Poți să mă numești demodată. Da, eu am mai prins cercurile de lectură, cenaclurile (pe care chiar le frecventam, nu doar le zăream afișurile șterse) și taberele de creație în vârf de munte.
Aveam și un grup cu care schimbam liste de cărți faine, dar faine, nu așa, de pierdut vremea. Altfel spus, acele cărți care îți rămân în suflet și te ajută să faci salturi fie de cunoaștere, fie de echilibrare emoțională . Cărțile acelea cu multe „aha“-uri din trei în trei pagini. Culmea, nu era niciun tocilar printre noi și niciun șoarece de bibliotecă, iar verile nu aveau miros de stătut. Ci eram cuprinși de o dinamică a voinței și o poftă să ne înmulțim talanții primiți la naștere. Voiam să știm mai mult, nu doar să părem mai deștepți.
De ce zic toate acestea? Dragostea de lectură se numără printre cele mai mari beneficii ale vieții. Pe lângă evidentul aport de cunoștințe, lectura are și rol de balsam. Grecii considerau bibliotecile locuri sacre cu proprietăți curative, iar în 1941, într-un dicționar medical termenul de biblioterapie apărea în mod oficial ca metodă de tratament.
Nu degeaba există inițiative de a li se citi bolnavilor, vârstnicilor, celor din aziluri. Unii sunt chiar încurajați de terapeuți să se apuce de scris. Oare de ce? Pentru că prin citit se limpezesc gândurile, simți că faci parte dintr-un grup, că nu ești singurul care are o problemă de acest tip, că există soluții și un soare care poate va veni chiar peste câteva ore și pe strada ta. Evident, contează foarte mult să fie cărțile bine selectate.
Întâlnesc multe mămici sau foste doamne profesoare care îmi spun cu tristețe că nu se mai citește astăzi. O fi așa, n-o fi așa, însă am observat că au pătruns în spațiile cerebrale ale unora convingeri greșite precum „nu-ți folosește la nimic, e o pierdere de vreme“, „nu este cool“, „de ce trebuie să citești, că uite, alții ajung cu x clase sus!?“ Scuzele celor care nu au dat de gustul dulce al unui citit de calitate.
Am avut bucuria să fiu speaker în fața multor liceeni. Vreau să spun că, dacă știi ce și cum să le comunici, devin un burete. Am primit diverse întrebări: care sunt acele cărți pe care ar fi bine să le citească, cum pot să-și șlefuiască talentele? Unii chiar, cu jumătate de glas, îmi spuneau că au un mare vis, dar poate „este prea mare“ pentru ei. Și totuși ce ar putea face? Îi vedeam trecând în notesurile din telefon titlurile, mă întrebau dacă există și aplicații pentru ideile pe care le-am oferit, grupuri, pagini de Facebook ori cursuri online și zău că le sclipea întregul chip de entuziasm!
Le-am spus despre setea de cunoaștere. Truc: cu cât știi mai mult, ești mai informat, cu atât, atunci când apare o problemă reală în viață, conexiunea la informații devine mai ușoară și face diferența, aducându-ți soluția mai rapid.
Eu am crescut într-un apartament unde existau biblioteci pline de cărți în toate încăperile, chiar și în balcon. Le-am numărat într-o vară. Erau câteva mii. Multe titluri care mi-au adus bucurie în nopțile de iarnă, când stăteam pe furiș până la miezul nopții, chiar dacă la 6 știam că va suna alarma pentru a merge la școală, în zilele lungi de vară, sub un copac umbros, în momentele când mulți din jur spuneau că visez prea sus. În clipele de bine și în perioadele când construiam binele.
Am crescut în cultul cărților. Respect cărțile, respect autorii, respect cititorii și onorez numeroasele beneficii ale unei lecturi de calitate. Așa, pentru o viață de calitate, mai frumoasă și mai ușoară.
Citește și:
O noua terapie – masajul chinezesc Tui Na
De la psihic vulnerabil la cancer
Articol preluat din ediția de septembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Anca Ghinea
Foto: Guliver/Thinkstock