Esti aici
Femeia.ro > Featured Homepage > Bluza românească

Bluza românească

În 1940 francezul Henri Matisse picta La Bluse Roumaine dând amploare unui trend care se pregătea deja: pasiunea pentru folclor, culoare și fantezie se va răspândi din ce în ce mai mult în Europa și în lume, va trece de la cunoscătorii artei populare la toți amatorii de modă.

Ivana Iancu a scotocit prin dulapurile de comori vestimentare tradiționale ale vedetelor de la noi!

Ia este pentru mine o platoșă energetică extrem de eficientă
Teo Trandafir
Prezentator Teo Show, Kanal D

Ia este, pentru mine, o platoșă energetică extrem de eficientă. În spatele iei, cusute de mână sunt mii de cruciulițe, și în momentul în care o port am o alta stare, foarte bună.

Aveam 13 ani, când am primit o ie de la părinții mei, tata m-a pupat, lucru care se întâmpla destul de rar. A fost un moment de cotitură. Acum am sute de ii în garderobă. Nu pot să port iile scumpe foarte des, așa că am achiziționat și ii „de zi cu zi”.

La un moment dat am descoperit iile din zona Oasului,  extrem de scumpe și grele, și am achiziționat și niște rochii de mireasă tradiționale, foarte vechi, din borangic.

Știu poveștile iilor mele cele mai valoroase, pentru că le-am achiziționat direct de la meșterii populari. Am o ie preferată, am primit-o cadou acum mulți ani de la Maria Andrei. Mă bucur că există câteva companii care reinterpretează foarte bine ia românească și cred că fiecare femeie din România are o ie în casă, așa cum fiecare scoțian are un kilt.

Mie îmi place foarte mult și portul popular din Bucovina, care „grăiește” despre purtător. De exemplu, ilicul îți arată, de sute de ani, cât de înstărită este persoana.

Ia este o stare de spirit, o dispoziție. Trebuie să ai nevoie de ea, așa cum ea are nevoie de tine. Maia, fiica mea, acum, preferă stilul sport, pe care îl adopt și eu, dar cu siguranță va descoperi și ea ia.

Cosând ie pentru Regina Maria
Mihaela Tatu
Trainer

Îmi e foarte lesne și în egală măsură greu, să vorbesc despre ie, pentru că reprezintă „la bunica” și amintirea puternică a mamei mele. În clipele în care mă întorc în copilărie, cu toate emoțiile și atenția, îl revăd pe tata în serile de iarnă, citindu-mi despre Gelu, Glad și Menumorut, iar pe mama cosând pe pânza topită, panama sau pe borangic, ii și cămăși bărbătești din costumul national.

Atunci nu m-am gândit la ie ca la un posibil simbol al României, al trecutului neamului meu, bijuterie vestimentară ce făcea costumul popular atât de spectaculos și apreciat la festivalurile internaționale de folclor. Ia era rezultatul muncii mamei mele. Câteodată, atât de muncită. Toate motivele acelea mici, cusute cu grijă sunt fragile parcă, atât de gingașe și rafinate!

În vremea regalității, bunica și mama coseau ii la Breaza, pentru Regina Maria. Am crescut cu poveștile mamei despre acea perioadă în care Regina alegea iile pentru doamnele de la curte și despre bucuria, demnitatea și grația cu care, chiar ea, știa să le poarte. Și nu numai ia, ci întreg costumul popular.

Mai târziu, am avut costumul meu popular, din zona Prahovei, moștenit de la mama, costum pe care l-am purtat la emisiunea ”La Hanu’ lu’ Tatu”, pe care am realizat-o la Antena 2. Reușisem, atunci, să strâng chiar o mică și prețioasă colecție de ii și costume populare, din întreagă tara. La un moment dat, am încercat să fac un top al celor mai frumoase ii, din toate zonele. Nu am reușit. Pentru că, fiecare dintre ele, era unică în felul ei.

Iubesc ia mai mult decât ca pe un obiect vestimentar. Ia reprezintă foarte puternic și adânc amintirea mamei și locurile copilăriei. Port ie foarte des. Chiar ieri am mai achiziționat una, din zona Neamțului. Atât de gingașă și delicată! Apoi, călătorind foarte mult, am văzut cât de apreciată este ia în toată lumea.

