pornind de la ideea ca toti suntem diferiti,si avem dreptul la cuvant,asta neinsemnand ca celalalt greseste daca nu e ca mine...am sa raspund si eu.
Inainte de casatorie,din 7 seri pe saptamana,4 eram in oras cu fetele.nu ratam nici-o petrecere,excursie sau nunta din cercul de cunostinte.aveam o gramada de prieteni(nu stiu daca "prieteni" totusi nu e cam mult spus,mai degraba cunostinte),o viata sociala bogata...mereu pe drumuri,ma vedeau ai mei doar seara.in viata sentimentala,cam aceeasi poveste...in linii mari.dupa ce l-am cunoscut pe iuby,insa lucrurile s-au schimbat mult.inca dinainte de casatorie.adica,cum...eu sunt o sangvinic-colerica...el un melancolic-flegmatic.el este tipul de om cerebral,bland,calm,linistit,tandru,barbat de casa,stabil in viata si sentimente.exact opusul meu.si uneori cu eforturi din partea amandurora,alteori de la sine,ne-am modelat caracterele,si relatia nostra a evoluat pana la casatorie si acum suntem si parinti.ne-am insusit calitati,si am renuntat la altele.el s-a "aprins" de la mine,cu pofta de viata,iar eu am prins radacini,m-am ancorat in aceasta relatie de casatorie si m-am maturizat.inca de la inceput ne-am pus conditii si limite.am tras unele linii,peste care am luat hotararea ca vom incerca sa nu trecem niciodata.nu cred ca are rost sa vi le enumar...sunt constienta ca ma voi trezi cu rosii in freza.zicea cineva despre casnicie,ca este asa cum ti-o faci.daca azi suntem fericiti cu adevarat si casnicia aceasta este mult mai mult decat mi-am dorit sau imaginat vreodata,este intr-o oarecare masura si datorita noua.am intrat in ea,cu ideea fixa in cap,ca este un drum cu sens unic.
Un timp nemurile lui,au comentat mult si au facut gura pe la toate colturile,ca il tin sub papuc si il comand cum vreau eu...cam ce se discuta in acest topic.in cazul nostru,el este frana,eu motorul....eu sunt cea care i-a initative,faureste planuri si vise.el le calculeaza,si da verdictul final.recunosc ca,fac multe planuri si il imping pe iuby de la spate...dar niciodata nu am trecut peste cuvantul lui,desi imi doream cu ardoare un anumit lucru...nu am incercat sa-l conduc,sa-l fac marioneta mea...pt ca eu sunt fericita,cand este el fericit si nu m-am casatorit cu el,ca sa-l transform,intr-o copie nereusita.
Da,m-am debarasat de multe legaturi din trecutul meu,mai tin legatura constant cu 2 persoane din vechiul cerc de amici.el tine legatura cu majoritatea prietenilor lui,pt ca sunt oameni de caracter+ca si ei s-au casatorit si avem puncte de interes comun.nu simt ca m-am plafonat,daca nu ma mai vad beuty centerul decat de doua ori pe an.nici daca nu mai ies cu fetele decat o data pe luna.prefer sa stam toti 3 (impreuna cu fetita)acasa,sa ne uitam la desene,sa facem puzzle,sa jucam un sah...unul fara,celalat iesim foarte rar,ca sa nu zic niciodata.sa fiu sotie si mama,ma implineste pe deplin nu-mi lasa niciun gol in suflet pe care sa simt nevoia de a-l umple cu altceva.am lasat o facultate de medicina inceputa si chiar daca uneori mi-e dor de ea,nu ma simt o ratata pt ca stau acasa sa am grija de un sot,o fetita si inca un copil in burtica.care impreuna fac,3 copiii:d.asta e cariera mea

(si insist atat de mult pe subiect,pt ca am intalnit unele persoane care,m-au desconsiderat ba pe fata,ba pe la spate,pt stau acasa cu copiii,fara cariera fara o viata sociala puternic animata.da dom'le ma simt bine acasa la oale si desculta,sa fiu sotie si mama,momentan ma implineste pe deplin.)momentele mele,clipele mele,relaxarea mea,desfatarile mele?o baie linistita cand ceilalti dorm,sute de carti,un creion si foi a4 pt desenat,alergatul seara,croitoria...