Esti aici
Femeia.ro > Familie > Sexul, o filosofie?

Sexul, o filosofie?

Sexul, o filosofie? Cât e dorință, cât e pasiune, cât e pură tehnică? E un simplu instinct sau o filosofie întreagă?

Îl cunoșteam pe Radu F. Constantinescu pentru expresiile sale îndrăznețe, dar nimic nu mi s-a părut mai provocator pentru oamenii timpurilor noastre decât titlul cărții sale apărute inițial în 2007 la Curtea Vechea Publishing: Filosofia sexului. Am apropiat-o imediat de opusul alchimic al lui Julius Evola, „Metafizica sexului”, apoi de cele mai controversate speculații ale lui Freud despre sex, viață și moarte… și de fiecare dată mi-a dat cu virgulă… Cartea despre care vorbeam nu era nici conspirație, nici speculație.

Are sexul nevoie de filosofie? Omul de azi face o filosofie din orice, totuși sexul este unul din capitolele la care practica joacă rolul decisiv, altminteri, dacă implicăm factorul durată din filosofie și factorul durabilitate din morală, rezultă o discuție despre „relații“ care bate metafizica și plăcerea și mai ales ne depărtează de practică. Radu însă vrea să ne mențină în orizontul practicii, deoarece filosofia este cea care are nevoie de sex. Dialecticile plăcerii vorbesc de la sine. Directă, deschisă și sexy, cartea s-a bucurat de mare succes.

DJ și scriitor, Radu F. Constantinescu a continuat să filosofeze pe blogul său, iar popularitatea lui a ajuns la cotele cele mai înalte. A câștigat doi ani la rând titlul de Cel mai bun blog din România. Surpriza a venit în ultimele luni, când Radu a anunțat apariția unei cărți noi… care nu era așa de nouă de fapt, ci reeditarea „Filosofiei Sexului” a patra oară, de data această în versiune completă, necenzurată.

Cine l-a cenzurat pe Radu F. Constantinescu în 2007? Cine altcineva decât Radu F. însuși?! Scosese unele pasaje pentru că erau prea îndrăznețe și după 11 ani a constatat că volumul era apreciat tocmai pentru scriitura îndrăzneață, expresivă și sinceră ca briciul. Așa că a reintrodus pasajele cu pricina.

„Credeam că voi fi <<eviscerat>> de critici pentru unele pasaje. Acum, la 20.000 de exemplare diferență față de acea zi, știu că oamenii te critică indiferent ce faci. Mai ales atunci când ei nu fac nimic“, îmi spune Radu.

Iată  în continuare unul dintre pasajele „eviscerate“ atunci chiar de mâna lui Radu și tot de mâna lui Radu reintroduse în ediția a patra a cărții negre – „Filosofia sexului“.

Ce este și cât durează preludiul?

„În 1993-1994 făceau vogă <<Vox-urile>>. Termenul venea de la Vox Populi, ceea ce în latină însemna Vocea Poporului.“ La început Radu a întrebat bărbați.

Am aflat că pentru unii înseamnă un fel de frământat al cozonacului unde coca putea să fie chiar o femeie pe care o chema Coca… pentru alții ceva ce trebuie să facă femeia: „Femeia poate să facă sex oricând, dar nu vrea tot timpul; bărbatul vrea să facă sex oricând, dar nu poate tot timpul“… Cât de simplu era totul! Principalul scop al preludiului era erecția bărbatului.

Apoi am întrebat femei…

După zece care au refuzat să răspundă, am auzit o voce cunoscută. Era prostituata cu chip angelic:

-Tu nu erai DJ? Ești reporter acum?

-Sunt și reporter. Nu se exclud…

-Și eu sunt și curvă, și creștină…. Îngenunchez și în hotel, și în biserică. Tot un act de supunere. Ce vă mai place când se uită femeia de jos la voi, ca la spovedanie. Dar ce le întrebi de fug toate?

-Ce este preludiul? Vrei să răspunzi tu? Ce înseamnă pentru tine preludiul? Banii care se dau înainte? 

-A mai existat o viață înainte de asta. Și va mai exista una și după. Strâng bani pentru o cafenea cu dichis, narghilele și ibrice din cupru pe nisip. Iar preludiul este cea mai personală parte a sexului. Preludiul e altceva pentru fiecare. Nu ne excită aceleași lucruri.

Uneori e doar un sărut, apoi totul se întâmplă cu repeziciune. Știi dintr-un sărut dacă vrei imediat, mai târziu sau nu mai vrei deloc….

Pentru mine preludiul începea de când intram în baie să mă machiez. Rujul care îmi atingea buzele era primul sex oral din seara aceea. Apoi e mașina lui. În care te așezi într-un anume fel. Iar dacă e motociclist, tot preludiul e o lungă îmbrățișare între frică și dorință. Toți accelerează când au o fată în spate… Toți tremură. Vibrează mai rău decât motocicleta.

Să știi că ne place să fim tratate la început ca niște doamne și de la un anumit moment încolo trebuie să ne tratați exact ca pe niște curve. Din păcate, nu vă prea prindeți când e momentul acela și pierdeți toată distracția.

Au trecut atâția ani și încă nu găsesc niciun punct din tot ce mi-a zis care să nu se verifice!

Sunt în continuare cuvinte din guri potrivite care aprind mai mult decât atingerile unor mâini stângace.

Cât trebuie să dureze?

Până sunt amândoi gata.

Pentru mine, acum, un preludiu bun este un exercițiu de seducție. Preludiul e drumul acela de la Sinaia când te-ai prefăcut somnoroasă ca să stai cu capul în poala mea. Bine că eram pe bancheta din spate, că, dacă aș fi condus eu, muream amândoi.

Preludiul e acoperișul de cămin pe care întindeai rufele pe sârmă și vântul te îmbrăca în albituri ca într-o rochie de mireasă.

E gelozia, îngrijorarea, paranoia, prânzul, un cocktail, două, trei.

Citește și:

Articol preluat din ediția de februarie 2019 a revistei Femeia.
Autor: Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală

Comments

comments

Leave a Reply