Mi-ar fi plăcut că mama să trăiască și să-i văd chipul. Sunt convinsă că ar fi fost uimită și fericită, de bucuria cu care străinii din toată lumea cumpără și poartă ia românească. Și da, ia este, de departe, un simbol pentru România.

„Când îmbrac ia, mă simt cea mai frumoasă din lume!“
Ioana Maria Moldovan
Prezentator știrile Focus, Prima TV

Iubesc și port cu mândrie ia! Pentru mine, ia înseamnă tradiție, fericire, momente pline de bucurie, mândrie, trudă, descoperire, istorie, dar și multă emoție. Când o îmbrac, și în ultimii ani am făcut asta foarte des, mă simt cea mai frumoasă din lume.

O port cu drag la diferite evenimente și simt că reînvii tradiția portului nostru românesc, care trebuie păstrat cu sfințenie și transmis din generație în generație. Nu există vacanță, mai ales în afara țării, în care să nu pun în bagaj și o ie!

Deși în copilărie a însemnat doar “un costum de serbare școlară”, cu timpul, ca jurnalist i-am descoperit treptat adevărata valoare. Am realizat câteva materiale de suflet despre ia românească și i-am aflat povestea care m-a cucerit pe loc, pur și simplu m-a fermecat.

Însă cel mai important este că i-am cunoscut pe oamenii din spatele iei, cei care cu multă muncă, pricere și har dau viață acestui veșmânt sfânt. Apoi mama m-a făcut să prind drag de ie când mi-a dăruit una de ziua mea! O ie pe care mi-o doream, iar surpriza ei a fost una de suflet.

Nu am în lada de zestre atâtea ii câte mi-aș dori, dar le port cu mândrie pe cele pe care le am. Toate cele cinci ii, pe care le am le-am primit de la oameni dragi în momente speciale pentru mine.

Cel mai mult mă bucur însă că iubirea mea pentru ie i-am transmis-o minunii mele Andrei-Ioan. Deși are doar 3 ani și 4 luni, are două cămăși și știe despre ele că nu sunt doar simple cămăși. Are la activ chiar și o petrecere în care dress code-ul a fost ia românească … petrecerea de tăiere a moțului.

Prin dans către costum
Andreea Brașovean
prezentator știri Digi24

Am acasă câteva ii la care țin foarte mult. Una dintre ele este foarte simplă, albă, atinsă de timp, pentru că are mai bine de o sută de ani. Era o ie pe care femeile o foloseau la câmp, groasă și apretată acum atât de bine încât stă „în picioare”.

Am găsit-o în podul casei unei vecine din Urmeniș, satul din Ardeal în care au trăit bunicii mei. O altă ie dragă mie este cea de la Socol, județul Mures, de la ceilalți bunici, era ascunsă pe fundul „canapeiului”.

Tare dragă îmi este, însă, și ia mea din zona Sibiului, care a aparținut unei doamne din satul Gura Râului; este lucrată manual în alb și negru și are cel puțin 30 de ani.

Pentru că am făcut dansuri populare, am și două ii din acea perioadă, una din zona Sălajului, cealaltă din Maramureș. Am început sa fac dansuri populare în școala generală, iar în liceu am fost membră a ansamblului profesionist „Mureșul”, din Tîrgu Mureș.

Am colindat țara în turnee, alături de colegii mei, și am avut sute de spectacole. Am învățat dansuri din diferite zone ale țării și astfel am cunoscut și portul tradițional specific fiecărei zone în parte.

Iile noastre sunt atât de frumoase încât nici nu e de mirare că au fost sursa de inspirație pentru atât de mulți artiști și designeri! Preferata mea este ia creată de Tom Ford, care are rădăcini în Făgăraș și a fost purtată de Adele.

Îmi place să dăruiesc astfel de cămăși, mai ales persoanelor din străinătate. Ultima oară i-am oferit o ie prietenei mele Ylenia, din Italia. I-a plăcut la nebunie!

Foto: PR

Text: Ivana Iancu

Comments

comments

Lasă un răspuns