Esti aici
Femeia.ro > Gastronomie > Sorin Bontea: Gustul perfect

Sorin Bontea: Gustul perfect

A stat departe de familie și a cunoscut toate bucătăriile pământului lucrând pe un vas de croazieră. Crede că, pentru a deveni chef, e nevoie de o pasiune nebună pentru gătit, dar și de nervi tari și spirit de echipă, iar visul său este să înființeze o școală de bucătari.

Pe chef Sorin Bontea îl vedem gătind la fiecare început de săptămână, luni și marți, de la 20.30, la Antena 1, în show-ul „Poftiţi pe la noi! Poftiţi de vă iubiţi!“ Fiecare nouă ediție a emisiunii este o provocare culinară, dar asta pare să-i placă foarte mult. Pentru ce vedete internaționale a gătit sau cum și-a cucerit soția, află din interviul care urmează!

Când şi cum a apărut pasiunea pentru gătit?

Practic, am crescut în bucătărie. Mama a fost bucătăreasă, iar eu, fiind cel mai mic dintre fraţi, rămâneam de multe ori acasă cu ea. Aşa am prins gustul gătitului. Apoi, pe la 14-15 ani, stăteam singur şi am fost nevoit să mă descurc. Aşa am început să gătesc şi mi-am dat seama cât de mult îmi place.

Ai lucrat câţiva ani pe un vas de croazieră. Ce înseamnă bucătăria pe un vas? Sunt mai exigenţi clienţii?

A fost foarte greu, îmi vedeam familia la 7-8 luni şi munceam fără nicio zi liberă pe săptămână. Presiunea unui astfel de job este foarte mare, standar­dele sunt stricte, iar regulile-s multe.
E un fel de armată bine plătită, dacă vreţi. Satisfacţiile vin atunci când te aplaudă şi te felicită un restaurant întreg pentru mâncarea pe care ai făcut-o. Pe vasele de croazieră găteam pentru sute, chiar mii de pasageri. În perioada aceea, am lucrat cu bucătari din toată lumea, chefi francezi, italieni, austrieci, germani, indieni, malaysieni sau filipinezi. Cred şi sper că am luat ce era mai bun de la fiecare dintre ei. Aşa am cunoscut aproape toate bucătăriile pământului.

Ce te relaxează când găteşti?

Am lucrat toată viaţa sub presiune şi acolo mă descurc cel mai bine. De fapt, în bucătăria unui restaurant nu există cuvintele „calm” şi „relaxat”.

Care sunt preparatele tale favorite?

Nu am un preparat favorit, să ştii. Nici când mănânc, nici când gătesc. Îmi place mâncarea. Punct.

Cine găteşte acasă, cu ce îţi răsfeţi familia?

Acasă găteşte soţia mereu, zi de zi. Eu gătesc când avem oaspeţi sau vreau să le fac copiilor ceva special. Dimineaţa, dacă am timp, le fac tot felul de sendvișuri. Uite, de exemplu, dacă am făcut curcan şi rămâne piept, le fac sendvișuri cu curcan şi salată. Sau, dacă îmi rămâne vită, pun puţin muştar şi nişte legume şi gata sendvișul. Copiilor le plac şi cele toast cu multe feluri de brânză, dar şi peştele, fructele de mare, vita.

Ai gătit pentru multe vedete. Care au fost mai exigente, dar şi mai puţin pretenţioase?

Madonna, Nicolas Cage, Snoop Dogg, fotbaliştii de la Manchester, de la Liverpool, Van Damme, Roger Moore, Hagi, Tăriceanu sunt doar câteva nume celebre pentru care am gătit. Madonna a venit cu bucătarul ei, şi-a adus carnea, apa, dar am gătit şi noi pentru ea, mâncare kosher, în special pe bază de carne de vită.

Cum s-ar cuveni să fie și ce calităţi ar trebui să aibă un concurent pentru a ajunge chef?

Ar fi câteva calităţi: pasiune nebună pentru gătit, atenţie la detalii şi abordare originală a mâncării, pentru că gătitul este o artă, dar şi o ştiinţă. În plus, creativitate, spirit de echipă, pentru că nimic nu se realizează cu un singur om, capacitatea de a face simultan mai multe lucruri, spirit organizatoric, nervi tari.

Crezi că bucătăria românească are vreun atu? Dar un neajuns?

Multă lume spune că noi nu avem bucătărie tradiţională românească. Depinde însă de unde o iei – de la Decebal şi Gerula sau de pe vremea turcilor sau austriecilor. Există bucătărie românească, dar mai avem mult de lucru. Nu ştim să ne vindem, să ne marketăm. Să ne însuşim anumite preparate sau ingrediente. Nu ne-a preocupat prea mult această tradiţie. Iar în ce privește restaurantele de la noi e vorba de constanţă. Asta este una dintre marile probleme ale restaurantelor noastre. Și mă refer aici la faptul că există locuri în care mergi de două ori la rând şi mâncarea nu este la fel. Ceea ce-i o mare problemă. Mi se întâmplă tot mai des să aud „cine e azi la bucătărie?“, iar întrebarea aceasta nu ar trebui să existe.

