Esti aici
Femeia.ro > Horoscop > Floral > Funia zilelor, snurul alb-rosu

Funia zilelor, snurul alb-rosu

De mult timp accesoriu al micilor bijuterii care se dăruiesc de 1 martie, şnurul alb-roşu al mărţişorului este cu adevărat amuleta, talismanul, vestitorul renaşterii ce are loc primăvara.

Simbol străvechi, şnurul mărţişorului reprezintă vara şi iarna, ziua şi noaptea, femeia şi bărbatul, răsucite în alb şi roşu (uneori, alb şi negru). Talisman împotriva relelor, amuletă întru chemarea binelui, şnurul bicolor are o istorie ce duce spre mezolitic. În judeţul Mehedinţi, unde a fost descoperită una dintre cele mai vechi aşezări din Europa, la Schela Cladova, s-au găsit, printre alte multe vestigii, pietricele vopsite în alb şi roşu despre care se presupune că ar fi format un colier aducător de noroc. Pietricelele au venerabila vârstă de 8.000 de ani.

Simbol balcanic

Bulgarii se laudă că e al lor şi numai al lor. Mult timp, noi ne-am lăudat că e specific românesc. Adevărul este că şnurul ca funia este tradiţie din Balcani. Cel mai probabil, cei care l-au plimbat şi i-au făcut „publicitate“ din munţii Pindului până în Carpaţi au fost aromânii, ciobani cu frică şi respect de capriciile vremii, bucuroşi mai ales când frigul iernii era alungat de mirosul reavăn şi verde crud al primăverii.

Cine şi cum îl face

La începuturile existenţei lui, mărţişorul se confecţiona din fire de lână albă şi neagră şi se dăruia copiilor, fete şi băieţi deopotrivă, pe 1 martie, înainte de răsăritul soarelui sau la prima Lună Nouă din martie, ca reper al începutului de an agrar. Se purta la mână sau la gât (sau la ambele mâini şi la gât, „să fii legat în trei locuri“) şi, în funcţie de zonă, se scotea la o anumită sărbătoare a primăverii: Florii, Arminden, Mucenici, Paşte. Se agăţa în primul pom înflorit pe care-l vedea cel care purta şnurul. La noi, confecţionarea mărţişorului era un adevărat ritual, asemenea încondeierii ouălor. Lâna se torcea încă din iarnă, la clacă de şapte zile. Se împărţea în două, iar jumătate se vopsea cu ceapă şi buruieni ca să fie roşie. Şnururile se împleteau în secret, spunându-se câte o rugăciune pentru fiecare. Apoi, tot în secret, femeile îl duceau într-ascuns la biserică, ca „să se sfinţească pe ascuns“. 

Bănuţul de argint

Simbol al soarelui, bănuţul de argint a apărut mai târziu, pentru a întări puterea şnurului. Soarele şi ceilalţi aştri restaurează ordinea, ajută viaţa. La fel cum capetele de şnur antropomorfe (alb – bărbat; roşu – femeie) restaurează cuplul primordial. Cu timpul, bănuţul de argint s-a transformat în mici bijuterii de argint, apoi în gablonzuri-simbol, devenind mai interesant obiectul, prin valoare sau mesaj, decât şnurul. E bine, aşadar, de ştiut cine este personajul principal de 1 martie. Şnurul alb-roşu, funia vieţii.

Articol preluat din ediția de martie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Thinkstock

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus