Esti aici
Femeia.ro > Din viață > De ce nu (mai) facem sex? (interviu cu cartile pe fata!)

De ce nu (mai) facem sex? (interviu cu cartile pe fata!)

De ce nu (mai) facem sex? – E o realitate a zilelor noastre, din păcate: într-o epocă hipersexualizată, când vorbim fără perdea despre sex, trecem tot mai puțin la fapte.

Dr. Rareş Ignat, terapeut de cuplu şi psihosexolog cu certificare europeană (ESSM/EFS), ne-a răspuns la câteva întrebări legate de motivele ce pot sta la baza reducerii frecvenței interacţiunilor intime.

Oare nu (mai) facem sex pentru că ne-am pierdut interesul unul pentru altul? Sau obișnuința ne face automat mai puțin sexy? În ce măsura se susţine o explicaţie de genul „Nu facem sex pentru că nu avem timp“? Sau suntem prea obosiţi (de la serviciu)? Sau nu avem intimitate (din cauza copiilor)?

R.I:  Diversitatea interacţiunii intime şi existenţa unui autonomii în cuplu sunt în mod evident factori ce menţin libidoul. Obişnuinţa, lipsa de variaţie în interacţiunile erotice sunt însă doar câteva din cauzele reducerii activităţii sexuale în cuplu.

Chiar în primii ani ai unei relaţii, nu rareori se întâmplă ca doar unul din parteneri să simtă în continuare nevoia de a face dragoste în fiecare zi, iar celălalt să fie mulţumit să o facă doar o dată pe săptămână. Uneori, persoana ce simte mai puţin nevoia de sex poate fi doar obosită ca urmare a faptului că munceşte prea mult. Burnoutul, epuizarea fizică şi emoţională ca urmare a dependenţei de muncă, se întâmplă mult mai frecvent azi decât în trecut. Persoana respectivă poate aştepta cu nerăbdare să ajungă în pat…, dar pentru a dormi. Dacă atunci partenerul dornic de mai mult sex „pune presiune“, ignorând oboseala, ajunge în cele din urmă să-i reducă şi mai mult libidoul. Încercările repetate de a impune interacţiunea sexuală pot transforma sexul într-o datorie lipsită de plăcere, care va avea astfel mai puţine şanse să se întâmple din nou. Uneori, persoana obosită mimează plăcerea, pentru a nu-şi îndepărta partenerul. E greu să faci asta fără se vadă, aşa că, până la urmă, în absenţa unei comunicări reale în privinţa interacţiunii sexuale, îndepărtarea tot se va produce.  

Mai mult, e dovedit ştiinţific că reducerea calității vieţii sexuale în cuplu creşte tentaţia muncii. Astfel se întreţine, într-un cerc vicios, ciclul declanşat de burnout. 

Da, lipsa intimităţii, ca urmare a apariției copiilor, de exemplu, poate duce și ea la o reducere a activităţii sexuale. Vestea unei sarcini e un motiv de bucurie, dar restricțiile exagerate în activitatea sexuală a cuplului pot fi din start sursa unor conflicte, a unor disfuncții sexuale și pot chiar să crească riscul infidelității sau al violenței domestice. Părinţii au sentimentul pierderii libertăţii. Însă povestea e mult mai complexă şi are de a face şi cu posibila existenţă a unei depresii materne. Mai multe despre impactul sarcinii asupra confortului intim găsiţi pe www.sex-psi.ro sau în Tigrul şi Maimuţa, o carte despre comportamente sexuale şi psihosexologie, pe care am lansat-o recent.

Ce ar trebui să facă un cuplu pentru a-şi menţine trează dorinţa sexuală?

La începutul unei relaţii amoroase, senzaţia de „fluturi din stomac“ este generată de descărcările hormonale asociate îndrăgostirii: oxitocină, vasopresină, serotonină, dopamină şi adrenalină. Euforia iniţială se reduce însă în timp. Să fie oare cazul să cauţi noi şi noi relaţii pentru a întreţine nivelul hormonilor ce ţin trează dorinţa sexuală?

Nu. Nu e realist să crezi că o să poţi menține euforia de-a lungul relaţiilor tale. Psihicul nostru nu e capabil să menţină o stare de „high“ atât de mult timp. Poţi însă întreţine pasiunea şi erotismul prin experienţele pe care le creezi alături de persoana la care ţii.

Atunci când vă implicaţi împreună în experienţe noi, care vă întreţin spiritualitatea, care vă amuză, care vă stimulează simţurile, care vă dezvoltă abilităţile sau personalitatea, se produc acele descărcări hormonale ce menţin aprinse pasiunea şi erotismul.

Dar asta o poţi face de obicei atunci când nivelul afecţiunii şi cel al comunicării în cuplu sunt la un nivel corespunzător. Aşa că nu prea poţi întreţine o bună sexualitate fără întreţii şi afecţiunea în cuplu.

E lipsa sexului un predictor prost pentru viitorul unei relaţii? În ce sens? Sau este mai degrabă unul dintre simptomele care arată partenerii s-au îndepărtat deja mult afectiv unul de altul? Invers, poate sexul să aducă din nou aproape doi oameni care şi-au pierdut alt fel de interes unul pentru celălalt?

Există numeroase cercetări care asociază contactele sexuale frecvente cu sănătatea individuală şi cu fericirea în cuplu. La fel ca şi în cazul altor asocieri, relaţia cauzală poate fi de fapt şi una inversă. A fost dovedit că există o asociere între a fi sănătos şi mulţumit în relaţia de cuplu şi creşterea frecvenţei interacţiunilor sexuale.

Dar simpla creştere a numărului contactelor nu pare a aduce mai multă bucurie în cuplu. Cercetătorii unei universităţi din Pittsburgh au publicat recent rezultatele primei evaluări a legăturii cauză-efect dintre frecvenţa sexuală şi fericirea în cuplu. Sporirea artificială a frecvenţei sexuale, impusă de protocolul studiului a generat, invers, reducerea dorinţei sexuale faţă de partener şi a nivelului satisfacţiei asociate sexului.

Studiul a confirmat că fericirea în cuplu nu creşte atunci când sporirea frecvenţei sexuale nu are la bază o creştere a nivelului afecţiunii reciproce, când sexul nu e mai ales „cireaşa ce stă pe tortul unei bune relaţii în cuplu“, cum îmi place să le amintesc cuplurilor ce ajung la cabinetul psihologic. Cu alte cuvinte, frecvența sexuală şi afecţiunea în cuplu sunt interdependente, iar adesea sunt corelate cu nivelul comunicării între parteneri.

Citește și:

Articol preluat din ediția de iunie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Roxana Melnicu
Foto: pixabay.com

 

Comments

comments

Lasă un răspuns