Esti aici
Femeia.ro > Familie > Psihologie > Învață să spui NU! Este esențial pentru sănătatea ta fizică și psihică

Învață să spui NU! Este esențial pentru sănătatea ta fizică și psihică

spui nu

A trăi în societate poate fi uneori dificil, mai ales dacă nu există reguli clare pe care toată lumea să le învețe din copilărie și să le urmeze în mod natural, ca pe o a doua natură. Poate fi dificil să păstrezi echilibrul între dorința de integrare și păstrarea limitelor personale, iar aici a spune NU devine un factor esențial.

În prima parte a formării mele în terapia cognitiv-comportamentală, psihologul clinician cu care învățam ne-a dat ca temă depistarea slăbiciunilor și punctelor noastre mai puțin sănătoase. Pe primul loc în lista mea se afla propoziția „Nu pot spune nu“. De fiecare dată când cineva îmi cerea ceva, acceptam, chiar dacă uneori cerința îmi depășea competența, dorința, limitele, spațiul personal.

În puținele momente când reușeam să refuz, mă simțeam vinovată și rușinată. Profesorul m-a ascultat, a zâmbit și mi-a spus: „Vom lucra cu aceasta, dar nu trebuie să-ți faci prea multe griji. Cei mai mulți oameni nu știu să spună da“. Au trecut anii, am învățat să-mi stabilesc limitele, mai mult sau mai puțin clar, mai mult sau mai puțin intransigent, cu mai mult sau mai puțin succes. Însă am constatat iar și iar câtă dreptate a avut mentorul meu: foarte puțini oameni spun DA, iar cei care spun NU o fac deseori abuziv și fără discernământ.

Originile problemei

Ca de obicei când vine vorba de perturbări psihologice, și incapacitatea de a spune NU își are originile în copilărie. Părinții foarte exigenți, care cer multe de la copiii lor, nu-și dau seama că îi transformă în niște automate care vor doar să placă și să se plieze pe cerințele celorlalți. În special fetele care sunt crescute să fie „drăguțe“ vor avea mai târziu o problemă în a-și păstra individualitatea și a-și manifesta dorințele. Mulți copii cresc cu credința că sunt iubiți doar dacă se supun și astfel stima de sine depinde în proporție covârșitoare de lucrurile pe care le fac pentru a le fi pe plac celorlalți.

Astfel se dezvoltă un cerc vicios dur în care oamenii din jur se așteaptă să fii la dispoziția lor oricând doresc ei și, mai mult, se așteaptă să le faci pe plac tot timpul.

Consecințe pe termen scurt și lung

Pe termen scurt, senzația de frustrare este probabil cea mai pregnantă. Iar pe termen lung oamenii devin epuizați, iritați, stresați. Stima de sine scade progresiv, la fel ca și calitatea vieții. Asta deoarece capacitatea de a spune nu este strâns corelată cu încrederea în sine și stima de sine. Dacă nu-ți place să ai discuții în contradictoriu și pui nevoile celorlalți mai presus de ale tale, probabil trebuie să înveți să stabilești limite mai clare. Însă aici este o graniță fine. Oamenii sunt ființe sociale. Nu pot trăi în afara comunităților, familiilor, societăților. Așa că dintre atributele de bază ale calității de om face parte abilitatea de a-i ajuta pe ceilalți, de a empatiza cu ei, de a fi de folos comunității, de a gândi dincolo de egoismul și individualismul care ne transformă în niște monștri sociali.

Problema apare însă când dorința de a face pe plac inhibă orice altă pulsiune și nevoie și afectează viața și starea de bine ale individului. De aceea nu este bine să aștepți până când ți se termină combustibilul. Învață să spui NU, dar în mod diferențiat și echilibrat.

Citeste si: Ce să NU spui șefului când ceri o mărire de salariu

A ști să-i spui NU copilului

 

Tehnici utile

Primul lucru pe care profesorul meu m-a învățat să-l fac a fost să spun NU în situații simple și fără miză. Mai mult decât atât, puteam explica celor pe care-i refuzam că spun NU pentru că am temă pentru acasă la cursul meu de formare. Exemplele în acest sens sunt numeroase: refuzam colegi care-mi cereau un creion, refuzam să spun cât este ceasul, refuzam să deschid fereastra când mi se cerea. Toate astea explicând de ce fac asta și la ce îmi folosește. Am trezit zâmbete, ridicări din sprâncene, mirări, grimase de dezaprobare.

Am învățat să nu mă las afectată și am spus NU de 5 ori pe zi timp de două săptămâni. Tehnica a dat roade pe termen lung, pentru că astfel am învățat să diferențiez cererile rezonabile de cele aberante și să-mi dau seama cum să-mi modulez comportamentul, astfel încât nici eu, nici comunitatea în care acționez să nu avem de suferit. Așa că, dacă știi că faci parte dintre oamenii care suferă când refuză pe cineva, nu ezita și pune în practică exercițiul de mai sus. Însă mai sunt și alte metode prin care te poți antrena să fii un bun membru al societății, care ține să-și păstreze limitele spațiului personal mental și fizic.

  • Răspunde simplu. Dacă vrei să spui <nu>, fii ferm și direct. „Mă bucur că vrei să ne vedem, dar nu pot azi.“ „Îmi pare rău, nu te pot ajuta în seara asta.“ Nu te scuza și păstrează-ți poziția fermă. Nu trebuie să ceri permisiunea de a spune nu.
  • Nu te grăbi. Dacă nu ești sigur pe ceva, nu da un răspuns imediat. Spune că te vei gândi și revii cu soluția.
  • Gândește-te la un compromis. Sugerează moduri alternative de rezolvare, dacă nu ai timp sau nu ai abilitatea de a rezolva problema. Gândește-te la soluții bune pentru ambele părți implicate.
  • Refuzul nu înseamnă respingere. Spui NU unei cereri, nu unei persoane. Ai grijă ca acest lucru să fie clar când exprimi refuzul.
  • Nu te simți vinovat. Oricine are dreptul să spună NU, chiar și propriilor copii.
  • Fii sincer cu tine. Pentru asta trebuie să știi cine ești și ce vrei. După aceea îți va fi simplu să stabilești limite și să le respecți, atât pe ale tale, cât și pe ale altora.

Citește și: Cum supraviețuiești când ai fost înșelată? Sfaturile psihologului

Articol preluat din ediția de august 2019 a revistei Femeia.
Autor: Dana verescu
Foto: Unsplash

Comments

comments

Lasă un răspuns