Rezultatele sondajului: O femeie /un barbat poate iubi cu adevarat, in acelasi timp, 2 barbati/2 femei?

Voturi
180. Nu poți vota în acest sondaj
  • Da

    68 37,78%
  • Nu

    112 62,22%
Pagina 10 din 10 PrimulPrimul ... 8910
Rezultate de la 73 la 77 din 77

Subiect: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

  1. #73
    Inregistrat
    10.11.2008
    Mesaje
    192

    Implicit Re: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

    Din punctul meu de vedere NU se poate...adica eu n-as putea sa simt iubire ADEVARATA pt doi deodata... Ca sa va dati seama pe care din cei 2 ii iubiti (pt. cele aflate in cauza) ati putea sa va intrebati , pt care din ei sunteti dispusa sa faceti orice,chiar sa va dati viata daca e nevoie ... oare pt amandoi??...
    ACCESORII MIREASA, PANTOFIORI SI GENTUTA
    http://www.miresici.ro/showthread.php?t=27503




  2. #74
    Inregistrat
    01.06.2006
    Mesaje
    8.889

    Implicit Re: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

    Citat Postat de miresica_YANNA Vezi mesajul
    Din punctul meu de vedere NU se poate...adica eu n-as putea sa simt iubire ADEVARATA pt doi deodata... Ca sa va dati seama pe care din cei 2 ii iubiti (pt. cele aflate in cauza) ati putea sa va intrebati , pt care din ei sunteti dispusa sa faceti orice,chiar sa va dati viata daca e nevoie ... oare pt amandoi??...
    Lasand la o parte amorul, pt cati oamweni pe lumea asta ai putea face orice, chiar sa-ti dai viata la nevoie? Mai mult de unul?

  3. #75
    Inregistrat
    21.02.2013
    Mesaje
    30

    Implicit Re: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

    Ma bucur sa vad ca mai exista aici fete care au trecut oarecum prin ceea ce trec eu si ma pot intelege. Am sa incerc sa va rezum si eu povestea mea in cateva cuvinte, pentru ca simt nevoia sa ma descarc de toata suferinta. Nu am avut curajul sa discut despre asta nici macar cu cele mai bune prietene, deoarece simt ca nimeni nu ma poate intelege cu adevarat.

    Am fost indragostita de multe ori, din adolescenta si pana acum, la varsta de 31 de ani si am reusit de fiecare data sa inchid usa in urma mea fara sa privesc inapoi dar marea mea dragoste s-a dovedit a fi persoana la care ma asteptam cel mai putin.

    Primul barbat din viata mea si una dintre iubirile mele s-a dovedit a fi o mare dezamagire, m-a inselat si m-a ranit de nenumarate ori pana am avut puterea sa spun stop iar acum cand ma gandesc la el imi provoaca doar dezgust. In acel moment am crezut ca se darama cerul pe mine, aveam nevoie de cineva care sa ma scoata din acea stare asa ca l-am intalnit pe EL, cel care aveam sa aflu prea tarziu ca e marea mea iubire. Totul a inceput ca o joaca, la inceput el a alergat dupa mine, eu nu I-am dat atentie, apoi rolurile s-au inversat. Ne potriveam perfect din toate punctele de vedere, intre noi era o pasiune si o potrivire pe care nu am simtit-o cu nimeni altcineva. A venit momentul ca el sa ia o decizie, mi-a spus ca vrea sa plece afara, sa lucreze dar ca singurul motiv pentru care ar ramane as fi eu. La momentul respectiv eu ma refaceam dupa fosta relatie, nu eram ft hotarata cu privire la ce vreau de la relatia noastra si l-am lasat sa plece, nu am vrut sa il fac sa rateze o sansa pentru mine. A plecat, am continuat sa ne mai vedem cand venea in tara dar relatia s-a racit, mi-a reprosat de multe ori ca m-am jucat cu el si ca nu l-am iubit asa cum si-ar fi dorit. In timp relatia noastra s-a racit din cauza orgoliilor si am incetat sa ne mai vedem. Dupa tot acest tumult l-am cunoscut pe actualul meu sot, care parea exact persoana potrivita, dupa 2 intalniri ma gandeam ca daca ar fi sa ma marit, cu un barbat ca el as vrea sa se intample. Nu a fost dragoste la prima vedere si nici vreo pasiune nebuna dar exact de asta aveam nevoie la momentul respectiv, de o dragoste romantica, linistita. Nici acum nu am ce sa ii reprosez, este barbatul ideal, ma iubeste, ma respecta, am incredere totala in el, nu ne certam, ma tine in puf dar dupa aproape 8 ani de relatie si un an si ceva de casatorie ma gandesc din ce in ce mai mult la relatia dinainte. Simt ca mi se sfasie sufletul de suferinta uneori cand ma gandesc la EL, dar in acelasi timp ma uit langa mine si am un barbat minunat. M-am gandit de multe ori ce as face daca as fi pusa in situatia de a alege si simt ca nu mi-as putea parasi sotul, pentru ca este tot ce mi-am dorit, dar in acelasi timp ma gandesc obsesiv la fosta relatie (relatie care nu ar mai fi posibila acum). Incep sa cred ca EL a fost marea mea dragoste si marele meu regret cu care am sa traiesc pana la sf vietii. Am incercat sa fac pace cu deciziile mele si sa merg mai departe dar nu reusesc, il visez noaptea si ma gandesc din ce in ce mai mult, ceea ce nu mi se pare corect fata de sotul meu. Nu pot sa incetez sa ma gandesc la ce ar fi fost daca as fi luat mai in serios relatia noastra atunci si nu as fi facut greselile pe care le-am facut. Probabil lucrurile ar fi stat cu totul altfel dar acum e prea tarziu.

