Familia este primul mediu de socializare al copilului, iar legătura cu frații e cea dintâi experiență relațională cu cei „egali”, situați pe aceeași treaptă ierarhică în raport cu părinții.
Frații joacă un rol important în viața noastră. Poate că ești unic la părinți, poate că ai o soră, un frate sau mai mulți. Indiferent de experiența personală, o idee despre relațiile dintre frați ți-ai făcut. Știi cum este să primești scatoalce de la fratele cel mare, să fii pârât de sora cea mică, să te coalizezi cu fratele când vrei să faceți o petrecere de pomină în lipsa părinților? Ați încercat să protestați împreună fiindcă nu vă lăsau să vă întâlniți cu prietenii? Sau poate că ți-ai urât fratele pentru că trebuia să ai grijă de el, să o ajuți pe soră-ta la lecții în loc să-ți vezi de viața ta de adolescent.
La fel de bine poate că ți-ai admirat fratele pentru cât de curajos era sau sora datorită creativității ori pentru cât de bine te susținea în momentele mai grele. Amintiri plăcute sau neplăcute, vesele sau triste are fiecare de depănat. Toate acestea alcătuiesc un bagaj emoțional personal, cu impact puternic asupra modului cum vedem lumea și dezvoltăm relații la maturitate.
Lucrând cu familiile, îmi place să observ relațiile dintre frați, impactul lor asupra dezvoltării personale ulterioare, precum și evoluția relației lor de-a lungul timpului până în prezent. Legătura dintre frați este complexă și intensă, plină de frustrări și resentimente. Ambivalentă fiind, include dragoste și intimitate, competiție și sprijin, invidie și admirație. Odată cu maturizarea, rivalitatea se estompează și dragostea este cea care contează în relație.
De la copilărie la maturitate
Gândiți-vă la perechile de frați pe care îi cunoașteți, dar și la ai voștri și vedeți care dintre relații sunt armonioase, apropiate și fericite. Există frați care vorbesc zilnic la telefon, își împărtășesc secrete, sunt foarte deschiși și apropiați, rezolvă împreună probleme de viață, au afaceri de familie. Dar sunt și frați care nu își vorbesc ori se află în război – ori de câte ori se văd, se iscă o mică (sau mare) ceartă pe teme vechi, însă mereu prezente. Am auzit și: ,,Nu mai știu nimic de el; o trăi, n-o mai trăi… nu am fost apropiați, fiecare cu familia lui, cu treaba lui“. Trist, dar adevărat. Complexitatea relației este la fel de mare ca diversitatea umană.
Prieteni sau dușmani?
Există frați ce sunt prieteni la maturitate, dar există frați ce sunt separați prin rivalitate, lupte și animozitate. Te poți răci și distanța cu ușurință sau poți rămâne în competiție toată viața cu sora sau fratele și în același timp să te simți profund legat de ei. Aceasta este caracteristica de bază. Dacă accepți și înțelegi asta, poți lupta pentru a menține vie relația.
Te poți întreba ca adult: „Unde s-a dus relația noastră intensă?“, dacă erați buni prieteni. Dar pentru cei care nu s-au înțeles în copilărie există o șansă să se apropie când sunt mari, spune Elizabeth Hartley-Brewer, jurnalistă și scriitoare, dacă își doresc și sunt determinați să facă relația să meargă.
Dacă v-ați înțeles, foarte bine: sunt atât de multe avantaje ale relației, încât ar merita să fie cultivate. „Frații împărtășesc aceleași valori, un sens similar al originii și o acumulare de momente de viață importante pentru familie, spune Lloyd-Elliot, precum și o istorie familială pe care se poate construi o relație solidă”.
Momentele de răscruce în relație
Plecarea de acasă. Cei care s-au înțeles bine resimt plecarea ca pe o pierdere și relația se poate răci. Rolurile noi și intrarea într-un nou ciclu de viață au potențialul de a întări apropierea în relațiile fraților sau de a exacerba dificultățile anterioare.
Căsătoria și copiii – o nouă familie, copii. Pot să apară animozități și dezacorduri între frați/surori și partenerii acestora, iar relația să se tensioneze ori să se răcească.
Conflictele – dacă în copilărie se legau de împărțire, inechitate și tratamentul inegal al părinților, lucrurile stau acum altfel. Acestea pot să apară de la moșteniri, de la îngrijirea părinților. Frați care s-au înțeles de minune pot ajunge să aibă relații tensionate ori să nu își mai vorbească pentru că n-au împărțit în mod egal averea părintească sau pentru că nu vor să se implice în îngrijirea părinților. Dar aceleași situații universale pot servi și pentru refacerea relațiilor. Când îmbătrânesc părinții, nu numai că forțează frații să interacționeze, dar cer și acord între ei. În unele familii, unii frați sunt gata să renunțe la animozități și adoptă un mod de îngrijire echitabil.
Sângele apă nu se face
Nu ne alegem familia și frații, dar putem alege să trecem peste acele aspecte care ne-au produs stres și să le lăsăm în urmă. Ar trebui să fim pregătiți să-i cinstim pe cei care ne-au ajutat să creștem, să ne întărim resursele interioare și să ne dezvoltăm capacitatea de a iubi și a-i sprijini pe cei dragi de lângă noi.
Citește și:
Hărțuiala nu e o joacă de copii
Articol preluat din ediția de ianuarie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Coana Pescaru
Foto: Guliver/Thinkstock