Nu vreau nunta...inca...

[deeafily]

Bun gasit fetelor! Am avut cateva postari pe aici ,insa a intervenit un subiect nou pe care vreau sa il impartasesc cu voi si poate sa imi dati niste sfaturi pentru ca ma aflu intr-un impas si nu stiu cum sa actionez.Sunt impreuna cu prietenul meu de aproapre 5 ani .Eu fac 31 ani anul acesta el 32.Cu toate astea el inca nu are ganduri de nunta.Am avut niste probleme de sanatate in ultimii doi ani , motiv pentru care nu ne-am prea gandit la nunta.Dar din toamna anului trecut totusi am inceput sa pun problema atat eu cat si cunoscutii nostri, intrebandu-ne daca facem nunta anul asta , ca ar cam fi timpul, etc.Le raspunde tuturor ca nu are unde sa stea dupa nunta ca salariile sunt mici (lucram in invatamant) .Este singurul motiv pe care il invoca.Noi nu suntem titulari pe post deci avem contract pe perioada determinata.Din aceasta cauza el tot sustine ca dupa nunta or sa intervina probleme , discutii, certuri pt ca nu vom avea unde locui, chirie nu putem sa ne luam , credit pt. locuinta nu ne acorda nici o banca avand perioada determinata in contract.Ii este bine asa din cate vad.Am purtat discutii cu el in aceste 2 luni de la inceputul anului , spunandu-i ca asa eu nu mai pot continua, ma simt dusa cu zaharelul pt ca nu am nicio garantie:cat sa mai astept , cand se va rezolva situatia astfel incat sa-i devina convenabila pt ca el sa poata sa isi asume raspunderea de a se casatori.Noi nu locuim impreuna dar locuim aproape unul de celalalt, ne intalnim in timpul liber si la serviciu(predam la aceeasi scoala).In ultimele 2 saptamani in urma unei discutii pe aceasta tema,eu am inceput sa ma port mai rece, mai distant , sa ma intalnesc mai rar cu el.Chiar si colegii au observat , iar cei care stiu problema, chiar i-au zis cred sunandu-l si spunandu-i de ce sunt asa. Si el m-a intrebat acum 2 zile ca ma port altfel. Si i-am spus de ce , iar el iar mi-a aruncat ca daca "avem hartia semnata " unde stam , ce facem dupa?.Acum va intreb pe voi, ce sa fac? Cum sa mai pun problema ? Mi-e si groaza ca da se va ajunge sa ne casatorim si v-om trece prin probleme(de ex. probl financiare) el mi le v-a arunca mie reprosandu-mi ca mie mi-a trebuit nunta , ca de asta ne merge rau si ca mai bine eram inainte de a fi casatoriti.Mie deja mi s-a umplut paharul si simt ca tre sa fac ceva:ori ne despartim pt ca nu mergem in aceeasi directie, ori ne casatorim asa cum face toata lumea firesc, dupa o relatie de prietenie. Asa ca astept sfaturi de la voi indiferent de ce opinie aveti.

[andreeaflori]

