În demersul meu de a intra în legătură cu femei care au fost supuse agresiunilor fizice sau psihice, am apelat la Asociația Necuvinte, o organizație nonguvernamentală înființată în urmă cu aproape trei ani al cărei scop îl constituie educarea, apărarea și vindecarea victimelor violenței în familie.
„Nicio nevoie nu este prea mică, nicio voce de neauzit”, spun fondatorii. Doamnele care au acceptat să-și dezvăluie povestea au făcut deja un prim pas pe calea eliberării din coșmar, fiindcă au apelat la Necuvinte pentru îndrumare și consiliere. În spiritul mottoului Asociației, Pentru că cel care salvează o viață salvează întreaga lume (o înțelepciune din Talmud), am încercat prin acest material nu doar să aflu problemele din interior, ci să descopăr femei care nu s-au resemnat în chingile statisticilor și, cu o forță de care nu s-au crezut capabile, au avut curajul să acorde o șansă unicei vieți pe care o au. Am aflat că, în ciuda lacunelor din sistemul legislativ, orice durere are un sfârșit, cu condiția să vrei cu toată ființa să te desprinzi de ea.
În numărul de noiembrie al revistei Femeia., acum pe piață, poți citi mărturia Anei, aflată în prag de divorț. Iată aici o altă mărturie dureroasă și câteva elemente de folos într-o asemenea situație.
Când părinții nu ascultă de copii…
După moartea primului soț, în urmă cu mulți ani, Maria, o bucureșteancă acum în vârstă de 45 de ani, s-a recăsătorit cu Marius. Au împreună doi copii. Fiica lucrează în poliție, iar băiatul este angajat într-o companie multinațională. De câțiva ani, Maria este pensionată pe caz de boală. Băiatul nu-i mai vizitează și refuză să aducă nepotul pe la ei. Singura modalitate prin care Maria își vede nepotul este când acesta este scos în parc.
Fiul refuză categoric să treacă pe la ei din cauza comportamentului violent al tatălui (deși acesta nu consumă alcool) și nu scapă niciun prilej să-și învinovățească mama că nu face nimic să pună capăt acestei căsătorii nefericite. Fire activă, Maria a încercat să-și găsească diverse activități care să-i umple timpul de pensionar, de la ajutat la aranjarea grădinii din fața blocului la croșetat mărțișoare. De aici s-a agravat comportamentul soțului, care a fost mereu autoritar și agresiv, dar care, din spusele lui, nu a lovit-o „decât” de câteva ori la început de căsătorie, înainte de copii. Cele mai dese acuze ale bărbatului sunt acelea că ea îl înșală… cu vecinul cu care a aranjat grădina blocului, cu preotul de la biserica unde se duce în fiecare duminică, cu un vecin de-al fiului lor, când se duce să-și viziteze nepotul, cu administratorul de bloc… practic cu orice bărbat cu care femeia intră în contact.
Situația dintre ei s-a degradat în ultimii ani, în sensul în care a început s-o acuze că distruge mobila atunci când dă cu aspiratorul prin casă și că nu apreciază lucrurile pentru care el a muncit o viață întreagă. Când și-a cumpărat o geantă, i-a spus că aruncă banii pe prostii și că mai are alte cinci. La câteva zile după cumpărarea genții, ea a plecat la nepot, iar el i-a aruncat toate gențile pe geam. Tot când ea era la nepoți, nu i-a udat florile, lăsându-le să se usuce, deși știa cât de mult le iubește. Bărbatul nu s-a rezumat la atât. A încercat în mod repetat s-o înece pentru a o determina să recunoască faptul că îl înșală. Umplea cada cu apă și o ținea cu capul sub apă până ce ea mărturisea. Pentru că nu avea ce, Maria a trecut seri la rând prin acest tip de tortură.
Trecerea de la violența emoțională la cea fizică a determinat-o pe fiica ei să apeleze la Asociația Necuvinte, care distribuise fluturași în secțiile de poliție, inclusiv în cea unde ea lucra. Inițial, Maria nu a vrut să audă de ordin de protecție pentru că nu dorea să-i facă rău soțului. A acceptat să vină la ședințele de consiliere doar dacă acestea presupuneau consiliere de cuplu. După a doua ședință la care au participat amândoi, el a intrat peste ea în dormitor în timpul nopții (dorm în camere separate de mulți ani) și a încercat s-o strângă de gât. Atunci a fost momentul în care Maria a venit singură la Asociație, în lacrimi, cerând să se facă „ce trebuie făcut ca să se termine odată“.
Asociația Necuvinte a ajutat-o să depună plângere la Poliție, s-a obținut un ordin de protecție și s-a intentat procesul de divorț. După despărțire, bărbatul a plecat la o rudă la țară. Acum, Maria este bine. El o mai sună, rar, să-i spună că vrea să-și ia televizorul cumpărat din banii lui (cu toate că s-a făcut partajul) sau că nu-și găsește nu știu ce cămașă și o acuză că i-a aruncat-o… Femeia a reușit să treacă peste toate, relația cu fiul s-a reparat, se ocupă de flori, biserică și de copii.
