Esti aici
Femeia.ro > Home&Deco > Spațiul ca reflectare a celui care îl locuiește

Spațiul ca reflectare a celui care îl locuiește

Deseori simțim nevoia unui sfat avizat în amenajarea locuinței. Când sfatul vine de la un creator de ambianță, deja nu mai este vorba despre o simplă decorare, ci despre intrarea în poveste.

Pentru că am dorit să facem un pas în acest sens, am ales câteva dintre cele mai frecvente întrebări și i le-am adresat Andei Roman, designer de interior și director artistic al Atelierului Anda Roman (www.andaroman.ro), aflat într-o casă veche din centrul Bucureștiului unde noul și vechiul se împletesc într-o frumoasă poveste, unde fiecare obiect are o istorie proprie, iar spațiile capătă dimensiuni nebănuite prin câteva atingeri de maestru.

Dacă există piese noi și vechi într-o casă, dar nu vrem să renunțăm la ele, cum le utilizăm, cum le armonizăm în spațiu?

Mie îmi place mult acest dialog între piese vechi și piese contemporane. Adesea îl folosesc în interioarele mele. Cred că e important să se potrivească în cadrul conceptului: orice alăturare de obiecte trebuie încadrată în conceptul general.

Cum integrăm piese neconvenționale într-o cameră obișnuită?

Piesele neconvenționale ar trebui să spună o poveste, să te trimită la o idee, la o emoție, la o poveste. Nu contează încăperea atât de mult cât tot contextul de amenajare. Este important să fie coerent.

Cum dăm personalitate dormitorului?

Pentru mine, dormitorul este un spațiu conținător, care ar trebui să aibă capacitatea de restaurare, de refacere, de relaxare. Este foarte important să poarte amprenta celui care îl locuiește sau să rezoneze cu el astfel încât să poată funcționa ca un spațiu-resursă.

Cum faci mare, încăpătoare și arătoasă o bucătărie mică?

O bucătărie mică poate fi „mărită” așa cum am făcut la atelier: am montat pe un perete întreg o oglindă în care se reflectă fereastra. Oglinda creează iluzia unui spațiu mărit și lumina este amplificată.

Se mai poartă bibelourile și serviciile de masă ca obiecte de decor?

Nu sunt un fan bibelouri clasice, sunt mai degrabă un mare admirator al pieselor de ceramică lucrate integral de mână, obiecte imperfecte unde se simte emoția omului care le-a creat.

Cum putem scoate din anonimat un perete alb fără să-i schimbăm culoarea? Dar un spațiu dificil cum e o mansardă?

Un perete alb poate fi tratat în feluri diferite. La atelier, în mansardă, am făcut un perete plin cu plicuri albe de hârtie. Rămâne un perete alb, însă devine interesant prin textură. Am putea să îl îmbrăcăm în hârtie și apoi să o vopsim sau am putea să îl îmbrăcăm într-o țesătură albă.

Cum transformi plantele în piese de decor într-o casă/firmă?

Sunt foarte importante plantele, aduc culoare și viață într-un spațiu. Putem folosi plante mici, ca accente, sau putem crea zone în care folosim copaci și plante de talie mai înaltă, care să ne ducă la ideea unei grădini „importate”.

Cine ești tu, Anda Roman? Cum te-ai descrie în câteva rânduri?
Sunt o ființă sensibilă, creativă, în căutare continuă: căutare de sine, căutare de sensuri, de frumos, de armonie. Sunt designer de interior și uneori de obiect, sunt soție, mamă a trei copii care mă bucură în fiecare zi. Îmi place să lucrez cu mâinile, îmi place să fac fotografii, îmi plac târgurile de vechituri și orice alte târguri, îmi plac copacii și marea, îmi place să dansez, să citesc și ador interioarele cu caracter, cu personalitate, cele care au o marcă personală, spațiile imperfecte, cele pe care nu le poți încadra în niciun stil.

Cât de important este un designer de interior în amenajarea unei case?

Un designer de interior este important în mai multe feluri: este cel care trebuie să înțeleagă nevoile tale și ale familiei tale, să înțeleagă care ar fi casa ideală din punct de vedere stilistic pentru tine și să transpună toate acestea într-un concept coerent. În etape ulterioare, tot el te va ajuta să implementezi acest concept găsind soluții adaptate bugetului tău. De multe ori, oamenii au senzația că fac economie dacă nu lucrează cu un designer de interior, crezând că știu ei cel mai bine ce le place în casa lor. Alegând un designer de interior, cred că salvezi timp și bani, pe de-o parte, și te asiguri că ai un spațiu coerent și funcțional, pe de altă parte.

Care ar fi motivele pentru care ai renunța la un proiect de amenajare, fie el și bine plătit?
Aș renunța dacă am ajunge într-un punct de blocaj în care e limpede că nu există comunicare. Cred că este foarte important să existe comunicare între designer și client și cred că e importantă și încrederea pe care clientul o are în tine. Unii clienți nu au viziune în spațiu, așa încât nu pot vizualiza ceea ce tu propui. Uneori, nici colajele sau desenele nu ajută. În astfel de momente, cred că a ajutat încrederea pe care a avut-o clientul în soluția respectivă.

Care sunt principalele trei calități pe care un spațiu/o casă ar trebui să le întrunească pentru ca tu să locuiești/să lucrezi cu plăcere acolo?

Ar fi un spațiu cu multă lumină naturală, aerisit, cu câteva piese de mobilier albe și câteva obiecte vechi, desigur.

Dintotdeauna ți-ai dorit să lucrezi în acest domeniu? A fost o pasiune de copil?

Nu, nu dintotdeauna. Când eram studentă la regie film, am adorat cursurile de scenografie. Nici măcar atunci nu am înțeles că asta este ceea ce aș vrea să fac, ci ulterior, când s-a conturat tot mai clar nevoia unui spațiu de exprimare artistică.

Ce preferă românii în materie de amenajare a spațiilor de locuit/de lucru?

Nu cred că pot face o estimare a preferințelor românilor, pentru că nu pot vorbi decât despre clienții mei, care, evident, preferă selecția mea. Ca să fac o analiză mai generală, cred că acum este vizibilă pe piața românească o tendință de integrare a esteticii scandinave în designul de interior.

Ar fi utile „cursuri de frumos” în școala românească?

Da, cred că sunt utile orice cursuri și ateliere, dacă sunt gândite ca un mod de încetinire a ritmului infernal în care tind să se deruleze lucrurile în societatea noastră, ca un mod de reconectare cu sinele, cu lucrurile făcute din pasiune, din pură plăcere.

Citește și:

Articol preluat din ediția de aprilie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: Iulian Iacob


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus