirea depinde de cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine și cât de sinceri suntem cu noi, astfel încât să alegem ceea ce ne dorește inima, nu ce ne dictează vanitatea și societatea.

Ce alegi? Fericirea și succesul sau a trai si a savura?

Acum câțiva ani, în mijlocul unui sindrom de burnout, cauzat tocmai de dorința de a atinge cerul și stelele, am citit pe un site american un articol care se numea, elocvent, Și dacă eu chiar îmi doresc o viață mediocră? Autoarea, o tânără antreprenoare de succes, explica felul în care și-a reconsiderat așteptările și planurile după 30 de ani.

După un deceniu de oboseală, nedormit, alergat, bifat, și-a dat seama că de fapt nu-și dorea imperiul pe care toată lumea i-l prevedea cu entuziasm. Nu voia să dubleze sau să tripleze nimic. Voia doar să se poată bucura de munca ei, având timp și pentru trăit, iubit și savurat lucruri. Chit că asta, în ochii societății, ar fi echivalat cu refuzul performanței în favoarea unei vieți… medii. Și cine și-ar putea dori așa ceva?

Mă gândesc adesea la acel articol, de câte ori cineva mă întreabă care sunt planurile mele de viitor. Cât de mult vreau să-mi cresc echipa, cât vreau să mă extind, ce strategii cincinale mai croșetez, câte zeci de articole plănuiesc să scriu lunar, cât vreau să cresc și cât de repede.

Când le spun că în următorii 2-3 ani vreau să mă concentrez pe trăit și savurat, să mă bucur de ceea ce fac, de scris și de viață, și că vreau să consolidez ceea ce am, fără să cvadruplez nimic, sunt privită adesea ca o excentrică. Când cerul e limita, de ce și-ar dori cineva să ajungă doar la creanga de cireș?

Poate fiindcă cireșele în pârg sunt extraordinar de gustoase, dacă ai timp să te cațări în copac și să le culegi. Fără grabă, în sezon, la timpul lor. Mai târziu, ar putea să fie prea târziu.

Citește și:

Articol preluat din ediția de octombrie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Diana Florina-Cosmin
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns