
Postat de
alexandrarotar
Imi pare rau daca am creat prilejul unei dispute si am rascolit amintiri neplacute.
Nici eu nu cred ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele altora, cu nici nu ii pedepseste pe altii pentru pacatele mele. Si nu cred ca boala, moartea, sunt consecinte ale unui pacat, ci mai degraba le vad ca si evenimente menite sa ne slefuiasca.
Nu stiu daca, vreuna dintre voi ati vazut cum lucreaza un olar. De multe ori l-am asociat pe Dumnezeu cu olarul, iar oamenii cu lutul.
Cand lutul e luat si dus pentru modelat, e plin de impuritati, e grunjos. Apoi, olarul il pune pe roata, si, in mainile lui, incet, incet, prinde forma, devine din ce in ce mai fin. Cand vasul e gata, lutul e fin dar moale si se poate strica oricand. Asa ca olarul il baga in foc si il arde, pentru a-l intari, pentru a-l face mai frumos, mai aspectuos.
La fel face si Dumnezeu cu noi. De multe ori suntem plini de resentimente, ura, rautate. El ne ia in mainile lui, ne da diferite incercari in viata, care ne modeleaza si ne fac oameni mai buni, mai frumosi (sufleteste vorbind). Iar la final, urmeaza si cate o proba de foc, menita sa ne intareasca, sa ne dea putere...si cand trecem de ea, viata noastra se schimba pentru totdeauna.