
Fă-le chiar tu!
Secretele din creme
Cristina Olaru a început în joacă să-şi prepare crema, iar acum a devenit dependentă de aceste produse naturale, ba chiar a creat în jurul ei dependenţă, ceea ce a făcut-o să experimenteze noi şi noi formule.
Este trainer de limbi străine, iar timpul liber şi-l dedică pasiunii pentru natură şi artă. „Am încercat de la o prietenă, acum trei ani, o cremă de mâini handmade. Era complet altceva decât folosisem până atunci. Îmi aduc aminte că avea ulei de susan, ceară de albine şi aromă de portocală. Mirosul a fost cel care m-a cucerit în prima fază, apoi a fost textura – era mai cremoasă şi nu lăsa pielea grasă, aşa cum simţeam cu cremele din comerţ. Şi am zis să încerc şi eu.“ Cristina începe să povestească cum a pornit pe drumul alchimiei frumuseţii şi, cu generozitate, ne împarte secrete şi reţete.
Prima cremă
„Pare ceva magic când combini apa cu uleiul, cred că aşa trebuie să se predea chimia. Prima dată, am luat-o mai moale şi am combinat unt de shea, ulei de jojoba, ulei de măsline, ulei de lavandă şi de Rosa mosqueta – un ulei exotic, preţios, cu puternice proprietăţi antirid. Rezultatul a fost o cremă foarte grasă, pentru că nu avea apă în compoziţie. A doua zi, după ce am aplicat-o pe faţă, tenul se vedea mai luminos, hrănit. De fapt, cred că se vedea hidratarea. Cremele naturale sunt mai concentrate în ingrediente active. Uleiurile au, în primul rând, un important rol de hidratare, dar şi de relaxare şi tonificare, iar efectul este rapid. Am folosit-o până ce s-a terminat. După două luni, pielea părea mai sănătoasă, însă efectul spectaculos a fost când a folosit-o mama – la ea, transformarea s-a menţinut mult timp.“
Drum presărat cu arome
Oricine poate prepara, în casă, creme pentru orice tip de ten, e de părere Cristina. Trebuie doar să studiezi ce proprietăţi are fiecare ulei şi să le alegi pentru nevoile tipului tău de ten. „Am căutat reţete pe site-uri străine şi am descoperit că este o practică veche, erau foarte multe femei care făceau asta de ani buni, care schimbau reţete şi impresii. Experienţa lor m-a ajutat mult, însă am simţit nevoia să le personalizez şi m-am sfătuit cu o cosmeticiană. Următoarea cremă a fost una pentru tenul meu (mixt), care să conţină apă – reţeta este mai complicată, există o fază uleioasă, alta în care amesteci apa cu glicerina şi una în care combini totul cu uleiurile esenţiale. E mai greu la început, dar dacă-ţi place şi respecţi reţeta, e ca la ciorbă, trebuie să-ţi iasă chiar dacă este pentru prima oară.“ A făcut creme pentru ten sensibil, uscat, dar şi una care să se potrivească oricui, ca să nu dai greş atunci când vrei să faci un cadou. Aşa s-a născut crema de mâini care este încă numărul unu printre preferinţe! Şi, pentru că a avut succes cu produsele sale, s-a gândit să facă un site unde pot fi găsite creme pentru toate tipurile de ten.
Artă în miniatură
„Chiar dacă sunt naturale şi conţinutul contează, am început să personalizez borcănelele. Cred că sunt mai mult decât nişte creme, eu le spun bijuterii cosmetice, sunt puţin înnobilate. E ceva practic şi frumos. Mama, după ce termină cremele, pune în ele condimente. Pictez borcănelele după inspiraţie şi de puţine ori am dat greş, îmi place să pictez şi mă relaxează.“
De la Cristina am aflat secretul unei creme bune pentru fiecare anotimp: „Când este cald, cremele trebuie să fie cât mai uşoare, să conţină apă, glicerină, mai puţine uleiuri şi unturi, dar neapărat factor de protecţie. În principiu, unturile au un factor de protecţie mic (6), însă, în combinaţie cu alte ingrediente, acest factor scade. În schimb, uleiul de cătină are factor 20, ceea ce îl face indispensabil din cremele acestui anotimp. Există şi filtre solare minerale, cum ar fi oxidul de titan sau oxidul de zinc; sunt nişte pudre minerale care, dacă au o granulaţie mai mare decât porii, nu se absorb în piele (altfel, sunt toxice) şi acţionează ca nişte mici oglinzi. În cremele de vară, nu trebuie folosite uleiuri esenţiale de citrice pentru că sunt fotosensibile şi pătează tenul.“