Poate că nu te-ai gândit la asta până acum, dar primăvara este un anotimp propice pentru escapade în Europa. E mai ieftin, vremea-i destul de blândă, iar turiștii sunt mai puțini.
Dacă tot te hotărăști să călătorești, e bine să știi ce să cauți. Nu vorbim de monumente istorice, cluburi sau parcuri celebre, ci, așa cum cere tematica paginii, despre bunătăți. Iar ca să nu cauți prea mult ceva bun, iată trei prăjituri pe care le găsești și la noi, dar niciodată atât de bune ca la ele acasă. Și, cireașa de pe tort (asta ca să rămânem în temă), poveștile lor, ca să te fac și mai curioasă.
Tiramisu, în Italia
Nu te gândi că trebuie să te duci neapărat într-o anumită zonă, pentru că nu una, ci patru mari regiuni italiene își dispută încă paternitatea prăjiturii: Veneţia, Lombardia, Piemonte şi Toscana. Numele prăjiturii înseamnă „ridică-mă“, cu trimitere expresă la varianta sexuală a îndemnului. Așa că s-ar putea ca pretenția venețienilor (ei ar fi inventat-o special pentru curtezane) să fie mai aproape de adevăr. De altfel, vechile rețetare cer ca prăjitura să fie preparată cu brânză de capră, recunoscută ca afrodiziac, și esență de cafea, adică energie la maximum. Una peste alta, este prăjitura specifică Italiei, primul dulce la prepararea căruia s-au folosit cremă de brânză, cafea și biscuiţi moi. Astăzi, sunt tot felul de variațiuni pe aceeași temă, care includ ceva alcool, dar toate folosesc ingredientele de bază. Și sunt senzațional de gustoase!
Crêpe Suzette, în Franța
Clătite fine, împăturite în patru, stropite cu sos de unt și portocale, apoi cu lichior și… flambate. Poate că or fi la fel de bune și în București, și în Paris, dar, când se cheamă Suzette și știi că puțin mai încolo e Turnul Eiffel, parcă mai bune-s la Paris. Ar fi păcat să nu le încerci, mai ales primăvara. Povestea? Evident, complicată. Clătitele Suzănicăi (ca să traducem) au fost inventate ba de un cunoscut bucătar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Henri Charpentier, ba de celebrul lui maestru, Escoffier – desigur, în onoarea unui prinț și a partenerei sale. Însă cea mai frumoasă poveste spune că au fost inventate de un anume Monsieur Joseph, cofetar la Marivaux, un restaurant de peste drum de Comédie-Française, pentru o actriță, pe numele ei de scenă Suzette.
Sacher, în Austria
O nebunie din ciocolată, blat pufos, un pic de gem de caise, pentru parfum, și o glazură perfectă, din ciocolată. Simplu, celebru, foarte bun. Și, pe deasupra, emblema Vienei, la mare concurență cu ștrudelul și șnițelul. Tortul a fost preparat pentru prima dată de ucenicul bucătarului prințului Klemens Wenzel von Metternich. Prințul a comandat la bucătărie un desert cum nu s-a mai văzut, iar ucenicul, disperat că șeful lui era bolnav, a inventat ceva la repezeală. A făcut furori, iar tortul a primit numele autorului, Franz Sacher.
Citește și:
Marile avantaje ale fructelor congelate
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.11/17.03.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: 123RF