Ţi s-a întâmplat să treci printr-un moment de criză în bucătărie?

E foarte important să nu te pierzi cu firea, să fii rapid, să te adaptezi.

Ai făcut vreo boacănă în bucătărie?

Accidente nu prea am avut, sunt destul de atent. Sigur, m-am tăiat, m-am fript, m-am opărit, prin asta trece orice bucătar. Ingredientele nu le-am greşit. La începuturile meseriei, am stricat un cuptor plin cu cartofi: în loc să dau pe roast, am apăsat pe butonul de aburi.

Femeile sau bărbaţii sunt cei mai buni bucătari?

Nu văd diferenţe foarte mari, aş zice că sunt cam la fel.

Ce țară te-a fascinat cu preparatele ei şi care sunt acestea?

Thailanda. Acolo am mâncat unul dintre cele mai bune preparate – era un pește extraordinar, nu ştiu cum îl gătiseră, însă mi-a plăcut la nebunie.

Care sunt condimentele preferate?

Sarea şi piperul. Îmi place ca mâncarea să-şi păstreze un gust cât mai natural, cât mai corect, care să nu fie influenţat de foarte multe condimente.

Cu ce preparat ţi-ai cucerit soţia? Îl mai găteşti?

Cred că am cucerit-o cu farmecul meu personal. Nu mai ştiu ce i-am gătit prima oară, pe vremea aia lucram la un restaurant chinezesc. Iar soţia ştia să gătească atunci când ne-am căsătorit – găteşte foarte bine, a învăţat de la soacră-mea.

Care este cel mai bun sfat legat de bucătărie pe care l-ai primit? Ce sfat ai da la rândul tău?

Să nu-ţi baţi joc de mâncare. Aş da exact acelaşi sfat.

Care este cel mai mare vis legat de bucătărie?

Visez la propria şcoală de bucătari.

Ai vreun ritual când găteşti?

Prefer să am trusa mea de cuţite.

Ai vreo slăbiciune culinară?

Nu, nu am slăbiciuni culinare. Nu am un fel preferat, însă apreciez gustul unei farfurii. Cred că prin asta mă poţi impresiona – cu un gust perfect. Iar dacă stau bine să mă gândesc, cu o ciorbă făcută ca la carte.

Poţi face un top trei al celor mai bune tips&tricks în bucătărie?

Se încinge tigaia înainte să se pună ulei în ea, se gustă mâncarea tot timpul, pastele se fierb în apă cu suficientă sare şi nu se trec prin jet de apă după ce au fiert, nu se recongelează alimentele, carnea nu se sărează înainte de a fi gătită, se folosesc cuţite de calitate.

Pentru petrecerea zilei de Sf. Mihail şi Gavriil ce le-ai recoman­da cititoarelor să pregătească pentru o masă între prieteni?

Aici totul e relativ. Important este ca doamnele să ştie ce le place oaspeţilor să mănânce. Apoi, să ştie dacă e ceva ce şi-ar dori să încerce. Nu toată lumea mănâncă fructe de mare, să zicem.
Aş mai avea un sfat: dacă vor să impresioneze, să nu prepare ceva ce nu au gătit niciodată, pentru că există riscul să nu le iasă din prima.

Propunerea mea de rețetă

Ca idee de prezentare, le sugerez doamnelor care vor dori să gătească acest aperitiv să păstreze o parte din smântâna de gătit, să o bată și să orneze supa cu ea.

Supă de piersici și mere

Ingrediente

(pentru  6 persoane):

  • 3 mere golden
  • 3 piersici foarte coapte
  • 1 cană cu suc de mere
  • 1 cană cu suc de portocale
  • 50 g iaurt degresat
  • 2 căni cu smântână de gătit
  • 2 linguri cu miere
  • 100 ml rom
  • scorţişoară măcinată,
  • după gust

Mod de preparare

Merele se curăță de coajă şi se taie în cuburi. Se pun în blender, se adaugă sucul de mere şi se pasează. Se dă totul la rece. Separat, se pune într-o cratiţă puţină apă la fiert şi se adaugă piersicile întregi. Se dau în clocot un minut, apoi se scot, se pun într-un vas cu apă rece şi gheaţă şi se decojesc. Se taie apoi în cuburi şi se pasează în blender. Se amestecă piureul de piersici cu cel de mere, apoi se adaugă suc de portocale, iaurt, miere, smântână, rom şi scorţişoară. Se dă la rece.

Citește și:

Cornelia Ghisoi: O zi din viata unei Lady…Chef

Mehrzad Moghazehi: MasterChef mi-a schimbat viata

Chef Foa: bucatariile sunt o sursa de inspiratie

Articol preluat din ediția de noiembrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu

Foto: Arhiva personală


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus