Am ajuns în Bruges după câteva zile petrecute în Bruxelles. De la forfota capitalei europene până la liniştea micului oraș flamand e o distanţă de numai 60 de minute de mers cu trenul. Dar ce schimbare…
Canale şi dantele, trăsuri la trap şi biciclişti pedalând, bărci şi şi lebede, rațe şi ciocolată la tot pasul. Se spune că Bruges a fost declarant oraş pe la 1100 şi ceva. Mai degrabă ca bastion împotriva vikingilor cei agasanții, dar tot oraş. Aşezarea ar fi fost întemeiată de primul rege, Baudouin (Baldwin), exilat în nord de Carol Chelul pentru că-i furase fata şi şi-o făcuse soaţă.
Trei catedrale pe un colț
Astăzi, centrul istoric al Bruges-ului este declarant unul dintre cele mai vechi şi mai bine întreţinute din Europa. Şi, într-adevăr, când ajungi aproape de centru, există un colț de stradă din care se văd cele trei catedrale aşezate foarte aproape una de cealaltă. În prima dintre ele, Notre Dame, se află o capodoperă: Madona cu pruncul a lui Michelangelo, supranumită Madona din Bruges. Foarte asemănătoare mult mai celebrei Pieta, Madona din Bruges este la fel de frumoasă şi reuşeşte să-ţi taie respiraţia la fel de iute. Ceva mai încolo, se află Biserica Sfântului Sânge. I se spune astfel pentru că acolo este adăpostit, într-un tub special, sângele lui Hristos (de fapt, câteva picături). Tubul este scos de Înălţare în procesiune, care se desfăşoară în acelaşi fel de pe la 1200. În fine, a treia este Catedrala Sfântul Salvator.
Ferestrele oraşului
O bucurie. Am văzut prima dată o perdea mai altfel. Un pic mai încolo, nişte păpuşi animate. După încă alte sute de metri, mi-am dat seama că e un fel de obicei sau concurs. Ba o călugăriţă într-o lucarnă a unui fost han (chipurile, să nu-şi facă muşteriii prea tare de cap), ba horbotă fină în fel şi chip, ba chiar o replică a lui Marylin Monroe, pentru contrast probabil, fiindcă nu-mi imaginez ca senzuala actriţă să fi ştiut vreodată unde e Belgia, darămite Bruges. În fine, ferestrele oraşului merită ele însele o atenţie specială. Nu ştii niciodată ce surprize plăcute mai poţi avea.
Cel mai vechi spital
Cel mai vechi spital din Europa, Aşezământul Sfântul Ioan, se află aici. Este, cred eu, cel mai liniştit loc în care am fost, cu săli de expoziţie, bibliotecă, muzeu, terase. N-aş mai fi plecat de acolo. Dar nici experienţa unei plimbări cu barca (nu ştiu cum să-i spun altfel) nu e de ocolit. Cu opt euro te plimbi o jumătate de oră pe canalele oraşului, ascultând poveştile pline de umor ale „căpitanului“. În paranteză fie spus, căpitanii ăştia sunt cam cât muntele, cu feţe fioroase, dar, cum spuneam, plini de umor. Îţi povestesc în două limbi (franceză şi engleză) ce vezi în jur, neuitând să facă glume chiar şi pe seama întemeietorului oraşului, care păzeşte neclintit unul dintre poduri.
Cartofi prăjiţi şi ciocolată
Şi, desigur, dantele. Mare greşeală să-ţi imaginezi că dantelele de Bruxelles sunt precum cele de Bruges. E drept că-ţi trebuie ochi şi pricepere să faci diferenţa, dar, cum magazine cu suvenire se află la tot pasul, doamnele care le patronează îţi vor depăna poveşti despre prosperitatea oraşului, despre măiestria dantelăreselor locale, despre faptul că ele ştiu mai multe decât cele de mai de la vale, din Bruxelles. Şi, dacă ai scăpat cu viaţă şi cu doar câţiva euro cheltuiţi pe frumuseţile acelea, te poţi aventura într-o ciocolaterie. Interzis persoanelor cu tendinţe de îngrăşare! De aici pleci sigur cu geanta plină şi mestecând pe săturate. Cartofi prăjiţi? Belgienii i-au inventat! E foarte adevărat că reţeta seamănă mai degrabă cu cea de fast-food american, dar ideea contează. Şi simbolul.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.22/04.06.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com