Bun gasit fetelor! Am avut cateva postari pe aici ,insa a intervenit un subiect nou pe care vreau sa il impartasesc cu voi si poate sa imi dati niste sfaturi pentru ca ma aflu intr-un impas si nu stiu cum sa actionez.Sunt impreuna cu prietenul meu de aproapre 5 ani .Eu fac 31 ani anul acesta el 32.Cu toate astea el inca nu are ganduri de nunta.Am avut niste probleme de sanatate in ultimii doi ani , motiv pentru care nu ne-am prea gandit la nunta.Dar din toamna anului trecut totusi am inceput sa pun problema atat eu cat si cunoscutii nostri, intrebandu-ne daca facem nunta anul asta , ca ar cam fi timpul, etc.Le raspunde tuturor ca nu are unde sa stea dupa nunta ca salariile sunt mici (lucram in invatamant) .Este singurul motiv pe care il invoca.Noi nu suntem titulari pe post deci avem contract pe perioada determinata.Din aceasta cauza el tot sustine ca dupa nunta or sa intervina probleme , discutii, certuri pt ca nu vom avea unde locui, chirie nu putem sa ne luam , credit pt. locuinta nu ne acorda nici o banca avand perioada determinata in contract.Ii este bine asa din cate vad.Am purtat discutii cu el in aceste 2 luni de la inceputul anului , spunandu-i ca asa eu nu mai pot continua, ma simt dusa cu zaharelul pt ca nu am nicio garantie:cat sa mai astept , cand se va rezolva situatia astfel incat sa-i devina convenabila pt ca el sa poata sa isi asume raspunderea de a se casatori.Noi nu locuim impreuna dar locuim aproape unul de celalalt, ne intalnim in timpul liber si la serviciu(predam la aceeasi scoala).In ultimele 2 saptamani in urma unei discutii pe aceasta tema,eu am inceput sa ma port mai rece, mai distant , sa ma intalnesc mai rar cu el.Chiar si colegii au observat , iar cei care stiu problema, chiar i-au zis cred sunandu-l si spunandu-i de ce sunt asa. Si el m-a intrebat acum 2 zile ca ma port altfel. Si i-am spus de ce , iar el iar mi-a aruncat ca daca "avem hartia semnata " unde stam , ce facem dupa?.Acum va intreb pe voi, ce sa fac? Cum sa mai pun problema ? Mi-e si groaza ca da se va ajunge sa ne casatorim si v-om trece prin probleme(de ex. probl financiare) el mi le v-a arunca mie reprosandu-mi ca mie mi-a trebuit nunta , ca de asta ne merge rau si ca mai bine eram inainte de a fi casatoriti.Mie deja mi s-a umplut paharul si simt ca tre sa fac ceva:ori ne despartim pt ca nu mergem in aceeasi directie, ori ne casatorim asa cum face toata lumea firesc, dupa o relatie de prietenie. Asa ca astept sfaturi de la voi indiferent de ce opinie aveti.

Imi pare rau de situatia prin care treci. Sa-ti spun ceva: noi stam impreuna cam de 4 ani, ce-i drept la socrii, nu e f bine avand in vedere ca nu am o relatie tocmai buna cu soacra, dar suntem separat si nu se baga intre noi. Ne doream nunta dar niciodata nu aveam bani, ne doream si un copil dar eu ziceam fara nunta, NU si in toamna am pus nunta si am ramas si insarcinata si uite ca acum o sa le avem pe amandoua. O prietena mi-a spus odata sa am rabdare ca or sa vina toate la timpul lor si asa a fost. Nici noi nu o ducem bine, doar eu muncesc el inca nu si-a gasit nimic, nu mai are lucrari, dar nici nu ne plangem, ne descurcam, acum si cu doctori, analize. Acum nu iti spun sa va aruncati cu capul inainte, dar intodeauna vor fii lipsuri, niciodata nu o sa aveti suficient. Depinde si de el ceea ce vrea, daca s-a obisnuit asa sa traiti, poate ii este frica de responsabilitati, nu stiu, sper ca ai inteles ce am vrut sa-ti spun si iti doresc numai bine si sa iei decizia cea mai buna

[CeliBia]