    Am intrat intr-o depresie groaznica, simt ca viata mea de acum a devenit mult prea monotona si orice am incercat sa fac pentru a iesi din aceasta stare a fost in zadar. Sper si astept ca timpul sa treaca si sa vindece aceste rani pentru ca in acest moment nu vad alta solutie.

    Daca ati avut rabdare sa cititi toate aceste randuri va multumesc si sper sa nu ma judecati prea aspru.

  4. #76
    Inregistrat
    07.11.2012
    Mesaje
    862

    Implicit Re: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

    Citat Postat de oana_chivu Vezi mesajul
    Ma bucur sa vad ca mai exista aici fete care au trecut oarecum prin ceea ce trec eu si ma pot intelege. Am sa incerc sa va rezum si eu povestea mea in cateva cuvinte, pentru ca simt nevoia sa ma descarc de toata suferinta. Nu am avut curajul sa discut despre asta nici macar cu cele mai bune prietene, deoarece simt ca nimeni nu ma poate intelege cu adevarat.

    Am fost indragostita de multe ori, din adolescenta si pana acum, la varsta de 31 de ani si am reusit de fiecare data sa inchid usa in urma mea fara sa privesc inapoi dar marea mea dragoste s-a dovedit a fi persoana la care ma asteptam cel mai putin.

