Acum ceva vreme am mai scris pe acest forum pentru a incerca sa ajut o mama cu doi copii.
Am fost placut surprinsa sa vad ca initiativa mea a avut ecou, si ca s-au gasit cateva persoane care au ajutat-o pe femeia respectiva, atat cat au putut.
Revin, ca sa va povestesc despre o alta mama, si sa va cer din nou ajutorul.

Am aflat de la o colega de serviciu o poveste…
Am sa v-o spun si voua, in speranta ca, avand in vedere ca se apropie Sarbatorile, cineva cu dare de mana si / sau cu inima mare va putea sa ajute doua suflete nefericite: Povestea e lunga, am sa incerc sa fac un rezumat. Mentionez ca toate amanuntele le-am aflat in timp, din povestirile colegei mele. E posibil sa imi scape detalii sau sa fiu subiectiva, dar va asigur ca povestea este reala si se poate verifica. Pe mine m-a impresionat foarte mult situatia in care se afla femeia si fetita ei, si acesta este motivul pentru care incerc sa fac tot ce pot ca sa o ajut, indiferent in ce fel sau cat de putin.

Se numeste Mihaela. Are aproape 29 de ani si o fetita de 4 ani. Acum cateva luni tatal fetei a murit. Avea 40 de ani. Nu au fost casatoriti, dar erau impreuna de 5 ani (parca), si locuiau impreuna cu mama lui, in apartamentul acesteia. Dintr-o casatorie anterioara Dan avea un baiat, in varsta de 16 ani, care locuia impreuna cu ei, intrucat mama lui nu mai vrea sa stie de el. Mihaela nu a lucrat cat timp a fost impreuna cu Dan, acesta avand un salariu suficient ca sa isi poata intretine familia, dar pentru care muncea din greu. Ea a stat acasa cu fetita, pentru ca aceasta era dorinta lui. Fara niciun fel de avertisment, intr-o noapte lui Dan i s-a facut rau, si pana sa vina salvarea, a murit. Infarct. Dintr-o data, universul tuturor celor ramasi s-a prabusit. Mihaela nu avea serviciu, deci niciun venit. In plus, intrucat Dan a avut ceva probleme cu formele legale refritoare la angajare, nu a putut obtine nici macar o pensie de urmas pentru copil. Si cel mai grav, mama lui, cu care Mihaela nu s-a inteles niciodata prea bine, a anuntat-o sec sa isi caute alta locuinta, intrucat ea nu vrea sa “o tina”. In plus, baiatul lui Dan, aflat sub socul pierderii parintelui, nu doar ca se razbuna pe Mihaela, tratand-o cu dispret, dar i-a si umblat prin lucruri si a vandut din ele, sub pretextul ca au fost cumparate din banii tatalui sau, si ca ea nu are dreptul la ele. Tot felul de sicane si de probleme, de replici rautacioase si de reprosuri i-au facut bietei fete zilele de cosmar, de parca pierderea sotlui nu era de ajuns. Intr-un final, obligata de imprejurari, si-a strans lucrurile si a plecat la tatal ei, la tara, cu fetita. Doar ca acolo conditiile sunt mult diferite de cele de aici, problemele altele si nevoia de bani a obligat-o sa isi caute de lucru si sa gaseasca o solutie referioare la supravegherea fetei, pe timpul cat ea ar fi fost la serviciu. A gasit in final un loc de munca, nu mai stiu exact in ce domeniu, a gasit pe cineva care sa stea cu fata cat timp lucra ea, dar la un moment dat ceva a intervenit si au reaparut problemele. In plus, din motive care imi scapa, mama “soacra” a venit sa o cheme inapoi, spunand ca va incerca sa se obisnuiasca cu ea, ca problemele se vor rezolva, etc. Cu gandul ca lucrurile se vor schimba, si ca fetei ii va fi mai bine acolo, decat la tara, Mihaela a acceptat sa se intoarca. Cu ajutorul autoritarilor (cred ca Protectia Copilului, sau asa ceva), a reusit sa ii gaseasca fetei un loc la o gradinita, iar ea si-a gasit un alt loc de munca, mai bun. Lucrurile pareau sa se aseze cat de cat, doar ca baiatul lui Dan a inceput sa faca probleme. A intrat intr-un anturaj dubios, a prins gustul “gastilor” si facea orice pentru a iesi in evidenta, inclusiv cerea bani si o ameninta pe bunica, lua lucruri din casa pe care le vindea, etc. Colega mea, buna prietena de familie a Mihaelei si a lui Dan, a incercat sa stea de vorba cu baiatul si sa ii explice ca greseste, si ca Mihaela nu are nicio vina pentru ca a ramas singura, si ca nu trebuie sa o urasca din cauza ca si el e singur, ca ar trebui sa se inteleaga si cu ea si cu bunica, dar baiatul, foarte afectat dealtfel, nu pare sa renunte la a le sicana pe cele doua femei. De parca toate astea nu erau de ajuns, de curand fata Mihaelei s-a imbolnavit. Desi cu greu ar fi obtinut o zi libera de la serviciu, Mihaela a trebuit sa se interneze cu fata in spital. De cateva zile sunt amandoua in spital, Mihaela se teme ca isi va pierde locul de munca, din cauza asta. Din spusele medicilor, dupa ce vor iesi de acolo, fata va trebui sa mai stea acasa o luna, fara sa iasa afara (nu am retinut ce boala are, nu vreau sa spun ceva gresit). Peste toate astea, in timp cat era in spital, Mihaela a primit telefon de la mama lui Dan, care i-a spus ca nu mai vrea sa le “tina”, si ca, dupa ce ies din spital, sa-si ia lucrurile si sa plece, motivand ca ea e prea batrana ca sa mai suporte copilul si sa aiba grija de el (daca Mihaela nu si-ar fi pierdut serviciul, fata ar fi trebuit sa stea cu bunica, pana s-ar fi putut intoarce la gradinita). Nu se stie de ce a luat femeia decizia asta dintr-o data, tot ce stiu e ca colega mea a vorbit ore in sir la telefon cu Mihaela, care plange intr-una si care spune ca nu mai suporta, ca vrea sa se “duca dupa Dan”, si sa lase copilul in grija bunicii, asa cum si fosta sotie a lui Dan a facut-o, motivand ca baiatul lui poate sta cu bunica lui, in timp ce fata ei si a lui Dan nu este deloc in gratiile bunicii, si ca ea nu se poate descurca singura, fara sprijin si fara pic de intelegere. Despre rudele Mihaelei nu stiu detalii, stiu doar ca singurul la care poate apela este tatal ei, dar care are si el la randul lui o viata destul de complicata, nu stiu amanunte, stiu doar ca ea evita sa apeleze la el. Colega mea a fost acum cateva zile la spital. A fost ziua celei mici, a facut 4 ani. O zi de nastere petrecuta la spital, langa o mama plansa si lipsita de sperante, care nu intelege de ce sotul ei a lasat-o singura, si care il condamna pentru ca nu i-a pasat de el (am inteles ca era bolnav, si ca el stia asta, dar nu a vrut sa se trateze, necrezand ca e asa de grav si evident nici ca se poate intampla asa ceva cu el, si ca ele vor ramane singure si fara sprijin).
Asa cum spuneam la inceput, scriu aici cu speranta ca cineva poate ajuta cumva aceste doua suflete. Eu mi-am propus sa iau legatura cu Mos Craciun si sa ii ducem micutei cateva cadouri de Sarbatori, poate un mic ajutor mamei, desi nu stiu la ce adresa le vom gasi la data respectiva… Daca aveti posibilitatea si dorinta de a da o mana de ajutor, va rog sa ma contactati. Am sa ii cer colegei mele informatii despre modul in care poate fi contactata Mihaela, si cum putem face sa ii dam o mana de ajutor. Din pacate nu stiu in ce masura cea mai mare problema a lor, cea a locuintei, se poate rezolva altfel decat prin bunavointa batranei de a le mai accepta o vreme in casa ei, macar pana va trece iarna (desi nici la primvara nu cred ca situatia se va rezolva mai usor), sper sa ii putem fi de ajutor cu putinul pe care il putem noi oferi.
Astept asadar eventualele voastre propuneri, cine poate ajuta este rugat(a) sa lase un mesaj pe PM. Impreuna vom cauta si gasi modalitatea prin care sa le ajutam. Va multumesc in avans, sunt convinsa ca veti raspunde apelului meu!