Peste tot în lume, din timpuri imemoriale, ouăle au fost un simbol al fertilității și renașterii (ieșirea din ou – de aceea se mai spune și că oul reprezintă bolovanul pus de soldați ca să acopere intrarea în mormântul lui Iisus și de aceea noi obișnuim să spargem oul chiar după ce am spus și am confirmat că Hristos a înviat).
Chiar practicile de decorare a ouălor sunt incredibil de vechi: s-au descoperit în Africa niște coji de ouă de struț gravate cu motive decorative despre care s-a descoperit că datează de acum 60.000 de ani. Decorarea ouălor de struț, de data asta cu aur și argint, se practica în Sumer și Egipt acum 5.000 de ani – astfel de ouă au fost găsite în mormintele bogate și se presupune că au legătură cu ritualuri de renaștere a defunctului în lumea cealaltă. Credincioșii lui Zoroastru, acum cel puțin 2.500 de ani, decorau ouă pentru ceremoniile lor de Anul Nou, care aveau loc la echinocțiul de primăvară.
Există de asemenea o legătură între ouă și celebrarea Paștelui evreiesc. Ouăle făceau parte din cina tradițională de Seder, fiind deci nelipsite din celebrarea paștelui iudaic. Se pare că tot de acolo poate proveni și obiceiul de a ascunde ouăle și jocurile răspândite în toată lumea occidentală. De Paștele evreiesc, capul familiei rupea o bucată de azimă și o ascundea, urmând ca apoi copiii să o găsească și să primească recompense pentru aceasta.
Dacă ritualurile de ascundere și găsire a ouălor se petreceau odinioară pe pajiști și copii se zbenguiau toată ziua primind drept recompensă chiar ouăle pe care le găseau în iarbă, în zilelele noastre jocul se petrece în interior, iar copii vânează în coșulețe ouă de ciocolată și alte zaharicale.
Obiceiul de a înroși ouăle a apărut la primii creștini din Mesopotamia. Ouăle au fost legate de la început de feminitate: legenda spune că primele ouă au fost înroșite de sângele Domnului picurând pe coșul cu ouă adus de Maria Magdalena la picioarele crucii. O legendă alternativă o are în centru tot pe Magdalena: după înviere, ea a mers la împăratul Romei pe care l-a salutat spunând, ca și noi acum: Hristos a înviat. Împăratul a fost cât se poate de sceptic și a arătat spre un ou fiert care se afla în fața lui pe masă: ”O învia Hristos al tău când o fi roșu oul ăsta”. Dar nici nu a terminat de rostit cuvintele și oul a devenit roșu ca sângele.
Tradiția ouălor de Paște are și un aspect practic: în timpul postului consumul de ouă este intrezis, ca urmare în gospodăriile țărănești se adunau multe ouă care ar fi trebuit să fie aruncate, dacă nu se inventa o modalitate de conservare ideală, anume fierberea. După fierbere, ouăle erau vopsite folosind coloranți naturali.
Odinioară culorile se obţineau numai din plante puse la macerat în Duminica Floriilor:
- roşu: coajă de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roibă, flori de șovârf, coajă de măceş
- albastru: flori de viorele
- verde: frunze de nuc, coajă de arin, coajă şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui
- galben: coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ, coajă de lemnul câinelui, coajă de mălin
Odată cu recenta ascensiune a curentelor bio și vintage, vopselele chimice încep să facă loc pe scară largă vopselelor naturale, redescoperite. Iată câteva rețete:
- Roșu-rece: Se fierb 2 sfecle roșii (tăiate bucăți mari) în 1 l apă cu 2 linguri oțet alb, până se obține o culoare rubinie (10-15 min.). Se lasă să se răcească; când ajunge să fie călduță, se plonjează înăuntru ouăle fierte și se lasă acolo până ce capătă culoarea dorită (uneori chiar câteva ore).
- Violet: cojile de la 1 kg ceapă roșie se lasă la înmuiat peste noapte (cca 12 ore) într-un vas cu 2-3 l apă. A doua zi se adaugă 2 linguri oțet și se fierb ouăle 10-15 min. Pentru galben, se procedează la fel, numai că se folosesc coji de ceapă albă.
- Verde: 7 pliculețe de ceai verde se fierb 5 min. în 600 ml apă, cu o lingură otet. Se pun ouăle si se fierb la foc foarte mic 25 min.
- Cafeniu: se fierb 5 plicuri de ceai negru în 500 ml apă cu 1 lingură oțet, cca 5 min. Se pun ouăle și se fierb la foc foarte mic 25 min.
- Albastru: se fierbe o varză roșie în 2 l apă cu 3 linguri oțet, 30 min. Se plonjează ouăle fierte și se țin până se vopsesc (chiar peste noapte).
Iată o rețetă de ouă de un roșu cald, furnizată de Executive Chef Cristi Căluș de la Home Cuisine, Timișoara, membru al Asociației Culturale Euro-Est Alternativ:
Ingrediente pentru 10-15 ouă
10-15 ouă
cojile de la 1 kg ceapă roșie
2 linguri ulei
Într-o cratiță încăpătoare se pune un strat de coji de ceapă, peste ele se așază 10-15 ouă spălate bine în prealabil.
Umpleți cratita cu apă astfel încât toate ouăle să fie acoperite de apă, restul de coji de ceapă puneți-le printre ouă, acoperiți cratița cu un capac și fierbeți ouale la foc mic 20-25 minute, apoi opriți focul și lăsați ouăle în cratiță 1-2 ore pentru a se colora bine. Dacă le scoateți imediat după ce au fiert, ele sunt doar ușor gălbui.
Când au devenit roșcat-maronii, se ung cu puțin ulei pentru a deveni lucioase și se șterg bine cu un șervețel de hârtie. (eu am adăugat și putin praf cu sclipici comestibil).
Ouăle vopsite cu coji de ceapă nu conțin coloranți, conservanți sau substanțe chimice, pot fi date în siguranță copiilor și nu numai.
Totuși cele mai strălucitoare și mai creative nuanțe, desene și combinații se realizează cu materiale necomestibile. Ce-i de făcut? E simplu – nu mai mâncăm oul! Modelul a fost de mult adoptat în lumea occidentală: ouăle se golesc de conținut prin suflare și conținutul se foosește în bucătărie, iar carcasa de ou se poate decora în orice stil, cu orice mijloace. În plus, aceste ouă se pot plasa oriunde, se pot atârna (există chiar tradiția copacului împodobit cu ouă, așa cum se împodobește bradul cu globuri). Copiii vor fi foarte bucuroși să-și exercite creativitatea asupra carcaselor goale de ou, pe care le pot picta și desena după pofta inimii.
Citește și:
Legende și obiceiuri de Paște din întreaga lume
Text: Roxana Melnicu
Foto: arhiva personală