Bun gasit fetelor! Am avut cateva postari pe aici ,insa a intervenit un subiect nou pe care vreau sa il impartasesc cu voi si poate sa imi dati niste sfaturi pentru ca ma aflu intr-un impas si nu stiu cum sa actionez.Sunt impreuna cu prietenul meu de aproapre 5 ani .Eu fac 31 ani anul acesta el 32.Cu toate astea el inca nu are ganduri de nunta.Am avut niste probleme de sanatate in ultimii doi ani , motiv pentru care nu ne-am prea gandit la nunta.Dar din toamna anului trecut totusi am inceput sa pun problema atat eu cat si cunoscutii nostri, intrebandu-ne daca facem nunta anul asta , ca ar cam fi timpul, etc.Le raspunde tuturor ca nu are unde sa stea dupa nunta ca salariile sunt mici (lucram in invatamant) .Este singurul motiv pe care il invoca.Noi nu suntem titulari pe post deci avem contract pe perioada determinata.Din aceasta cauza el tot sustine ca dupa nunta or sa intervina probleme , discutii, certuri pt ca nu vom avea unde locui, chirie nu putem sa ne luam , credit pt. locuinta nu ne acorda nici o banca avand perioada determinata in contract.Ii este bine asa din cate vad.Am purtat discutii cu el in aceste 2 luni de la inceputul anului , spunandu-i ca asa eu nu mai pot continua, ma simt dusa cu zaharelul pt ca nu am nicio garantie:cat sa mai astept , cand se va rezolva situatia astfel incat sa-i devina convenabila pt ca el sa poata sa isi asume raspunderea de a se casatori.Noi nu locuim impreuna dar locuim aproape unul de celalalt, ne intalnim in timpul liber si la serviciu(predam la aceeasi scoala).In ultimele 2 saptamani in urma unei discutii pe aceasta tema,eu am inceput sa ma port mai rece, mai distant , sa ma intalnesc mai rar cu el.Chiar si colegii au observat , iar cei care stiu problema, chiar i-au zis cred sunandu-l si spunandu-i de ce sunt asa. Si el m-a intrebat acum 2 zile ca ma port altfel. Si i-am spus de ce , iar el iar mi-a aruncat ca daca "avem hartia semnata " unde stam , ce facem dupa?.Acum va intreb pe voi, ce sa fac? Cum sa mai pun problema ? Mi-e si groaza ca da se va ajunge sa ne casatorim si v-om trece prin probleme(de ex. probl financiare) el mi le v-a arunca mie reprosandu-mi ca mie mi-a trebuit nunta , ca de asta ne merge rau si ca mai bine eram inainte de a fi casatoriti.Mie deja mi s-a umplut paharul si simt ca tre sa fac ceva:ori ne despartim pt ca nu mergem in aceeasi directie, ori ne casatorim asa cum face toata lumea firesc, dupa o relatie de prietenie. Asa ca astept sfaturi de la voi indiferent de ce opinie aveti.

Am crezut pana acum ca aceasta problema pare a fi a celor care deja locuiesc impreuna si care nu "prea" mai au nevoie de o hartie cum spune si prietenul tau. Dar vad ca poate exista si la cei care nu locuiesc impreuna, ea provenind din alte si alte parti.
O sa incep prin ati spune ca intr-un fel il inteleg pe el; el ca barbat probabil se simte prost sa se casatoreasca cu tine si sa nu-ti poata oferi dupa casatorie nici macar o garsoniera cu chirie, poate nu vrea sa te duca la el acasa (el poate sta cu ai lui) si nici nu vrea sa vina el la tine (poate si tu stai cu ai tai). Voi inca nu pareti independenti financiar si asta chiar poate cauza muuulte probleme pe viitor. Desigur sunt persoane care nu sunt deranjate de acest aspect, sau au parinti care ii ajuta neconditionat. Ei bine, prietenul tau nu este o astfel de persoana si zic eu ca pe undeva este de apreciat.
Pe de alta parte te inteleg si pe tine, sunt convinsa ca vrei o familie, vrei un copil probabil si vrei sa fii si tu mireasa (noi visam la asta de cand suntem mici, ei nu vor intelege asta in veci), tu vrei si siguranta ca asa sunt femeile (desi bag mana in foc ca nu o hartie aduce siguranta, ea inafara de stare civila nu schimba nimic, cine este neserios inainte nu va deveni serios dupa o semnatura). Dar inteleg ratiunile tale si cred ca esti intr-un impas, dar vreu sa-ti spun ca nu il rezolvi prin acea atitudine rece si distanta. Acea atitudine lasa-ma sa-ti spun este putin copilareasca, el nu va intelege nimic din ea, va resimti doar o presiune (mai ales daca cei din jur iti stiu motivele si il bombardeaza cu intrebari si sugestii).
Nu pot sa-ti dau un sfat si sa-ti zic: fa asa, sau asa, pentru ca este o problema de nuanta, tu ai expus ce ai expus din problema, dar sunt sigura ca ar mai trebui abordate si alte aspecte. De exemplu, un pas inaintea casatoriei zic eu ca ar fi acela de a incerca sa va mutati impreuna (oriunde va permiteti, chiar daca sunt conditii mai rele decat acasa), sa vedeti cum va descurcati cu banii, sa vedeti daca puteti convietui impreuna si mai ales sa vedeti daca vor aparea probleme mari legate de bani. Si peste toate sa vedeti ca problemele sunt inerente peste tot, in orice fel de cuplu, trebuie doar sa vi le asumati daca dorinti ca povestea voastra sa continue. Curaj

