Esti aici
Femeia.ro > Carieră > Să fii campion olimpic… episodul IX

Să fii campion olimpic… episodul IX

Loredana Dinu: „Am adormit, zâmbind, cu medalia sub pernă“
Campioană olimpică la scrimă – spadă

Marea noastră sportivă a stat de vorbă cu Ivana Iancu, în cadrul unei formidabile serii despre eroii olimpiadelor, a cărei formă completă o puteți citi în revista Cărticica Practică, numărul 7!

Ziua în care am câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din Brazilia, are un loc special în inima mea și vă rămâne cu siguranță o experiență de neuitat.

Alături de cele doua Simone, de Ana, de antrenorii noștri și de echipa tehnică, am avut o zi FANTASTICĂ! Și nu îmi este greu să-mi amintesc de toate trăirile, de toate gândurile, de toate sentimentele simțite în aceea zi, deoarece pe toate le-am în inima mea și le pot revedea doar închizând ochii.

Încep acum Jocurile Olimpice, iar echipa de spadă a României, în formula pe care o cunoașteți, este încă campioana en titre – am deja ușoare furnicături în stomac doar când mă gândesc la însemnătatea acestei competiții.

Cât despre Rio 2016, îmi amintesc că ziua de 11 august a început oarecum timid, iar în primul meci, desfășurat împotrivă echipei Statelor Unite ale Americii, am avut și prima “cumpănă”, dacă pot să îi spun așa, deoarece am ajuns la un scor foarte strâns cu adversarele noastre, trăind cu sufletul la gură  o luptă grea pentru intrarea în semifinale.

Însă am învins SUA, iar meciul împotriva lor a fost doar “ asaltul de încălzire” pentru ce avea să urmeze. Odată ce am trecut de punctul acela, ne-am detensionat, am devenit mai creative, mai îndrăznețe, ne-am bucurat de scrimă, am fost o echipă.

Asaltul împotriva echipei din Rusia a demonstrat nivelul ridicat al pregătirii fizice și psihice al echipei noastre, punctele fiind câștigate progresiv, cu siguranță și tact, asigurandu-ne astfel un loc în finala olimpică.

În finală, lupta pentru medalia de aur am purtat-o împotriva echipei chinezoaicelor și ni s-a potrivit ”mănușă”, căci sportivele asiatice nu ne-au mai putut opri din avântul tușelor câștigate, respectând o tactică bine gândită și exersată de-a lungul timpului.

Iar odată cu câștigarea medaliei de aur, am trăit un cumul de sentimente și emoții pe podiumul olimpic, în timp ce eram premiate. Bucurie, extaz, recunoștință, împlinire, tristețe, căci unele persoane dragi nu mai erau printre noi pentru a vedea rezultatul nostru măreț, sunt doar câteva sentimente trăite pe podium, timp de câteva minute, cât a durat momentul festivității de premiere și intonarea imnului.

Un zâmbet larg mi s-a imprimat pe față și îmi amintesc că așa am adormit, zâmbind, cu medalia sub pernă. Voiam să o simt lângă mine…

Medalia obținută la Rio de Janeiro reprezintă cea mai importantă performanță din cariera mea sportivă și are un rol special în inima mea. Și, chiar dacă se vor împlini în curând 5 ani de la acel moment, amintirile sunt vii, îmi aduc încă emoții puternice și mă ajută să rămân recunoscătoare pentru darul primit.

Voi păstra întotdeauna această bucurie în suflet și voi lăsa, în continuare, ca aceasta experiență de viață pe care mi-a oferit-o SCRIMA (cuprinzând aici toți oamenii cu care am interacționat de-a lungul timpului, rezultatele obținute și experiențele trăite) să-mi ghideze în continuare evoluția.

 

Comments

comments

Lasă un răspuns