Există în mod real prăpastia dintre generații? Sau este doar un mit? Vorbim despre generații și împărțim timpul din 20 în 20 de ani, gândindu-ne că tot ce s-a întâmplat în acel timp influențează oamenii care au crescut și s-au format atunci. Dar cât adevăr este în această clasificare pe generații?
Deși au existat mereu diferențe între generații, termenul drastic de prăpastie nu a apărut înainte de secolul XX. Înainte de acest prag, societatea nu era foarte mobilă. Tinerii trăiau de obicei alături de familia extinsă, mergeau la aceeași biserică și munceau la aceeași fermă sau în afacerea de familie.
Pe măsură ce societățile s-au industrializat și au apărut televiziunea și filmele, tinerii au început să fie expuși unor influențe culturale străine de cele proprii. În secolul XX, aproape fiecare deceniu a adus cu el schimbări dramatice, care au modificat stilul de viață, valorile, cultura populară.
Tehnologia și muzica
Fiecare război a adus o prăpastie între generații, dar lumea industrializată și dezvoltată a fost zguduită mai ales în anii ’60. România nu a avut parte de răsturnările și dezvoltările societale normale și abia după 1989 termenul de prăpastie între generații și-a făcut simțită prezența acut. Dacă generația „mai bătrână“ adera încă la valorile trecutului și la a face lucrurile „așa cum am învățat“, tinerii au adoptat rapid noul, tendințele și valorile noi.
Citește și: La vremuri noi, generații noi
Astăzi, când vorbim de diferențele dintre generații, cele două subiecte principale care divid oamenii sunt folosirea tehnologiei și gusturile în materie de muzică. După aceste două teme urmează și altele, unde însă prăpastia nu este atât de accentuată: etica în muncă, valorile morale, respectul pentru alții, opțiunile politice, atitudinile față de alte etnii, rase și grupuri, credințele religioase.
Diferențe și divergențe
Dacă diferențele dintre generații, observabile abia în secolul XX, sunt atât de mari, n-ar fi trebuit oare să provoace conflicte serioase? Dacă ar exista într-adevăr o revoltă a tinerilor împotriva celor bătrâni, cum ar putea să mai funcționeze o societate?
Specialiștii spun că ar fi bine să privim cu moderație această „prăpastie“ și că ea se referă mai degrabă la dorința tinerilor de a sparge cutumele și de a îmbrățișa noul, nu la divergențe majore care să divizeze. Într-adevăr, perioada în care se formează cineva îi modelează gusturile, așteptările și maniera de comportare, dar diferențele de stil rareori duc la prăpastie, cu condiția să nu apară o schimbare dramatică în ceea ce privește valorile morale.
În prezent, sociologii remarcă diferențe majore doar din punctul de vedere al tehnologiei și al muzicii. Aceste două domenii nu sunt încărcate emoțional, ca problemele politice, spre exemplu. Generația vârstnică este mândră de abilitățile tehnologice ale generației tinere.
În ce privește gusturile muzicale, această temă nu duce spre o prăpastie niciodată, fiindcă întotdeauna muzica s-a schimbat și stilurile au variat enorm de-a lungul timpului.
Originea expresiei
„Prăpastia dintre generații“ este un termen care a apărut abia în anii ’60. În acea perioadă, în Statele Unite tinerii spuneau: „Să nu ai încredere în nimeni peste 30 de ani“. A fost prima dată când o generație tânără voia să rupă cu trecutul și s-a considerat superioară celei dinainte. Diferențe între generații au existat de la începutul timpului, dar nu prăpăstii, așa cum au spus cei din anii ’60. Expresia a făcut carieră și de atunci desemnează orice divergență pe care copiii o au cu părinții sau tinerii cu cei mai în vârstă ca ei. Este o extrapolare forțată, dar expresia este mai degrabă un mit decât o realitate.
Diferențe între generații au existat și vor exista mereu, însă prăpastia este mai degrabă un construct cultural al unui grup de oameni care au vrut să declanșeze o revoltă socială de întinerire și rupere cu trecutul. Sigur că acum expresia a făcut carieră în sociologie și secolul XX este împărțit în patru sau cinci generații: Tradiționalii, Baby Boomers, Generația X și Generația Y sau Milenialii. Fiecare are caracteristici proprii, derivate din epoca în care s-a născut și a crescut. Dar prăpastia dintre aceste generații este mai degrabă artificială și fără o bază socială reală.
Citește și: Vom trăi 100 de ani! Suntem pregătiți?
O prăpastie modernă
Conflictul sau prăpastia dintre generații este, poate, un efect al modernității. Multe secole și milenii, oamenii erau obișnuiți cu trei faze ale vieții, despărțite clar de ritualuri și marcate de evenimente specifice: copilăria, maturitatea și bătrânețea. Astăzi, copilăria s-a prelungit și se prelungește încă, nu știm dacă maturitatea începe la 20, 25 sau 30 de ani, iar despre bătrânețe nu prea vorbim sau o considerăm ceva îndepărtat în timp (și pe bună dreptate).
Granițele dintre vârste sunt mai fluide și, în plus, nu mai există un rit de trecere care să marcheze traversarea unui prag. De aceea, mulți tineri se consideră adulți (și sunt de fapt, mulți din punct de vedere fizic, mental ceva mai puțini), în timp ce părinții îi tratează în continuare ca pe niște copii. Dacă însă maturitatea începe cu independența financiară, atunci milenialii sunt încă niște copii, din moment de mulți dintre ei trăiesc întreținuți de părinți. Poate că prăpastia dintre generații este un preț acceptabil pe care-l plătim pentru independența de gândire și mișcare de azi.
Citește și:
- Adolescenta, un univers paralel
- Mamele si fiicele pot fi prietene sau nu?
Text: Dana Verescu
Sursă foto: iStock