    Primul barbat din viata mea si una dintre iubirile mele s-a dovedit a fi o mare dezamagire, m-a inselat si m-a ranit de nenumarate ori pana am avut puterea sa spun stop iar acum cand ma gandesc la el imi provoaca doar dezgust. In acel moment am crezut ca se darama cerul pe mine, aveam nevoie de cineva care sa ma scoata din acea stare asa ca l-am intalnit pe EL, cel care aveam sa aflu prea tarziu ca e marea mea iubire. Totul a inceput ca o joaca, la inceput el a alergat dupa mine, eu nu I-am dat atentie, apoi rolurile s-au inversat. Ne potriveam perfect din toate punctele de vedere, intre noi era o pasiune si o potrivire pe care nu am simtit-o cu nimeni altcineva. A venit momentul ca el sa ia o decizie, mi-a spus ca vrea sa plece afara, sa lucreze dar ca singurul motiv pentru care ar ramane as fi eu. La momentul respectiv eu ma refaceam dupa fosta relatie, nu eram ft hotarata cu privire la ce vreau de la relatia noastra si l-am lasat sa plece, nu am vrut sa il fac sa rateze o sansa pentru mine. A plecat, am continuat sa ne mai vedem cand venea in tara dar relatia s-a racit, mi-a reprosat de multe ori ca m-am jucat cu el si ca nu l-am iubit asa cum si-ar fi dorit. In timp relatia noastra s-a racit din cauza orgoliilor si am incetat sa ne mai vedem. Dupa tot acest tumult l-am cunoscut pe actualul meu sot, care parea exact persoana potrivita, dupa 2 intalniri ma gandeam ca daca ar fi sa ma marit, cu un barbat ca el as vrea sa se intample. Nu a fost dragoste la prima vedere si nici vreo pasiune nebuna dar exact de asta aveam nevoie la momentul respectiv, de o dragoste romantica, linistita. Nici acum nu am ce sa ii reprosez, este barbatul ideal, ma iubeste, ma respecta, am incredere totala in el, nu ne certam, ma tine in puf dar dupa aproape 8 ani de relatie si un an si ceva de casatorie ma gandesc din ce in ce mai mult la relatia dinainte. Simt ca mi se sfasie sufletul de suferinta uneori cand ma gandesc la EL, dar in acelasi timp ma uit langa mine si am un barbat minunat. M-am gandit de multe ori ce as face daca as fi pusa in situatia de a alege si simt ca nu mi-as putea parasi sotul, pentru ca este tot ce mi-am dorit, dar in acelasi timp ma gandesc obsesiv la fosta relatie (relatie care nu ar mai fi posibila acum). Incep sa cred ca EL a fost marea mea dragoste si marele meu regret cu care am sa traiesc pana la sf vietii. Am incercat sa fac pace cu deciziile mele si sa merg mai departe dar nu reusesc, il visez noaptea si ma gandesc din ce in ce mai mult, ceea ce nu mi se pare corect fata de sotul meu. Nu pot sa incetez sa ma gandesc la ce ar fi fost daca as fi luat mai in serios relatia noastra atunci si nu as fi facut greselile pe care le-am facut. Probabil lucrurile ar fi stat cu totul altfel dar acum e prea tarziu.

    Am intrat intr-o depresie groaznica, simt ca viata mea de acum a devenit mult prea monotona si orice am incercat sa fac pentru a iesi din aceasta stare a fost in zadar. Sper si astept ca timpul sa treaca si sa vindece aceste rani pentru ca in acest moment nu vad alta solutie.

    Daca ati avut rabdare sa cititi toate aceste randuri va multumesc si sper sa nu ma judecati prea aspru.
    din cate am inteles tu esti cu sotul de vreo 8 ani...iar dupa 8 ani intervine plictiseala...ca asa se intampla de regula....si te gandesti la altcineva...la acel EL de acum cca 8 ani...si alaturi de el ai fi putut sa cunosti plictiseala dupa 8 ani sau poate nu...
    am inteles ca cu acel EL nu te-ai mai intalnit de atunci si nici nu s-ar pune problema unei infidelitati?
    pai si atunci ce facem...ne gandim la EL.....
    multor femei li s-a intamplat si mie mi s-a intamplat....ce am facut eu nu are rost sa detaliez ca tu ai spus clar ca nu ai face
    nu pot sa iti dau sfaturi...dar un lucru e clar daca iti era foarte bine cu sotul nu ai fi ajuns sa te gandesti la altcineva.
    eu am ajuns sa ma gandesc si sa fac mai mult decat sa ma gandesc tot din cauza problemelor aparute...
    regret ceva???...absolut deloc....
    e usor???? nu...e cam greu
    am mustrari??? nuuuuuuuuu
    stiu ce vreau????? nuuuuuuuuu
    am vorbit cu cineva??? nu...de ce sa o fac??? sa fiu judecata si apostrofata....ca ce om minunat este el si ce pacatoasa si rea sunt eu....nu multumesc.....pt ca numai eu stiu ce e la mine in casa....
    rar se intampla sa faci din astea cand acasa toate sunt roze si cand cel de langa tine este extraordiar cu tine...nu e vorba ca dai vina pe altcineva.....dar rar gasesti un om sa mearga in alta parte de bine ce ii acasa.....
    gandeste-te la EL daca iti face bine....sfatul meu e sa nu faci nici un copil cu sotul pana ce nu iti clarifici tot ce e de rezolvat......in general in timp cam iti dai seama ce e de facut....
    rezolvarea nu e nici la mine, nici la alte miresici de pe forum, nici la prietenele tale, nici la sot, nici la EL....e acolo undeva in aer si o sa ajunga si la tine.....
    am observat ca se intampla din acestea cand oameni sunt diferiti la firea lor, la personalitate.....tre gasit acel om cu care te asemeni mai mult decat peste medie, sa tragi la aceesi carutza, sa ai aceleasi placeri, aspiratii, vise.....
    un lucru e sigur...daca iti era bine cu sotul tau nu ajungeai in aceasta situatie...te gandesti la altul ca nu iti e bine acuma in prezent
    cand a inceput oare sa nu iti mai fie bine cu sotul??? asa a fost mereu?? sau de vreo cativa ani????
    ca multe femei spera ca in timp o sa il iubeasca pe cel de langa ele si nu se intampla.....
    stiu cum e.....si nu am ce sa iti urez...decat sa ai grija de tine....si sa alegi la un moment dat ce e bine pt tine, pt ca tu de tine trebuie sa ai grija si cu tine vei ramane pana la sfarsit.....sper sa intelegi ce vreau sa spun....
    Ultima editare de SofiaEcaterina : 22.10.2013 18:16:59
    Viața este ceea ce aș fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.