Semnale de alarmă
Că sunt indicii de agresiune emoțională, abuz fizic sau sexual, agresorul are o atitudine dominantă, pe care o recunoști ușor. Reține că violența în familie nu se manifestă într-un episod izolat, ci se repetă atunci când nu se iau măsuri:
λ îți trimite multe SMS-uri și te sună non-stop când nu sunteți împreună, ca să te verifice;
λ cere mereu explicații despre unde mergi, cu cine, ce faci;
λ întreabă tot timpul ce faci cu banii, ce cumperi și cât costă fiecare lucru;
λ te critică pentru felul în care te îmbraci;
λ încearcă să te izoleze de prieteni, rude;
λ te acuză mereu, fără motive întemeiate, că îl înșeli;
λ te jignește sau te critică de față cu alte persoane;
λ te insultă folosind cuvinte cu conotație sexuală;
λ nu te lasă să te angajezi sau să faci cursuri de specializare;
λ te amenință că se sinucide dacă îl părăsești ori că îți ia copiii;
λ are impresia că datoria ta este să-i faci lui toate plăcerile;
λ te pălmuiește, te mușcă, te lovește sau încearcă să te sufoce;
λ aruncă în tine cu obiecte, te trage de păr, te împinge;
λ îți produce suferințe fizice în diverse moduri (te lasă în frig fără haine, te gonește din casă sau te încuie în locuință când ai nevoie să pleci);
λ te împiedică să mănânci, să bei sau să dormi;
λ te obligă să consumi alcool, să mănânci când nu dorești, să muncești peste puterile tale;
λ te șantajează să faci sex cu el, te obligă să faci sex când ești bolnavă sau după ce el te-a rănit, te imobilizează în timpul actului sexual, implică alte persoane, împotriva voinței tale, în activitățile voastre sexuale.
Ce poți face tu
Specialistul prezintă pașii de ieșire din relația abuzivă:
1 Faptul că ai conștientizat că ești victimă a violenței domestice este un prim pas important. Când te hotărăști să părăsești relația, sub nicio formă nu-l anunța pe agresor.
2 Următorul pas este să contactezi instituții care oferă servicii în domeniu (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, ONG-uri, centre de adăpost), care oferă în București sau în țară cazare pentru tine și copii, consiliere psihologică, asistență juridică și ajutor de urgență cu cheltuielile, cursuri de pregătire și reconversie profesională. Dacă se poate, mergi la părinți, prieteni, rude, la care să stai câteva zile până când agresorul va fi evacuat din locuință în baza unui ordin de protecție.
3 Depune o plângere la poliție (fie că vizează soțul, iubitul) și descrie-le faptele oamenilor legii (poate fi șantaj, amenințare, agresiune fizică la adresa ta sau rele tratamente aplicate minorului). Fă o cerere de eliberare a unui certificat medico-legal, dacă există urme ale violenței fizice, și una de emitere a unui ordin de protecție, dacă te temi pentru viața ta. Nu uita să salvezi mesajele de amenințare. Toate acestea constituie probe la dosar.
4 Important de precizat este ca, atunci când izbucnește un episod cu violențe fizice, să suni imediat la 112 sau la linia telefonică gratuită 0 800 500 333 (numărul unic de urgență dedicat victimelor violenței domestice). Asigură-te că ai mereu mobilul încărcat sau o cartelă prepaid pe care o poți folosi la nevoie și de care el să nu știe), după ce încerci să te închizi într-o cameră.
5 Nu te adăposti în bucătărie (agresorul te poate răni cu cuțitele pe care le găsește acolo). Dacă nu reușești să scapi de lovituri, protejează-ți cele mai sensibile părți ale corpului – fața și capul! Dacă ești rănită, nu ezita să mergi la spital pentru consult și să le spui doctorilor ce ai pățit.
Nu fi o statistică!
În România, la fiecare două zile, o femeie este ucisă din cauza violenței în familie. „Nu avem, în acest moment, o statistică reală care să ne prezinte adevărata mărime a acestui fenomen. Crima este singura statistică garantată“, spune președinta Asociației Necuvinte. Cifrele rămân orientative pentru că în spatele lor sunt doar cazurile care ajung în atenția autorităților. Din totalul autorilor de infracțiuni în domeniul violenței în familie înregistrate în 2015, 84,12% sunt bărbați. Dintre ei, doar 10,8% se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul comiterii faptelor (abuzatorii folosesc deseori alcoolul ca scuză pentru a evita să-și asume responsabilitatea unui astfel de comportament). Deși în ușoară scădere, numărul persoanelor omorâte ca urmare a violenței domestice este de 104 în 2015 și 28 în primul semestru din 2016, arată datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române pentru Asociația Necuvinte.
Citește cealaltă mărturie, precum și alte informații utile, în numărul de noiembrie al revistei Femeia., acum pe piață!
Citește și:
Hărțuiala nu e o joacă de copii
Text: Lidia Năstase
Foto: pixabay.com