Şi faci din asta un titlu de glorie. Că adică iei viaţa în piept şi nu te doboară ea pe tine cu una, cu două. Doar e o dovadă de slăbiciune, nu-i aşa, să te tot văicăreşti.
Când îi auzi pe alții plângându-se ba de programul prea încărcat, ba de faptul că soacra vine prea des sau că magazinele sunt prea aglomerate, zâmbeşti amar şi nici nu catadicseşti să răspunzi. Dacă prietena cea mai bună ţi se plânge de cine ştie ce „nemernicie“ a copilului, încerci s-o calmezi şi să iei lucrurile cu umor. Mereu găseşti o explicaţie, o motivaţie faptelor care în genere ar scoate pe oricine din circuit. N-ar fi rău dacă ar fi bine. Pentru că este practic imposibil să fii atât de lucidă, de înţelegătoare, de calmă, de eficientă. Şi atunci ce se întâmplă?
Riscurile mării calme
Să fii calul de bătaie al familiei, iar la slujbă să fii colacul de salvare al prietenilor sau umărul de sprijin al colegilor pare pentru tine deja un stil de viaţă. Cu toate astea, ceva nu se învârte cum trebuie în angrenajul existenţei tale. Să fie tocmai faptul că nu te plângi niciodată, că nu răbufneşti măcar o singură dată? Sau poate faptul că orice s-ar întâmpla şi oricând te-ar solicita cineva eşti prezentă, fără să crâcneşti? Pentru că eşti asemenea unei mări calme, nemişcate, care anunţă îndeobşte furtuna. Iar furtuna ar putea fi devastatoare. Pentru că lucruri atât de mult timp nespuse, nici măcar recunoscute faţă de tine se vor strânge şi la un moment dat vor răbufni cu însutită forţă.
Poate fi şi invers
În loc să răbufneşti, exagerat ar zice cei din jurul tău, obişnuiţi cu altceva, ai putea strânge mai departe şi, în cel mai fericit caz (dacă se poate spune aşa), te-ai putea alege cu o melancolie severă. De ce am spus cel mai fericit caz? Pentru că ar mai fi varianta apelării la ajutoare tăcute, precum alcoolul sau medicamentele. Cele care la început îţi par un sprijin, dar care peste noapte aproape că se transformă în stăpâni.
S-ar putea să fii într-adevăr o femeie pu-ternică şi să nu ajungi să apelezi la ajutoare. Faptul că nu te plângi de nimic niciodată poate deveni însă ţelul tău. Cu alte cuvinte, să-ţi concentrezi toată energia spre escamotarea „slăbiciunilor“ tale, în loc să trăieşti pur şi simplu cu bune şi cu rele, cu putere şi slăbiciuni. Chinuindu-te să nu te plângi, vei pierde din vedere că oamenii din jurul tău te iubesc, că şi ei te-ar putea ajuta, ba chiar îşi doresc asta.
Puţin câte puţin
Nu trebuie să-ţi schimbi acum pe loc felul de a fi. Dar e bine să fii conştientă de ce-ţi poate aduce ziua de mâine. Şi e bine să te gândeşti de unde vine pornirea asta a ta. Din educaţie? Destul de greu de crezut, dar este posibil. Mai degrabă din dorinţa de a demonstra cuiva ceva. Poate ţie, poate altcuiva. E bine aşadar să stai un pic pe loc, să te uiţi în jur şi să începi să mai oftezi măcar! Face bine şi detensionează. Apoi, de încercare, îi poţi spune iubitului că nu mai suporţi să strângi după el în baie în fiecare zi. Şi-i poţi spune colegei de birou că te enervează şeful sau programul de lucru sau gresia de pe jos, ceva, orice. Aşa, pic cu pic, te vei obişnui să mai „dai pe-afară“. Ceea nu face decât să regleze presiunea internă şi sănătatea minţii şi a sufletului.
Cum stai?
S-ar putea să nici nu-ţi dai seama câte s-au strâns. De curiozitate, îţi poţi face un minitest. Răspunde pe negândite la următoarele întrebări, apoi adună punctele.
De ceva timp, mă simt din ce în ce mai slăbită.
a) Da
b) Nu
c) Câteodată
Am momente în care mă simt depăşită de situaţie.
a) Adesea
b) Niciodată
c) Uneori
Simt din ce în ce mai des că mă ia cu călduri.
a) Da
b) Nu
c) Câteodată
Am dificultăţi de respiraţie, chiar şi când sunt odihnită.
a) Adesea
b) Uneori
c) Niciodată
Îmi sare ţandăra mai des decât de obicei, parcă nu mai am răbdare.
a) Adesea
b) Uneori
c) Niciodată
Încă am memorie foarte bună.
a) Nu
b) Da
c) Oarecum
Mă trec transpiraţii reci în cele mai ciudate momente ale zilei.
a) Adesea
b) Uneori
c) Niciodată
Mă doare capul.
a) Adesea
b) Uneori
c) Niciodată
Punctajul e simplu: câte un punct pentru fiecare a. Dacă ai strâns mai mult de 5 puncte, trebuie să iei măsuri, să povesteşti una-alta măcar animalului preferat, dacă nu iubitului sau prietenei. Dacă ai luat punctaj maxim, deja ai nevoie de ajutorul unui psiholog. Depresia e foarte aproape!
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.21/29.05.2014.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Fotolia