[deeafily]

Multumesc pt raspunsuri.Pt CeliBia. da locium fiecare la parintii nostri.De fapt mama lui e plecata afara doar tatal e acasa si merge si el destul de des la mama lui in strainatate.La mine nu se poate locui dupa nunta ,spatiul e mic. La el se poate are apartament cu 4 camere.Dar e cam nasol pt ca parintii sunt dificili(daca se intoarce si mama din strainatate) tatal lui e dificil, ursuz, mofturos nu cred ca as putea trai acolo si nici prietenul meu nu vrea pt ca are o experienta invatata de la fratele lui mai mare, care a locuit ceva veme cu sotia acolo si a auzit destule discutii,memultumirile tatalui vis a vis de nora.Insa fetelor, asa cum zici si tu vreau o familie , vreau un copil vreau o stabilitate ceva sigur .Si sa fim serioase ,am o varsta.Avem cunostinte care s-au cunoscut dupa noi, sunt casatoriti iar unii au copii. Si iarasi ma simt prost pt ca toata lumea ma intreaba pe mine"cand marele eveniment".Ori deja nu mai suport.Chiar acum cateva zile am aflat ca o prietena comuna(are aceeasi varsta cu noi) care e cu cineva de 5luni are nunta in toamna.Daca as avea si eu 24-25ani as zice "da ,mai am vreme,pot astepta" dar asa...Plus ca el nu zice nimic de nunta ,nu imi da siguranta ca daca nu anul asta poate la anul.Nu ,nimic.Si nu stiu ce asteapta ...minuni sa se rezolve situatia unei locuinte peste noapte daca asta e problema lui ,ca asa sustine.Deja parca ma simt complexata vis a vis de cei mai tineri decat mine si mi-o iau inainte cu toate-nunta, copil. Nu mai pot fetelor.Am zis macar fiind singura nu ma mai intreaba nimeni daca ma marit, stiu ca sunt singura si asta e.Tin la el si cred ca si el tine la mine , dar e atat de calculat totul tre sa fie exact pt el, sa nu riste nimic. Or viata asta nu iti ofera toate pe tava, uneori tre sa intri si cu capul inainte ,sa risti sa iti asumi unele responsabilitati.Ca daca tot astepti sa iti pice para...El viseaza doar calatorii face planuri mergem acolo si acolo.Am impresia cateodata ca sunt doar un obiect cu care defileaza sa fie in randul lumii, are prietena nu e singur la vreun eveniment .Eu nu zic ca nu are dreptate ca e greu in ziua de azi si cu serviciul si cu o locuinta a ta , dar cine are siguranta zilei de maine sau cat la suta din cei casatoriti au casa lor inainte de a face pasul.Nu stiu ce voi face , chiar nu stiu...inca

[CeliBia]

