Sunt convinsă că individul care-a zis că râsul îngraşă a fost şeful morocănoşilor din lumea-ntreagă. Râsul nu îngraşă, ci te face mai fericit. Şi mai sănătos. M-am dus să văd cu ochii mei cum se pot transforma în doar două ore adulţi în toată firea, cu responsabilităţi şi probleme de rezolvat, în copii care se bat pe burtă, fac baloane de săpun şi imită sunetul motoretei. La început, am vrut doar să observ, însă Monica Burcea, iniţiatoarea proiectului, nu s-a lăsat până nu m-a convins să intru în joc. Nu mi-a fost foarte uşor. Obişnuită să domolesc trăsnăile copilelor mele printr-o atitudine autoritară autoimpusă (recunosc, de cele mai multe ori, nu-mi iese!), am descoperit că uitasem să mă relaxez şi să mă bucur de darurile mărunte ale vieţii. Am plecat de-acolo mai veselă, mai puţin împovărată de gânduri pesimiste. Aşa că am zis să vă povestesc şi vouă.
O călătorie în India şi „yoga râsului“
Are părul roşu ca focul, o siluetă delicată şi o enegie blândă, prietenoasă. Însă, în spatele zâmbetului cald, luminos, stă o putere de muncă ieşită din comun. La doar 31 de ani, Monica a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, Facultatea de Psihologie şi are două mastere – unul în Administrarea Afacerilor, celălalt în Psihanaliză şi Psihologie Psihanalitică. Probabil zodia sub care s-a născut, Scorpionul, a ajutat-o să-şi transforme întotdeauna visurile în realitate. „Am fost fascinată de sufletul omenesc de când mă ştiu, de felul în care construcţia internă ne influenţează relaţiile cu ceilalţi şi traiectoria vieţii. După foarte mulţi ani de studiu, am înţeles că, dacă vrei să duci o viaţă echilibrată şi să te simţi fericit, trebuie să te cunoşti bine pe tine“, spune Monica.
În 2009, şi-a mai împlinit un vis: a mers să vadă piramidele din Egipt şi a ajuns până în India. „Călătoria mea în India seamănă cu a eroinei din Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte, numai că, spre deosebire de Elizabeth, care şi-a găsit acolo dragostea, eu am găsit o idee care stă la baza activităţii mele de acum. În India am aflat despre «laughter yoga» (n.r. yoga râsului) şi despre efectele aproape miraculoase pe care râsul le are asupra sănătăţii psihice şi fizice.“
Râsul ca terapie pentru orice
Monica a găsit locaţie potrivită (o sală de conferinţe cu geamuri mari, în imediata apropiere a unei piscine, într-o curte generoasă, cu leagăn şi iarbă verde) şi aşa, în 2012, a luat fiinţă Centrul de Terapie prin Râs Mandarin. Activităţile de-acolo sunt la fel de suculente ca fructul al cărui nume l-au împrumutat. În seara în care am participat şi eu la atelier, se strânsese acolo o lume pestriţă. Vârste diferite, atitudini diametral opuse şi meserii asemenea. Cum o să cooperăm cu toţii? mă întrebam puţin îngrijorată. Ne-am aşezat fiecare într-o poziţie cât mai confortabilă, am făcut prezentările şi joaca a început. După câteva exerciţii uşoare de gimnastică, am făcut vocalize, apoi Monica ne-a propus să râdem folosind, pe rând, toate vocalele din alfabet. Au început să se audă „ha ha ha“, „he he he“, „hi hi hi“, „ho ho ho“ şi „hă hă hă“ pe toate vocile, din ce în ce mai sonor, mai alert, mai natural. Ceea ce pornise ca un râs impus a sfârşit ca un hohot izbucnit din adâncul inimii. Şi nu era decât începutul! Ne-am strâmbat unul la altul, am scos limba, am dat din picioare ca un gândăcel răsturnat. Am făcut concurs de baloane de săpun, de adunat mingi, am vorbit în limbi inventate pe loc, ne-am fâţâit şi am dat din coate pe dansul raţei. „Atelierul de terapie prin râs este, la prima vedere, amuzant, distractiv şi relaxant, însă structura sa este gândită pas cu pas, toate exerciţiile şi jocurile sunt create pentru detensionare psihică.“
Râzi şi câştigi
Râsul eliberează în sânge endorfinele, nişte substanţe chimice naturale cunoscute şi ca „moleculele fericirii“. Apoi, râsul puternic, sincer, protejează cordul (doar se spune „râs din toată inima“), stimulează fluxul sangvin, oxigenează creierul, pune la treabă musculatura abdominală, întăreşte şi tonifică muşchii feţei, combate anxietatea. „Mulţi dintre cei care vin au o activitate statică, de birou, lucrează până seara târziu. O altă persoană, foarte timidă, a reuşit în timp să capete încredere în ea însăşi, şi-a redus teama de a fi în centrul atenţiei şi de a vorbi în public.“ Pe lângă atelierele obişnuite, există unele speciale, unde se sărbătoresc zile de naştere sau onomastice, cu exerciţii şi jocuri modelate după profilul grupului de prieteni, dar şi ateliere corporate, ca un cadou distractiv oferit angajaţilor. „Când nu lucrez, călătoresc alături de prieteni prin lumea largă, cu rucsacul în spate. Mă interesează cum trăiesc oamenii, ce-i face să zâmbească, de ce se revoltă. Am ascultat natura, şamanii, pietrele, oamenii şi am aflat că tainele mari se ascund în lucrurile simple, pe care oricine le are la îndemână. Şi am mai înţeles un lucru: nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că am încetat să râdem.“