Esti aici
Femeia.ro > Horoscop > Astrosfaturi > Amintiri despre Apocalipsa

Amintiri despre Apocalipsa

 

Opt sfârşituri amânate

Sfârşitul lumii a tot venit până acum, iar cum a venit, aşa a şi plecat. Astfel, s-au născut legendele care te lasă cu gura căscată şi-ţi dau un fior rece pe şira spinării:

1 Avertismentul din Asiria. În anul 2800 î.H., pe o tăbliţă din lut stătea scris aşa: „În zilele noastre, Pământul se degradează. Există semne care arată că sfârşitul lumii e inevitabil. Furtişagurile şi corupţia sunt la ordinea zilei. Copiii nu-şi mai ascultă părinţii“. În 612 î.H., imperiul asirian a fost îngenuncheat de către armata babiloniană, însă Pământul a continuat să existe, cu corupţie şi copii neascultători cu tot.
2 Previziunile Papei. În încercarea de a porni a cincea cruciadă, Papa Inocenţiu al III-lea a comparat islamul şi răspândirea lui în lume cu imperiul Anticristului şi a prezis că anul 1284 va fi cel în care omenirea va sfârşi sub stăpânirea fiarei musulmane. E adevărat, cu şapte ani întârziere faţă de pronosticul papal, sultanul Khalil a învins cruciaţii şi a cucerit Accra (teritoriu al Israelului de azi). Restul lumii a rămas intact.
3 Armageddonul mormon. În 1835, Joseph Smith, fondatorul bisericii mormone, a declarat că Dumnezeu i s-a adresat şi l-a avertizat că Iisus se va întoarce peste 56 de ani. N-a făcut-o.
4 Cometa Halley. Pe 19 mai 1910, coada vestitei comete a trecut prin orbita planetei noastre timp de şase ore. Mulţi erau convinşi atunci că sfârşitul lumii a sosit. Se credea că această cometă va emana gaze letale pentru viaţa oamenilor.
5 Poarta Raiului. În 1997, la apariţia cometei Hale-Bopp, au fost speculaţii conform cărora în spatele cometei se ascundea o navă extraterestră. Sfârşitul a venit atunci, dar nu pentru planetă, ci pentru cei 39 de membri ai sectei Heaven’s Gate, care şi-au pus capăt zilelor.
6 Profeţiile lui Nostradamus. Scrierile lui cu dublu înţeles au intrigat lumea de 400 de ani încoace. Una dintre cele mai cunoscute preziceri vorbea despre luna a şaptea a anului 1999, când din cer va coborî un rege al tenebrelor.
7 Cruciada maşinilor analitice. Data de 1 ianuarie 2000 a fost considerată de mulţi ziua în care computerele vor fi date peste cap, iar cu ele, întreaga lume. Nu e clar cum s-a ajuns de la blocarea ordinatoarelor la catastrofe nucleare, dar, până la urmă, ştiinţa şi lumea şi-au văzut nestingherite de drum.
8 Simetria numerelor. 11.11.2011, ora 11.11. Sfârşitul lumii, începutul Apocalipsei, trecerea într-o nouă dimensiune. De ce? Numărul 11 este asociat Sfintei Treimi: în sistem binar, 11 este egal cu 3. Un sistem similar face din 11 şi baza biologiei, nu numai a religiei: după legile naturii, unul cu una fac trei. Pentru masoni, 11 reprezintă veşnica luptă între forţele binelui şi ale răului. Televiziunile au transmis momentul în direct, fără urmă de incidente.

2012. Punct şi de la capăt

Lumea şi-ar pierde savoarea fără profeţi şi profeţii, fie ele false sau cu un sâmbure de adevăr. E drept, calendarul maya se termină pe 21 decembrie 2012, însă viitoare posibile apocalipse aşteaptă cuminţi să se îndeplinească ori să fie infirmate. Iată câteva dintre ele:

  •  2020-2037. Mediumul Jeane Dixon susţine venirea Armageddonului în 2020, an în care Iisus va începe lupta contra falşilor profeţi, până în 2037. Dixon a mai prezis sfârşitul lumii şi în 1962.
  •  2240. Potrivit unui verset din Talmud, cartea sfântă a evreilor, Mesia va veni pe pământ la 6.000 de ani după crearea lui Adam, iar lumea ar putea fi distrusă 1.000 de ani mai târziu.
  •  2280. Biochimistul Rashad Khalifa a studiat Coranul şi a ajuns la concluzia că lumea se va termina în acest an.
  •  În anul 500.000.000, nivelul de dioxid de carbon din atmosferă va fi atât de ridicat, încât aerul pe Pământ va fi irespirabil, crede geologul american James Kasting, iar în de neînchipuitul an 5.000.000.000, Soarele nostru se va transforma într-o gigantică stea roşie, care fie va înghiţi Terra, fie o va pârjoli complet.

