Esti aici
Femeia.ro > Familie > Relații și sex > Psihologie > Tu ce culoare alegi? Despre viata si visuri

Tu ce culoare alegi? Despre viata si visuri

Mulți ani, eu am trăit în alb-negru. Visam color, vorba unei melodii, dar trăiam monocrom. Problema cu trăitul mono este că la un moment dat te obișnuiești atât de tare cu variațiunile de alb și negru, încât nici nu-ți mai poți imagina că ar exista pe lume culori, magie, tonuri în care se scaldă lumina.

Așa cum daltoniștii nu cunosc altă lume decât cea pe care o percepe retina lor, oamenii care trăiesc în alb-negru ajung, în timp, să nu mai înțeleagă lumina și culoarea. Și, dacă trece suficient de mult timp, să capete o adevărată aversiune față de ele.

Acest articol nu este o metaforă. Vorbesc de alb-negru ca să nu încep din start cu lucruri grele, precum nefericire, durere, frustrare, tristețe, deznădejde. Lucruri cu care ne-am confruntat cu toții măcar o dată în viață, dar pe care foarte puțini le recunosc deschis. În pozele noastre frumoase de pe Facebook, totul e luminos, perfect, senin.

Ne dorim like-uri ca să ne convingem noi pe noi că suntem de fapt fericiți. Ne dorim lucruri materiale ca să simțim că nu ne-am transformat degeaba în niște workaholici, că măcar acumulăm ceva în schimbul anilor munciți. De fapt, sub toate lucrurile pe care avem impresia că le dorim, ne dorim cu totul alte lucruri, pe care nu avem curajul să le rostim, de teamă că, odată enunțate, n-am putea să ne mai luăm înapoi gândul. Și nici conștiința propriei (ne)fericiri.

Acum doi ani, la o conferință a lui Robin Sharma, un personaj pentru care nu nutream vreo afecțiune specială, am auzit o frază care m-a urmărit până acum și abia vara asta și-a găsit finalitatea în mine. „Nu vei fi niciodată fericit atunci când există un hău între viața pe care o trăiești și viața ta netrăită“.

Am plecat acasă cu aceste cuvinte răsunându-mi în cap, am fugit de ele o vreme, le-am evitat, am ocolit paginile de caiet pe care le așternusem, m-am ascuns, m-am îngropat în muncă, în proiecte, în lucruri care amenințau să facă oricum, numai fericită nu.

Oamenii care îmi dădeau like și inimioară pe Facebook nu vedeau decât pozele frumoase, nu și faptul că de cele mai multe ori, când ieșeam din cadru, simțeam că alunec într-o fântână fără fund și nimeni nu mă trage înapoi. Astea sunt lucruri nevorbite și neaducătoare de like-uri. Trăim în alb-negru, dar ne pozăm în culori, ca să dăm bine în fața lumii.

Acum și aici, ca un om care a ales în sfârșit să dea viața pe care o trăia pentru viața netrăită din capul lui, îmi permit să fac ceea ce am zis că n-o să mai fac niciodată. Să dau sfaturi, pe care tu, cea care citești, poți alege să le ignori sau să le uiți în momentul în care treci peste această pagină. Sau care, cine știe, ar putea trezi ceva în mintea ta, la fel cum o frază aleatorie a unui speaker a trezit ceva în mine atunci când aveam nevoie, dar nu eram încă pregătită.

Dacă simți că undeva în sufletul tău există un univers necartografiat și neexplorat, care va muri cândva împreună cu tine fără fi apucat să-l trăiești, gândește-te de două ori ce merită de fapt. Viața ta de acum, lumea care te înconjoară, toate lucrurile în care consideri că te-ai investit și te-ai irosit, merită ele să le mai dai o zi, un an sau mai mulți din viață? Sau meriți mai degrabă o șansă de a trăi ce n-ai trăit niciodată?

Dacă la un moment dat ai avea de ales între alb-negru și un caleidoscop de culori, ce ai alege? Probabil că răspunsul e subînțeles, ai alege culoarea. Doar că există și o notă de subsol, pe care o conștientizăm prea puțin și uneori când e mult prea târziu: întotdeauna ai de ales între cele două. Depinde doar de tine să ai curajul să alegi culoarea.

Citește și:

Articol preluat din ediția de noiembrie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Diana Florina-Cosmin
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Leave a Reply