De mici manii de care suferă aproape oricine. Vrei să scapi de obiceiul de a roade pixul sau de a-ți trosni degetele? Atunci, bun-venit în clubul celor care vor să fie perfecţi!
Aproape oricine are asemenea manii „drăgălașe“: unele dau iama noaptea în frigider, altele ronţăie creioane sau pixuri până le distrug capetele ori răsucesc nasturii interlocutorului, sau își smulg fire de păr de pe scalp. Dacă în prezenţa cuiva ne abţinem, când suntem în deplină singurătate, ne lăsăm în voia micilor noastre vicii – ne grăbim să ajungem cât mai repede acasă, pentru a apuca, înainte de sosirea celor din familie, să rătăcim în voie pe internet, să citim în singurătate, desigur, însoţind fiecare pagină cu câte un sendviş, sau să stăm în liniște la televizor, indiferent de emisiune, ronțăind neapărat ceva – chipsuri, alune, sticksuri.
Reflex condiționat
Astfel de obiceiuri sunt un fel de cârje care ne ajută să depăşim anumite obstacole psihologice. Fiecare ceartă domestică sau insucces la școală ori la serviciu ne fac să „şchiopătăm“ pe drumul vieţii: ne necăjim, cădem în depresii. Şi atunci ne repezim să o scoatem la capăt cu stresul mâncând covrigi proaspeți sau plângându-ne prietenelor la telefon şi răsucind cu zel pe deget șuvița favorită. Avem impresia că în felul acesta ne e mai uşor. „Lingerea rănilor“ în unul şi acelaşi mod este o metodă practică şi la îndemână – nu trebuie să inventăm de fiecare dată (alt)ceva. Legătura dintre metoda obişnuită de relaxare şi senzaţia de uşurare pe care o aduce se consolidează, asemenea unui reflex condiţionat. Ți-ai ros unghiile și te-ai liniştit. Iar mai târziu nici nu mai e nevoie să fii stresată ca să faci asta. Pur şi simplu, de fiecare dată când îți dorești să te odihnești puţin mental, îți rozi unghiile şi te relaxezi.
Caută un înlocuitor
Se ştie că dependenţa de orice obicei poate fi de natură atât psihologică, cât şi fiziologică. Semnele dependenţei psihologice: rezolvând sarcinile obişnuite, repetaţi un anumit ritual. El te poate stimula sau, dimpotrivă, relaxa, dar întotdeauna procesul în sine te face să te simţi bine. Tabloul dependenţei psihologice arată cam așa: îți creezi starea necesară, elimini tensiunea, te înviorezi cu ajutorul unui anumit instrument. De fapt, în situaţiile dificile îți acorzi ajutor singură, dar consideri că el vine din partea pixului „gustos“ sau a unei felii de tort.
În esenţă, dependenţa psihologică nu este nici rea, nici bună, ci doar o particularitate a psihicului nostru. În schimb, obiectul dependenţei îți poate face rău. Gândește-te numai câte calorii în plus consumi odată cu ciocolata salvatoare. Dacă te-ai hotărât să renunţi definitiv la dependenţa ta, stabilește pentru început exact în ce momente recurgi la „ritual“. Şi încearcă să-l înlocuiești cu altceva. De exemplu, în loc să „ronțăi“ problema, distrage-ţi atenţia de la gândurile neplăcute cu ajutorul câtorva exerciţii fizice simple. Dacă obiceiul se dovedeşte a fi mult prea bine înrădăcinat, luptă împotriva cauzei, nu a efectului. Orice nimic ajunge să te deprime? Adresează-te unui psiholog. Te enervezi uşor? Încearcă să practici yoga.
Semnele dependenţei fiziologice: când încerci să renunţi la obiceiul nociv, starea ta de sănătate are de suferit. Dependenţa fiziologică se formează numai faţă de acele substanţe care pătrund în interiorul organismului. De regulă, de asemenea dependenţe suferă narcomanii, alcoolicii, fumătorii. Dacă, în schimb, simți că e peste puterile tale să reziști dorinței de a răsuci nasturele de la haina interlocutorului, nu e deloc vorba de dependenţă fiziologică, ci despre o imaginaţie mult prea bogată.
Pe cine poate deranja?
Următorul test te ajută să înţelegi care din obiceiurile tale este dăunător şi care inofensiv ori chiar folositor.
Dacă răspunsul la întrebare este DA, pune în căsuţă semnul „+“, iar dacă răspunsul este NU, marchează-l cu „–“.
Obiceiurile nocive sunt mult mai numeroase decât avem impresia, la prima vedere. Iar foarte des, oamenii au o atitudine destul de îngăduitoare faţă de ele. De exemplu, dacă e vorba despre „manii“ foarte răspândite, cum ar fi rosul pixului, probabil majoritatea vor răspunde la întrebările testului în felul următor: „+“, „–“, „–“, „–“, „+“. În total, vor fi mai multe minusuri, ceea ce înseamnă că un astfel de obicei poate fi numit dăunător poate doar de cei cărora le distrugi pixurile.
- Acest obicei îți dăunează ție personal?
- Acest obicei îți aduce vreun folos?
- Acest obicei dăunează celor din jur?
- Îți faci deseori reproşuri cu privire la acest obicei, promițându-ți să te debarasezi pe viitor de el?
l Ai o atitudine îngăduitoare faţă de obiceiul tău şi nici nu-ți trece prin gând să renunţi la el?
+ Sunt mai multe plusuri decât minusuri – obiceiul e dăunător!
– Mai multe minusuri – probabil că obiceiul este inofensiv.
Rezolvarea problemei
Ca o anumită acţiune să devină obişnuinţă, ea trebuie repetată de cel puţin 60-80 de ori. Aplicând această regulă, te poți obişnui să faci gimnastică, dezvăţându-te astfel de rosul unghiilor. Fă-ți un caiet special pentru calcule: notează de câte ori ai făcut faţă cu brio micilor „manii“. Iar dacă nu ai mai rezistat, ia-o de la capăt… până reușești.
O altă posibilitate este introducerea unui sistem de „penalizări“. De exemplu, câte 5 flotări pentru fiecare „abatere“. Chiar dacă nu vei reuşi să te dezveţi de obiceiul de a bate mereu ritmic cu degetele în masă, vei căpăta, în schimb, o formă fizică excelentă!
Nimeni nu este perfect. Imaginează-ţi cum ar fi să trăieşti lângă un om fără lipsuri! La început poate fi plăcut, dar, treptat, o asemenea persoană începe, invariabil, să devină enervantă. Pentru că noi iubim nu pentru ceva anume, ci în pofida a tot şi a toate.
Citește și:
- Să încetinim ritmul vieții
- Cum îți păstrezi calmul într-o lume agitată?
- 7 pași pentru a cultiva o atitudine pozitivă
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr4/02.02.2017
Autor: Burda Romania
Sursa foto: pixabay.com
