Regretele, tinichele de coada vietii

Regretele, tinichele de coada vietii – De cantitatea de regrete acumulată depinde calitatea viitorului pe care ni-l construim. Părerile de rău legate de ceva ce ai făcut sau ce n-ai făcut şi ai fi vrut să faci iau din forţa interioară cu care priveşti anii ce vin şi-ţi sabotează încrederea în tine. Nu ne naştem cu „abilitatea“ de a regreta (da, firile mai introvertite chiar se pricep foarte bine la „sportul“ ăsta de a analiza cu lupa hibele anilor scurşi), ea se dobândeşte prin educaţie. Celebrii şapte ani de acasă sunt definitorii în creionarea aplecării unei persoane către renegarea trecutelor decizii şi acţiuni.

Părinţii te învaţă să regreţi

Regretele încep să-şi arate colţii în momentul în care ni se dezvăluie că există bine şi rău, că avem de ales între just şi nejust, între moral şi imoral şi că, în timp ce variantele de răspuns corect sunt limitate, posibilităţile de a greşi dau târcoale la fiecare pas. Viaţa e făcută din alegeri şi din copilărie suntem îndemnaţi să avem mare grijă ce alegem, fiindcă s-ar putea să regretăm. Creştem sub presiunea lui „cum îţi aşterni, aşa dormi“ şi a avertismentului „ai grijă ce faci, că vei regreta toată viaţa“, expresii extrem de penetrante pentru psihicul fraged şi nededat la regrete al unui copil.

De ce să-mi pară rău?

Regretele în exces otrăvesc viaţa, iar frica de ele o fac plictisitoare. Teoretic, nu poţi aduna foarte multe regrete dacă nu eşti sever cu tine însuţi. Cu cât te-ai dezvoltat mai mult în spiritul unei conduite mai rigide, cu atât riscul de a greşi, din propriu-ţi punct de vedere, este mai mare. Pe de altă parte, îngăduinţa maximă faţă de felul în care gândeşti şi acţionezi te scuteşte de bătăi de cap mai târziu, însă poţi pierde din vedere situaţiile în care regretele chiar îşi au rostul: pentru relele făcute, vorbele amare spuse, deciziile care te-au purtat pe drumuri înfundate. Aceste regrete te ajută să înveţi din greşeli, să faci pace cu trecutul, să ceri iertare oamenilor pe care i-ai rănit. Să repari, dacă se poate, ceea ce ai stricat cu vreo decizie de-a ta. Regretele te pot face un om mai bun sau unul mai trist, depinde de tine cum le întorci în favoarea ta. În ce constă diferenţa? În dozaj. Trebuie să înveţi, spre binele tău, ce merită să regreţi şi ce nu.

Lecţia asumării

Vieţii nu-i poţi da „undo“ ca ferestrei de Windows, iar gândul obsedant că ai prefera asta face din viitor un palid surogat al lui „ce-ar fi putut să fie“. „Dacă aş fi riscat atunci, aş fi avut bani.“ „Dacă nu m-aş fi măritat, aş fi avut carieră.“ “Dacă nu l-aş fi părăsit, aş fi fost fericită.“ Greu trai avem cu deciziile pe care acum credem că n-ar fi fost cazul să le luăm! Totuşi, la vremea respectivă am gândit altfel. Dacă aceste regrete se înteţesc, ajungem să ne simţim pe nisipuri mişcătoare, să nu mai avem încredere că hotărârile luate ne vor da satisfacţie pe termen lung. Fără o conştiincioasă lecţie a asumării, proiectăm regretele în viitor: „Dacă fac asta, sigur voi regreta“. Iar regretul, sentimentul-parazit, cum îl numesc psihologii, ajunge să ne conducă viaţa.

Nostalgicii, maeştri ai regretelor

În capcana regretelor repetate cad îndeosebi persoanele care pun la îndoială orice decizie proprie, care au în minte imaginea nerealistă a unei lumi ideale, de poveste şi aşteptări la nivelul cărora nu pot şi nu au cum să se ridice vreodată. Pragmaticii nu prea au ce să regrete – pentru ei, „ce-a fost a fost“, „morţii cu morţii şi viii cu viii“, trecutul se îngroapă mai uşor, iar melancoliile nu-şi au rostul. Pentru visătorii şi idealiştii ce-şi aşază aspiraţiile în ţeluri dificil de atins şi tipare greu de urmat, plaja regretelor e largă. Există şi oameni care parcă nici n-ar putea trăi fără regrete, le caută cu lumânarea, au o voluptate a neîmplinirilor şi fac din oftat un mod de viaţă. Regretul aprioric, ca ambalaj poetic al neputinţei de a accepta că lucrurile chiar pot merge bine, este încă o valenţă a acestui sentiment apăsător.

Fericire fără regrete

Am stabilit deja că nu putem ocoli părerile de rău. Ce putem însă face e să cultivăm un echilibru interior care să ne asigure pacea sufletească şi puterea de a înainta fără greutăţi de glezne. Psihologii au pus cap la cap câteva sfaturi pentru o viaţă marcată de cât mai puţine regrete:

Stabileşte-ţi ţinte! Nu acţiona haotic, aşteptând ca viaţa să-ţi răsplătească eforturile, ci pune-ţi dorinţe clare, pe care să-ţi concentrezi eforturile.
Pune-te în pielea altora! Astfel, vei evita să acţionezi impulsiv şi să-i răneşti pe cei din jur, riscând să strângi ciorchine de regrete în urma faptelor şi vorbelor tale.
Fii independentă! Ţine frâiele vieţii tale şi fii stăpână pe deciziile, banii şi timpul tău.
Analizează şi apoi decide! Evită să acţionezi impulsiv, în special când ai de luat hotărâri pragmatice. Să te muţi sau nu din cartier? Să-ţi dai sau nu demisia? Să-ţi faci vacanţa la Paris sau la Istanbul? Clasicul tabel de două coloane, cu argumente pro şi contra, te va ajuta să iei decizia bună.
Nu renunţa fără luptă! Mă refer la cea cu tine însuţi, cu slăbiciunile şi temerile tale. Luptă pentru visurile şi drepturile tale, pentru cariera şi iubirea ta! Chiar dacă nu câştigi, vei şti că măcar ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă.

Citeste si:

Comments

comments