Esti aici
Femeia.ro > Carieră > Să fii campion olimpic… episodul VII

Să fii campion olimpic… episodul VII

Simona Amânar: „Am fost mai puternică decât am crezut că sunt“
Campioană olimpică la gimnastică

Marea noastră sportivă a stat de vorbă cu Ivana Iancu, în cadrul unei formidabile serii despre eroii olimpiadelor, a cărei formă completă o puteți citi în revista Cărticica Practică, numărul 7!

Toate competițiile au însemnat ceva aparte, dar țelul oricărui sportiv este să ajungă să participe la Jocurile Olimpice. Am avut norocul de a participa la două ediții și, mai mult decât atât, să obțin la ambele medalii de aur.

Îmi este greu să fac un top al competițiilor favorite.

Prima mea participare la J.O a avut loc în anul 1996, în SUA, la Atlanta.. O competiție foarte, foarte grea, multe zile de concurs. Eu am concurat la toate cele 4 aparate și am prins perioada în care am concurat și cu exerciții impuse.

Eram în fața celei mai mari încercări a vieții mele, eram față în față cu momentul în care trebuia să lupt pentru ceea ce mă pregătisem de ani de zile. Eram față în față cu ceva la care doar mă gândisem, cu ceva ce văzusem doar la televizor. Nu-mi venea să cred că eu sunt acolo, că românii așteaptă atâtea de la un copil ca mine.

Intram în acele săli imense, vedeam zeci de mii de oameni în tribune: eram adversare directe pentru SUA, iar sala erupea în momentele în care evolua o fată din echipa lor! Mi se face și acum pielea de găină când mă gândesc cum stăteam și priveam la ceea ce era în jurul meu. Era o atmosferă foarte încărcată, încordată, sala era neîncăpătoare.

Întotdeauna concursurile în USA sunt foarte grele: publicul este foarte gălăgios, agitat. Bârna vibra sub mine atunci când ei aplaudau și băteau din picioare dacă alături concura o americancă. Cred că am fost mult mai puternică decât am crezut că sunt, că am avut o pregătire și o mentalitate extraordinară să rezist atunci, la acea presiune. Satisfacția este imensă când știi că tu ai învins reprezentanții acelor state. Și am făcut-o de multe ori, atât la Jocurile Olimpice cât și la Campionatele Mondiale sau cele Europene

Simt și acum fiorii din momentul intonării imnului național, bucuria românilor care se aflau în sală, în acel moment, simt mândrie și satisfacție aducându-mi aminte cum drapelul tării mele era deasupra celui american sau rusesc, deasupra celui francez sau a altor mari națiuni. Satisfacția este imensă când știi că tu ai învins reprezentanții acelor state. Cred că abia atunci când am renunțat la viața sportivă am apucat să mă bucur cel mai mult de ceea ce am realizat ca sportivă.

Bucuria pe care am văzut-o în tribune la românii sau la fanii de pretutindeni, care m-au urmărit.

Lupta pe care am dat o cu mine însămi pentru a-mi depăși emoțiile, durerile și de a trece peste orice obstacol.

Amintirea primei medalii olimpice: fiecare victorie repurtată este o amintire de neuitat, dar cu siguranță titlurile olimpice reprezintă Gloria supremă. Iar echipa fantastică din care am făcut parte nu poate fi dată uitării niciodată!

Comments

comments

Lasă un răspuns