Esti aici
Femeia.ro > Frumusete > Adrian Oianu, designer: Frumusetea inseamna feminitate

Adrian Oianu, designer: Frumusetea inseamna feminitate

Dacă începutul anilor ’90 te-a găsit la o vârstă la care să fii preocupată de noutăţile din modă sau măcar de noutăţile postrevoluţionare de la televizor, nu se poate să nu fi remarcat ascensiunea fulminantă în viaţa modernă şi mondenă a Bucureştilor a unui tânăr designer – Adrian Oianu. Prezentări de modă grandioase, alături de alţi designeri ai momentului, precum Janine şi Doina Levinţa, zeci de apariţii televizate, colaborări cu staruri autohtone, totul părea doar un preludiu exploziv al unei cariere de designer vedetă. Dar Adrian Oianu a ales să plece din România în plină perioadă de glorie. Şi dus a fost, până în 2006. „Mă bucuram de multă faimă, toată ziua îmi suna telefonul, eram invitat la dineuri, mă chemau la televizor… Totul părea foarte uşor, dar am avut norocul să nu muşc din momeala asta. Eu eram preocupat să-mi fac meseria, plus că, fără pregătire în domeniu, simţeam că nu evoluez. Atunci am plecat văzând cu ochii într-un loc unde să învăţ serios despre industria asta.“

Din mamă-n fiu

Şi a învăţat, după care s-a întors să-i înveţe pe alţii, pentru că Adrian Oianu şi-a deschis şi o şcoală de design, iar realizările de astăzi se datorează unor începuturi marcate de dragostea pentru femei şi feminitate.

„M-am apucat de această meserie pentru că am vrut să le pun în valoare pe femei, să le scot în faţă frumuseţea. Iar eu, când zic frumuseţe, zic feminitate. Iniţial, n-am avut un plan fantastic, exista o apropiere de acest domeniu pentru că mama mea a făcut croitorie… Am fost expus de mic acestui mediu. Mama făcea rochii la comandă, eu vedeam fete frumoase – şi evident că am fost stimulat de mic în zona asta, a frumuseţii feminine. Pe urmă, vrând-nevrând, mi s-au format anumite facilităţi şi mi-a fost foarte uşor să fac meseria asta, era o meserie de vis. Mă gândeam că, uite, pot să fiu creativ, să fac un lucru foarte interesant şi, astfel, să mă învârt printre femei frumoase! În loc să mă învârt printre tocilare la Facultatea de Drept, unde eram, am decis să mă învârt printre modele. Câte avantaje pentru un tânăr!“

În perioada studenţiei la Drept, Adrian Oianu făcea comerţ cu haine, dar, nu foarte încântat de „marfă“, s-a gândit să intervină în procesul de fabricaţie. „Mi-am zis: ia stai puţin, că aş putea să le desenz eu! Le-am desenat, apoi am zis să le şi fac, în atelierul meu, să pot controla tot procesul.“

Nevoia de a controla lucrurile s-a transformat în pasiune cu viteza unui click: „Totul a pornit de la gândul că pot face lucrurile mai bine, până într-o zi în care mi-am dat seama că, dacă nu fac asta, mor. Atunci, am întrerupt tot şi am stat în casă vreo patru săptămâni, fără să ştiu dacă e zi sau noapte, timp în care am desenat şi am ascultat muzică. După aceste săptămâni, am ieşit cu prima mea colecţie.“ O colecţie care avea parfumul anilor ’70, dar şi pe cel al satisfacţiei totale. 

 

 

Şcoala americană

În România, a făcut tot felul de cursuri în domeniu, evitând „instinctiv“ şcoala, pentru că trecuse de 18 ani, făcuse Dreptul şi, oricum, secţia de modă din cadrul şcolii de arte nu-l atrăgea. „Mi-am dat seama că în ţară nu prea am ce să fac în zona asta şi am decis să plec. Trecând un pic prin Italia, am ajuns să studiez în SUA, să lucrez la diferite branduri şi mi-am dezvoltat şi brandul meu. În şapte ani, am făcut multe.“

Dar, dacă cineva îşi închipuie că a fi designer în America e floare la ureche, se înşală amarnic. „E o lume dură, nu e nici pe departe cum se vede din afară. Munca e grea, solicitantă, eşti într-o competiţie permanentă cu alţi designeri. Desenam 250 de schiţe pe zi în condiţiile astea. Lucram ca un plotter, ca un robot, dar asta mi-a dat eficienţă şi productivitate, m-a antrenat fantastic. În România, mi-a fost apoi uşor de tot.“ Toată această muncă asiduă nu i-a topit deloc pasiunea şi determinarea, ci dimpotrivă. „Nu mă plictisesc niciodată, ziua mea preferată e lunea. Urăsc weekendurile pentru că, de obicei, e fabrica închisă. Acum, la maturitate, momentele de conştientizare a plăcerii, a fericirii sunt şi mai intense, savurez pur şi simplu tot ceea ce fac…“

Ţărăncuţă, ţărăncuţă, cu bujori în obrăjori…

În atelierul lui Adrian Oianu găseşti splendide haine şi accesorii inspirate din portul nostru tradiţional: bluze bufante, fuste bogate, paltoane înnobilate de motive populare. „Mă inspiră tot ce e românesc! Acum sigur că asta sună trendy, dar acum şapte ani, când m-am întors în ţară, nu era aşa, şi tot asta spuneam. Mă inspiră tradiţia românească şi cămaşa albă, n-am nevoie să mă inspire nimic altceva. În portul popular românesc găseşti feminitate, culoare, bucurie de a trăi. Pot parafraza o vorbă celebră şi să spun că bunul-gust s-a născut la sat! Bunul gust, măsura… Designul s-a născut la sat!“

Adrian Oianu crede că femeia sofisticată, de la oraş, dornică de recunoaştere şi de putere, va învăţa multe despre sine abordând acest stil, învăţând să-şi respecte tradiţiile, „Feminitatea, cu vulnerabilitatea ei cu tot, e un semn de putere, îţi trebuie mult curaj să-ţi arăţi fragilitatea. Imediat eşti judecat, oamenii tind să profite de tine, deci îţi dai seama ce om puternic trebuie să fii? Femeile care vor să pară dure, inclusiv prin vestimentaţie, sunt mai nesigure pe ele decât cele care-şi etalează feminitatea. Pentru mine, cea mai frumoasă femeie din lume e Ileana Cosânzeana. E românca. Nu există femeie mai frumoasă şi jur că am văzut multe!“

Sfaturi de designer

 

Ţine-o simplu. Nu încărca! Nu te forţa să fii frumoasă. Îndreaptă câteva neajunsuri pe care le ştii, din make-up, din coafură, dar fii neostentativă. Nu exagera, ăsta e secretul! Şi nu mai încerca să fii superfuckingsexy, că ăsta e cel mai chicios şi urât lucru de pe pământ. Fii sexy prin feminitate, iar dacă îmbraci ceva mai extravagant, să fie cu sens, să se plieze pe personalitatea ta!


Lasă un răspuns

Sus