Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Psihologia copilului: cand iti spune „Nu te mai iubesc!”

Psihologia copilului: cand iti spune „Nu te mai iubesc!”

Ti-a zis un ”Nu te mai iubesc!” care te-a strapuns direct in inima! Dar oare vorbeste serios? Hai sa aruncam un ochi in psihologia copilului.

„Nu te mai iubesc!”, strigă Mara, printre lacrimi.
„Eu te iubesc!”, i-am răspuns.
„Într-o zi, o să plec de la tine!”, continuă ea, pe acelaşi ton.
„Iar eu o să te prind şi o să te aduc înapoi.”
„Vreau o altă mamă”, nu se lasă ea, dar îndulcindu-şi puţin glasul.
„Eu sunt cea mai fericită că am o fetiţă ca tine.”
Apoi, după o clipă de tăcere…
„Mami…”
„Da, scumpa mea.”
„Vrei să mă iei în braţe?”
„Desigur, păpuşă!”

Fetiţa mea e foarte expresivă verbal şi, de-a lungul vremii, a fost foarte generoasă cu declaraţiile de dragoste. Desigur, cuvintele ei dulci mi-au adus multă bucurie şi satisfacţie părintească. Aşa că, atunci când am auzit exact opusul, trebuie să recunosc că m-a durut.

Dar, începând cu vârsta de trei anişori, teorii din psihologia copilului spun că puii noştri sunt destul de inteligenţi pentru a ne testa reacţiile. Pentru ei, rutina nu mai e de-ajuns şi-atunci încearcă să apese diferite butoane emoţionale.

Cuvintele furtunoase

Ca adulţi, considerăm că dragostea filială trebuie să persiste în timp, indiferent de circumstanţe, dar copiii nu gândesc la fel. De exemplu, micuţii noştri tind să-şi exprime dragostea atunci când le facem o surpriză plăcută sau le aducem o jucărie nouă, când le pregătim o mâncare bună sau îi provocăm la activităţi distractive, ca imediat apoi să dispară.
Puiul tău trăieşte timpul prezent şi are tendinţa de a-şi exprima dur sentimentele atunci când simte că i s-a făcut o nedreptate sau când nu i se îndeplineşte vreo dorinţă. Cuvinte care dor sunt rostite frecvent de cei mici. Dar copilul nu are intenţia de a rupe legătura de iubire cu părintele căruia i se adresează, ci doar ca răspuns la vreo furie sau frustrare. Între trei şi şase ani, înverşunarea le conduce micuţilor judecata, iar ei reacţionează din punctul lor de vedere. Acestea sunt motivele pentru care, atunci când mama sau tata îi refuză ştrengarului vreo plăcere, răspunde agresiv.

Dragoste, bibelou de porţelan

Copiii îşi exprimă dragostea faţă de părinţi în situaţii plăcute sau neutre, dar e mai puţin probabil să o facă într-o împrejurare care nu le e pe plac (este ceva tipic in psihologia copilului). Asta nu înseamnă că nu iubesc, ci doar că încetează s-o arate. Este esenţial să nu cazi pradă pe dată capriciilor micuţului tău dacă știi clar că acel lucru nu îi face bine. Dar, în acelaşi timp, nu-i oferi un răspuns croit după tiparul lui, de genul „Ei, nu-i nimic, nici eu nu te mai iubesc.” Sentimentele copilului tău sunt foarte fragile şi nu vei reuşi decât să-i adânceşti starea de anxietate. Te poţi simţi rănită de vorbele lui, dar nu te lăsa atrasă în capcană, pentru că acest lucru poate duce la temeri introspective, punându-ţi tu singură la îndoială propria calitate de părinte. Oare nu sunt o mamă bună? Ba eşti, doar că micuţul tău trebuie să înveţe că nu aceasta e maniera prin care va primi ceva.

Psihologia copilului, dincolo de cuvinte

Aşteaptă-te ca, dacă puiul e mai mare (cinci-şase anişori), să nu se rezume doar la amenințări („Mă duc să locuiesc cu bunica!”), ci poate trece chiar la fapte. Înarmat cu câinele (care trebuie că suferă la fel de mult ca şi el), tricicleta şi un rucsac în care şi-a burduşit pijamaua şi păturica preferată. Nu vrea să plece cu adevărat. Vrea să-l opreşti. Vrea să te audă spunându-i „Tu eşti copilul meu. Te iubesc şi încerc să te protejez.” Când copilul îţi spune că nu te mai iubeşte sau ameninţă că pleacă, este important să-i permiţi să-şi exprime regretul fără cuvinte. Iar dacă nu-şi cere scuze, nu le aştepta. Ia-l în braţe şi asigură-l că nu pierde dragostea ta. Și ține minte că sentimentul de dragoste, la un copil preşcolar, nu este persistent, ci foarte volatil. De pildă, micuţul tău poate considera că, atunci când eşti nervoasă sau supărată, nu-l mai iubeşti.

Atitudine diplomatică

Furia, ostilitatea, dezacordul sunt normale la adulţi, dar şi micuţii noştri pot să cadă pradă acestor sentimente. Puii noştri trebuie să înveţe însă cum să-şi tempereze emoţiile, iar aici intervenim noi, părinţii, cu rolul nostru de a ne modela copiii. La urma urmei, odorul poate fi supărat pe tine, dar trebuie să-l înveţi că poate discuta cu tine despre orice, cu respect şi dragoste.

Citeste si:

Ce facem cu copilul din noi? interviu cu György Gáspár
Articol exclusiv online
Text: echipa Femeia.
Sursa foto: pixabay.com/

Comments

comments