Ca europeni, ar trebui să vizităm… capitala. Măcar pentru a vedea unde se fac și se desfac lucrurile care ne conduc viața în ultimii ani.
Capitala Europei este un orășel simpatic, destul de aglomerat și plin de surprize. Numele înseamnă, se pare, „casa din mlaștină“ în neerlandeză, una dintre cele două limbi oficiale din Belgia, pe lângă franceză. Cu alte cuvinte, turist în Bruxelles fiind, te poți descurca binișor dacă știi un pic de franceză, un strop de engleză. Orașul
a fost menționat pentru prima dată într-un document din anul 700. Cu vremea, a devenit una dintre cetățile importante din Brabant, regiune preponderent flamandă, apoi un „personaj principal“ al regiunii Țărilor de Jos.
Între Atomium și Manneken Pis
Ca orice european care se respectă, trebuie să bifezi câteva puncte turistice, chiar dacă te-ai dus acolo doar pentru atmosferă. Începe, așadar, călătoria cu o vizită la Atomium, lângă care se află Mica Europă. Atomium a fost ridicat pentru Expoziția Internațională din 1958 și a devenit curând un simbol al orașului, așa cum este Turnul Eiffel pentru Paris sau Big Ben pentru Londra. Peste drum de imensul atom, se află un fel de muzeu al Europei. De fapt, Uniunea Europeană la scară mică, fiecare țară fiind punctată cu câte o clădire reprezentativă. Pentru România, vei recunoaște spectaculosul Palat al Brâncovenilor de la Mogoșoaia. Terminând cu Europa Unită de azi, te poți îndrepta liniștită spre Bruxelles-ul de acum câteva secole, în centrul vechi, unde stăpân și simbol este micuțul Manneken Pis, băiețelul care face pipi. A fost punctul terminus al primului sistem de filtrare al apei de băut din Europa, dar și apărătorul orașului. Se spune că datorită lui Bruxelles-ul ar fi scăpat din incendii necruțătoare.
Între Micul Sablon și Parcul Breslelor
Am vizitat Cartierul European, așa cum este numită aglomerarea de clădiri moderne care adăpostesc instituțiile europene, dar nu am fost prea impresionată. Impersonale, clădirile nu au cum să te atragă decât dacă te gândești că acolo, undeva, se iau hotărâri importante și pentru tine. Doar în spatele lor, micile cafenele înșirate pe trotuare, cu chelneri zâmbitori și porumbei abili la furatul biscuiților, te fac să simți că ești într-un oraș, nu într-o sală de ședințe. Am ajuns apoi în centrul vechi. În Micul Sablon, o piațetă înconjurată de clădiri vechi și străjuite de una dintre cele mai iubite biserici din oraș, este mai tot timpul târg de vechituri, iar o dată pe săptămână, piață cu produse direct de la producător. O nebunie! Un pic mai sus, trecând pe lângă Marele Sablon, ajungi într-un părculeț, nu mai mare decât Parcul Ateneului din București, străjuit de nu mai puțin de 35 de statui simbolizând diverse bresle.
Palat, muzee, terase
Pe toate străzile, mai mari sau mai mici, ce duc dinspre Palatul de Justiție spre Piața Mare, vei da de ispita ispitelor: ciocolaterii din trei în trei magazine. Iar unde nu-s ciocolaterii, sunt celebrele gofre, calde, aromate, vârfuite cu ce nici cu gândul nu gândești. Ce mai, în centrul Bruxelles-ului miroase a dulce din zori până-n miezul nopții. Când și când, vezi dantele în vitrină, care costă de la câțiva euro, amintiri împletite special pentru turiști, până la mii de euro, horbote vechi migălite cu răbdare în urmă cu zeci și chiar sute ani, pe vremea când belgienii erau vestiți pentru dantelele lor. Ar mai fi multe de spus, dar sper că te-am convins. Nu uita că aici se află un impresionant muzeu al instrumentelor muzicale, muzeul de artă cu colecții uimitoare, de la Magritte la Dali, de la pictură flamandă la artă contemporană. La sfârșit, o porție de cartofi prăjiți în Piața Mare, urmărind cum apusul aurește vechile clădiri, încununează fiecare zi petrecută în Bruxelles.
Citește și:
Croația, între pitoresc și exotic
In doi pe motor, in jurul lumii – un proiect 100% romanesc
Articol preluat din ediția de noiembrie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Foto: arhiva personală