Multumesc pt raspunsuri.Pt CeliBia. da locium fiecare la parintii nostri.De fapt mama lui e plecata afara doar tatal e acasa si merge si el destul de des la mama lui in strainatate.La mine nu se poate locui dupa nunta ,spatiul e mic. La el se poate are apartament cu 4 camere.Dar e cam nasol pt ca parintii sunt dificili(daca se intoarce si mama din strainatate) tatal lui e dificil, ursuz, mofturos nu cred ca as putea trai acolo si nici prietenul meu nu vrea pt ca are o experienta invatata de la fratele lui mai mare, care a locuit ceva veme cu sotia acolo si a auzit destule discutii,memultumirile tatalui vis a vis de nora.Insa fetelor, asa cum zici si tu vreau o familie , vreau un copil vreau o stabilitate ceva sigur .Si sa fim serioase ,am o varsta.Avem cunostinte care s-au cunoscut dupa noi, sunt casatoriti iar unii au copii. Si iarasi ma simt prost pt ca toata lumea ma intreaba pe mine"cand marele eveniment".Ori deja nu mai suport.Chiar acum cateva zile am aflat ca o prietena comuna(are aceeasi varsta cu noi) care e cu cineva de 5luni are nunta in toamna.Daca as avea si eu 24-25ani as zice "da ,mai am vreme,pot astepta" dar asa...Plus ca el nu zice nimic de nunta ,nu imi da siguranta ca daca nu anul asta poate la anul.Nu ,nimic.Si nu stiu ce asteapta ...minuni sa se rezolve situatia unei locuinte peste noapte daca asta e problema lui ,ca asa sustine.Deja parca ma simt complexata vis a vis de cei mai tineri decat mine si mi-o iau inainte cu toate-nunta, copil. Nu mai pot fetelor.Am zis macar fiind singura nu ma mai intreaba nimeni daca ma marit, stiu ca sunt singura si asta e.Tin la el si cred ca si el tine la mine , dar e atat de calculat totul tre sa fie exact pt el, sa nu riste nimic. Or viata asta nu iti ofera toate pe tava, uneori tre sa intri si cu capul inainte ,sa risti sa iti asumi unele responsabilitati.Ca daca tot astepti sa iti pice para...El viseaza doar calatorii face planuri mergem acolo si acolo.Am impresia cateodata ca sunt doar un obiect cu care defileaza sa fie in randul lumii, are prietena nu e singur la vreun eveniment .Eu nu zic ca nu are dreptate ca e greu in ziua de azi si cu serviciul si cu o locuinta a ta , dar cine are siguranta zilei de maine sau cat la suta din cei casatoriti au casa lor inainte de a face pasul.Nu stiu ce voi face , chiar nu stiu...inca

Deaa, este OK cum ai pus problema, nu este nimic deplasat in asta, ai dreptate si am inteles mai bine acum decat in primul mesaj. Acum am vazut mai clar care sunt prioritatile lui... poate ar trebui sa mai discutati si sa-i dai de inteles ca pentru tine nimic nu mai conteaza, nici calatorii, nici casa, nici bani si nici altceva nu are valoare daca nu este facut alaturi de el. Da, daca astepti sa ai un sac de bani nu te mai apuci niciodata de nimic... si viata trece pe langa tine.
Offf, nici nu stiu cum sa-ti zic, dar trebuie sa-l faci sa vada ca esti dispusa la sacrificii gen; te muti la el, chiar daca sunt parintii dificili, ii spui ca nu te astepti sa va casatoriti chiar anul acesta, dar ca pana in 34 de ani sa zicem tu vrei un copil si ai prefera ca el sa nu se nasca intr-o familie instabila, sau ca vrei sa te bucuri si tu putin de voi doi locuind impreuna casatoriti inainte de a aparea un copil... trebuie sa inteleaga ca o femeie nu mai este la fel de fertila la 40 de ani si ca poate pentru barbati este la fel de usor sa aiba copii la 40 de ani sau sa fie miri atunci, dar la femei lucrurile stau altfel....
Si in definitiv, eu nu cred ca solutia este sa te desparti de el doar ca sa nu te mai intrebe lumea cand va luati, tu nu cu lumea vei trai ci probabil cu el, daca va iubiti trebuie sa ganditi altfel: daca te vei desparti de el va mai dura pana iti vei gasi pe cineva si abia apoi va trebui sa te convingi daca va merge.
Eu zic sa nu te grabesti daca nu te-ai grabit nici pana acum, sa mai incerci ceva, iar daca te vei lovi tot de NU si NU atunci, da, merita sa incerci orice altceva, dar macar nu te vei mai intreba ce ar fi fost daca as mai fi insistat atunci cu EL (este clar ca tu il iubesti si vezi un viitor in relatia voastra).