  5. #77
    Inregistrat
    21.02.2013
    Mesaje
    30

    Implicit Re: O femeie poate iubi cu adevarat 2 barbati in acelasi timp?

    Multumesc pentru sustine si pentru vorbele sincere, Sofia. Situatia e atat de complicata incat nici eu nu ma mai inteleg pe mine, uneori ma gandesc totusi ca poate e doar criza varstei de mijloc si nimic altceva ). E adevarat ca nimeni nu priveste peste gard de bine ce ii e acasa dar la mine lucrurile nu stau chiar asa. Eu sincer chiar nu as putea sa indic o chestie anume. Cum spuneam am parte de foarte multa liniste si iubire in casa iar sotul meu e un sot cum foarte multe femei si-ar dori. Nu se poarta urat cu mine in niciun fel, ba mai mult de atat imi suporta cu calm toate toanele si nu mai stie ce sa imi faca sa ma vada multumita. Probabil ca aici e vorba monotonia din relatie, e adevarat, a trecut atata timp si pur si simplu am momente cand imi vine sa il strang in brate si sa ii spun ca il iubesc si momente cand ma uit la el si mi se pare un strain, ma intreb ce caut eu langa el......Peste dragostea pentru EL nu am trecut niciodata cu adevarat, dar barbatul respectiv a disparut total din viata mea in momentul in care a aflat ca am o alta relatie, probabil din orgoliu, nu stiu. Si-a sters toate conturile de email, facebook, si-a schimbat numerele de tel, acum nici nu stiu daca mai e in tara sau nu. La momentul respectiv asteptam doar un cuvant de la el si probabil ca as fi lasat totul in urma, acum nu cred ca as mai face asta, nu stiu. Daca nu pot fi cu EL, nu as lasa un sot minunat pentru cai verzi pe pereti, ca sa ma trezesc peste ani o batranica singura si acra, doar cu 3 pisici si ft multe regrete ). Sper ca timpul sa le rezolve pe toate intr-un fel sau altul pentru ca acum sunt intr-o pozitie din care simt cu nu privesc suficient de limpede lucrurile, poate e doar o faza, poate si alte femei au trecut prin ce trec eu acum, nu stiu.

Pagina 10 din 10 PrimulPrimul ... 8910

Reguli de postare

  • Nu poti adauga subiecte
  • Nu poti adauga raspunsuri
  • Nu poti adauga atasamente
  • Nu poti edita mesajele
  •  
Miresici - cea mai mare comunitate de mirese din Romania


BURDA ROMANIA

Cel mai mare editor de reviste din Romania. Toate drepturile asupra site-ului www.femeia.ro apartin Burda Romania.

Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din orice pagina a site-ului www.femeia.ro este posibila numai cu acordul prealabil scris al Burda Romania.

Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.

About cookies | Termeni si conditii

PORTOFOLIU
Lifestyle Masculin
Men'sHealth.ro

Automoto
AMSOnline.ro

Travel
NatGeo.ro


Sanatate
SanatosiSaFim.ro


Join us