Apocalipsă în direct, la radio

Pe 30 octombrie 1938, în America s-a creat panică generală. Asta, pentru că la radio s-a difuzat un episod din faimosul roman „Sfârşitul lumilor“, scris de H. G. Wells, fără pauză de reclamă şi fără o introducere prealabilă. La fel de celebrul narator Orson Welles povestea, cu un timbru foarte credibil, cum lumea tocmai a fost invadată de extratereştri.

Când scrii la o revistă lunară, pregăteşti articole în avans. Aşa mi s-a întâmplat şi mie, iar senzaţia nu a fost confortabilă când m-am surprins ajungând în decembrie 2012. A mai trecut un timp şi am început să scriu pentru ianuarie, apoi pentru februarie 2013. Cumva, m-am liniştit. Mi-am zis că munca mea nu poate fi în zadar, că o să trec teafără şi nevătămată peste previziunile sumbre ale calendarului maya. Dar de unde vine apetenţa oamenilor pentru poveşti despre sfârşitul lumii? Probabil, din aceeaşi sursă din care se trag filmele de groază: odată ce exteriorizezi temerile şi le împărtăşeşti cu alţii, are loc un soi de exorcizare a gândurilor negative.

Câte popoare, atâtea apocalipse

Armageddon, Ziua judecăţii, A doua venire, Învierea morţilor. Sunt tot atâtea denumiri înfricoşătoare care se referă la un singur lucru: sfârşitul lumii. Mai toate scenariile sunt violente, cineva trebuie să fie pedepsit, se lasă cu vărsare de sânge, durere şi distrugere. De la Biblie la Coran şi de la Talmud la Cabala, toate cărţile sfinte ale omenirii predică, inevitabil, distrugerea planetei şi dispariţia muritorilor. La ele, se adaugă semnele prevestitoare din istoria recentă, interpretate în fel şi chip de către adepţii teoriei sfârşitului lumii. Fenomenele stranii petrecute în Triunghiul Bermudelor, păsările moarte de la începutul anului trecut, înmulţirea cutremurelor de pământ şi a uraganelor sunt doar câteva exemple.

Calendarul maya şi fenomenul 2012

Zvonurile au început să circule acum câţiva ani, dar au fost amplificate în 2010, după lansarea filmului „2012“, care s-a bucurat de un scenariu hollywoodian apocaliptic, plin de efecte speciale, numai bune să bage groaza în cei care mai chibiţau sceptici de pe margine. Dar ce spune, de fapt, povestea? Scrierile străvechi pomenesc de o planetă misterioasă, numită Nibiru, descoperită de sumerieni, care se apropie ameninţător de Pământ. Iniţial, catastrofa a fost prevăzută pentru luna mai a anului 2003, dar, pentru că nu s-a întâmplat nimic, tragedia a fost amânată până în decembrie 2012, când calendarul maya punea punct unui ciclu de viaţă care durase peste 5.000 de ani. Peste toate aceste previziuni, s-au adunat altele, până ce s-a format un ciorchine uriaş, din care fiecare a extras boaba cea mai credibilă sau, dimpotrivă, cea mai fantezistă: cataclisme naturale, pene de curent, furtuni solare, alinieri ale planetelor. Bomboana de pe tort a fost ipoteza conform căreia doar cei pregătiţi spiritual vor trece în dimensiunea a cincea, în care timpul şi spaţiul se topesc, iar mintea umană se conectează la inteligenţa universală.

Contraatacul oamenilor de ştiinţă

Pe site-ul oficial al NASA, explicaţiile încep cu o mică ironie: „În 21 decembrie 2012, lumea nu se va termina, ci doar va începe solstiţiul de iarnă“. În realitate, totul s-a dovedit a fi un balon de săpun. Polii Pământului nu s-au inversat, Soarele a ars cu intensitate regulamentară, iar Nibiru, planeta pitică, nu şi-a făcut apariţia prin sticla telescoapelor de înaltă performanţă. Singurul lucru notabil a fost că Soarele şi Pământul s-au apropiat de centrul Căii-Lactee, dar asta se întâmplă în fiecare lună decembrie. Cu toate acestea, locurile în buncărele private s-au vândut ca pâinea caldă, iar autorităţile din mai multe state au fost nevoite să impună restricţii de deplasare dintr-un oraş în altul: anumite locaţii au fost considerate de adepţii teoriei maya ca fiind cruţate de dezastrul general. Nu puţini au fost cei care şi-au vândut averile şi le-au împărţit săracilor, au devenit vegetarieni pentru a suporta schimbările energetice din univers ori au făcut stocuri de alimente pentru a trece cu burta plină de punctul culminant.

 


Lasă un răspuns

Sus