Asa de mult as vrea sa ne zici ca ati ajuns la un numitor comun

[dreamcatcher]

Bun gasit fetelor! Am avut cateva postari pe aici ,insa a intervenit un subiect nou pe care vreau sa il impartasesc cu voi si poate sa imi dati niste sfaturi pentru ca ma aflu intr-un impas si nu stiu cum sa actionez.Sunt impreuna cu prietenul meu de aproapre 5 ani .Eu fac 31 ani anul acesta el 32.Cu toate astea el inca nu are ganduri de nunta.Am avut niste probleme de sanatate in ultimii doi ani , motiv pentru care nu ne-am prea gandit la nunta.Dar din toamna anului trecut totusi am inceput sa pun problema atat eu cat si cunoscutii nostri, intrebandu-ne daca facem nunta anul asta , ca ar cam fi timpul, etc.Le raspunde tuturor ca nu are unde sa stea dupa nunta ca salariile sunt mici (lucram in invatamant) .Este singurul motiv pe care il invoca.Noi nu suntem titulari pe post deci avem contract pe perioada determinata.Din aceasta cauza el tot sustine ca dupa nunta or sa intervina probleme , discutii, certuri pt ca nu vom avea unde locui, chirie nu putem sa ne luam , credit pt. locuinta nu ne acorda nici o banca avand perioada determinata in contract.Ii este bine asa din cate vad.Am purtat discutii cu el in aceste 2 luni de la inceputul anului , spunandu-i ca asa eu nu mai pot continua, ma simt dusa cu zaharelul pt ca nu am nicio garantie:cat sa mai astept , cand se va rezolva situatia astfel incat sa-i devina convenabila pt ca el sa poata sa isi asume raspunderea de a se casatori.Noi nu locuim impreuna dar locuim aproape unul de celalalt, ne intalnim in timpul liber si la serviciu(predam la aceeasi scoala).In ultimele 2 saptamani in urma unei discutii pe aceasta tema,eu am inceput sa ma port mai rece, mai distant , sa ma intalnesc mai rar cu el.Chiar si colegii au observat , iar cei care stiu problema, chiar i-au zis cred sunandu-l si spunandu-i de ce sunt asa. Si el m-a intrebat acum 2 zile ca ma port altfel. Si i-am spus de ce , iar el iar mi-a aruncat ca daca "avem hartia semnata " unde stam , ce facem dupa?.Acum va intreb pe voi, ce sa fac? Cum sa mai pun problema ? Mi-e si groaza ca da se va ajunge sa ne casatorim si v-om trece prin probleme(de ex. probl financiare) el mi le v-a arunca mie reprosandu-mi ca mie mi-a trebuit nunta , ca de asta ne merge rau si ca mai bine eram inainte de a fi casatoriti.Mie deja mi s-a umplut paharul si simt ca tre sa fac ceva:ori ne despartim pt ca nu mergem in aceeasi directie, ori ne casatorim asa cum face toata lumea firesc, dupa o relatie de prietenie. Asa ca astept sfaturi de la voi indiferent de ce opinie aveti.

deeafily, imi pare rau ca iti e greu. nu te cunosc, nu va cunosc relatia( tu o stii cel mai bine) , dar din ce vorbesti tu aici pe forum mie imi este clar ca iubitul tau se complace in aceasta situatie. nu pare genul de om care sa ia taurul de coarne si sa faca ceva cu viata lui, sa isi doreasca sa te faca fericita si implinita. intr-un cuplu, cand unul doreste casatorie si celalalt gaseste motive ...nu este prea bine. ambii trebuie sa isi doreasca din suflet acest lucru si sa faca tot posibilul pt a-si indeplini visul
stiu ca este greu in tara, din cauza asta noi am si plecat acu ceva timp si nu ne-am mai intoarce sa locuim acolo decat daca am deveni peste noapte miliardari in euro. si este si mai greu pt voi ca bugetari.
v-ati gandit sa va mutati in alta tara ? ati discutat despre viitorul vostru profesional si despre viitorul vostru ca cuplu? in afara e posibil sa gasiti joburi mai bine platite si poate cand veti avea aceasta stabilitate financiara ,poate el nu va mai gasi motive. ati avea asa posibilitate sa locuiti si impreuna, sa vedeti cum va intelegeti cand stati impreuna non stop.
dar pana atunci, mie imi da impresia ca el nu prea are chef momentan sa se gandeasca la un viitor serios cu tine.
dar tu il stii mai bine. succes si curaj!

[deeafily]

Da, ai dreptate dreamcatcher , asa vroiam sa spun si eu ca el se complace in aceasta situatie.Si tocmai pt ca pun in balanta cele doua optiuni -de a ne desparti sau de a incerca sa il fac sa ia taurul de coarne-de asta ma simt in impas.Pt ca sunt constienta (asa cum zicea CeliBia)ca daca ne despartim va mai dura pana voi gasi pe cineva si pana sa-mi dau seama daca ne portivim sa pot face marele pas.Dar de asemenea mi-e si groaza ca fortandu-l oarecum, sa zic asa sa facem nunta, peste ani la problemele aparute intr-un cuplu, indiferent care ar putea fi astea, el mi le va arunca mie, ma va face pe mine responsabila de toate si poate nici nu v-a incerca sa le rezolvam impreuna ci va zice"Tu esti de vina , tie ti-a trebuit sa ne casatorim ,acum rezolva problema cu serviciul."dau un exemplu in cazul in care s-ar putea sa raman eu fara job.Oricum o sa pun problema zilele astea si o sa il las pe el sa vad ce zice , sa vad daca are totusi in gand casatoria , daca nu acum poate la anul , sau chiar se compace in aceasta situatie si crede ca o poate duce asa la nesfarsit.

[Katiush]

Da, ai dreptate dreamcatcher , asa vroiam sa spun si eu ca el se complace in aceasta situatie.Si tocmai pt ca pun in balanta cele doua optiuni -de a ne desparti sau de a incerca sa il fac sa ia taurul de coarne-de asta ma simt in impas.Pt ca sunt constienta (asa cum zicea CeliBia)ca daca ne despartim va mai dura pana voi gasi pe cineva si pana sa-mi dau seama daca ne portivim sa pot face marele pas.Dar de asemenea mi-e si groaza ca fortandu-l oarecum, sa zic asa sa facem nunta, peste ani la problemele aparute intr-un cuplu, indiferent care ar putea fi astea, el mi le va arunca mie, ma va face pe mine responsabila de toate si poate nici nu v-a incerca sa le rezolvam impreuna ci va zice"Tu esti de vina , tie ti-a trebuit sa ne casatorim ,acum rezolva problema cu serviciul."dau un exemplu in cazul in care s-ar putea sa raman eu fara job.Oricum o sa pun problema zilele astea si o sa il las pe el sa vad ce zice , sa vad daca are totusi in gand casatoria , daca nu acum poate la anul , sau chiar se compace in aceasta situatie si crede ca o poate duce asa la nesfarsit.

dar crezi ca vei fi mai fericita asteptandu-l pe el doar pentru ca sunt sanse mai mari ca ceea ce-ti doresti tu sa obtii sa se intample putin mai repede, decat daca ai lua-o de la capat? pai atunci si tu te complaci. si asa cum spui ca simti ca pentru el esti un obiect cu care defileaza, asa se pare ca il vezi si tu pe el, daca te gandesti sa ramai alaturi de el pentru ca a o lua de la capat presupune mai mult timp si energie alocate obtinerii statutului dorit.
daca il iubesti si stii ca el este omul langa care vrei sa traiesti in ciuda tuturor greutatilor, spune-i si lui asta, demonstreaza-i-o mutandu-te cu el in casa parintilor lui desi poate nu va fi usor, si incearca sa ii explici ca o nunta se poate planifica in timp, o puteti programa pentru 2012 si sa faceti pasi marunti.
daca insa stai cu el doar din teama ca va trece prea mult timp pana te vei mai apropia suficient de cineva incat sa-ti pui problema casatoriei si a copiilor, atunci mai gandeste-te daca chiar vrei sa fii sotia lui sau vrei sa fii casatorita, pentru stabilitatea pe care ti-ar oferi-o acest statut.
poate suna dur, dar mie mi se pare ca pentru tine e mai importanta casatoria in sine, decat omul in cauza...