Lisabona, orasul dulce – Pe lângă abundenţa de dulciuri pe care sclipeşte zahărul tos, Lisabona are multe alte delicii de oferit.
Infernalul orar de zbor al companiei TAP (decolezi din Bucureşti la 5.35 şi te întorci în ţară înainte de răsărit, la 4.45) are avantajele lui: ajungi să te bucuri din plin de fiecare zi de vacanţă petrecută în dulcea capitală portugheză. Pentru că tot ce ţine de Lisabona e dulce şi la propriu, şi la figurat, născut parcă din imaginaţia unui copil răsfăţat: clădiri într-o armonie jucăuşă de mărimi şi culori, dantelării de piatră în stil manuelin, străduţe înguste, abrupte, şerpuite, creneluri ce se iţesc după câte o colină, tramvaie ca de jucărie, trotuare desenate, îngheţate cu moţ dolofan şi abundenţă de prăjituri. Un Disneyland cu patină, ce capătă, abia după lăsarea serii, chipul trecut prin viaţă, nostalgic şi trist al cântăreţelor de fado.
Orient cu aspect occidental
Pentru prima zi a excursiei, am rezervat o vizită la Oceanarium – impresionant ca design, imens (adăposteşte 450 de specii marine), unde faci cunoştinţă cu tot felul de ciudăţenii ale oceanelor, cu o simpatică familie de pinguini, iar vidrele-mascotă sunt absolut adorabile. La Oceanarium ajungi cu metroul până la staţia Oriente, căreia nu ştiu de ce îi zice aşa, pentru că zona e una a arhitecturii futuriste, cu elemente de design ce par a fi plăsmuiri extraterestre, nimic nu aminteşte de bătrânul Orient. Între un tras cu ochiul pe fundul oceanelor şi o vizită la Muzeul de Ştiinţe, te poţi delecta cu o partidă de shopping în mallul Vasco da Gama şi cu masa de prânz la o terasă din zonă. Apoi urcă-te în telefericul care te duce către podul şi turnul ce poartă numele aceluiaşi celebru explorator portughez. Priveliştea e minunată!
Duminica muzeelor
Desertul rege
În Lisabona poţi mânca scump şi prost, dar şi ieftin şi bun, totul e să ai inspiraţie în alegerea localului: e indicat să ocoleşti, mai ales în zonele turistice, localurile unde nu se înghesuie nimeni. Încearcă fructele de mare, proaspete şi delicioase (doar e oraş port!), grătarul de porc, celebrul bacalhau (cod fript sau la abur) şi sardinele gătite în stil portughez. Cred totuşi că în Lisabona mâncarea sărată e făcută doar ca să bagi ceva la burtă până ce ajungi la destinaţia culinară finală: desertul! E uimitor din câte modele de brioşe, biscuiţi, bezele, gogoşi şi pateuri dulci poţi alege, dar prăjiturile mândrie naţională sunt faimoasele pastéis de Belém, inventate, se spune, de călugării ieronimi şi a căror reţetă originală e un secret bine păstrat. Au gust de ştrudel cu vanilie – bun, dar nu extraordinar pentru mine, fan al dulciurilor cu cacao. Eu am preferat să fac abuz de îngheţată şi de fructe (mango, papaia, kaki şi alte nebunii exotice), de o mie de ori mai gustoase decât la noi.
Bei lichiorul, mănânci paharul
Un râu ca un ocean
Lisabona e construită pe malul râului Tejo, aflat la vărsarea în Atlantic, dar lăţimea impresionantă a curgerii de apă, valurile ce se izbesc de malul stâncos şi briza sărată îi pot crea confuzii turistului care nu şi-a făcut bine temele şi se crede la ocean. Acest „mic“ amănunt nu răpeşte zonei din măreţie şi frumuseţe, însă, pentru o plajă în toată regula, e indicat să te urci în tren ca, în mai puţin de 45 de minute, să ajungi la Cascais sau la Estoril, două staţiuni cochete îmbrăţişate vârtos şi fără nici un dubiu de apele înverşunate ale Oceanului Atlantic. Din Cascais ajungi în 20 de minute de mers pe faleză la Boca del Infierno (Gura Iadului), o zonă în care ţărmul stâncos se înalţă înfricoşător, după cum sugerează numele. Ai grijă însă cum te îmbraci, dacă nu vrei să te pricopseşti, ca mine, cu un guturai de toată frumuseţea! La umbră e răcoare şi-n toiul verii, seara se lasă chiar rece, iar vântul te zăpăceşte non-stop. Să nu-ţi lipsească o eşarfă din bagaj sau, după caz, din jurul gâtului, pentru că Lisabona e oraşul contrastelor şi atunci când vine vorba despre vreme.
Big like pentru:
- oamenii zâmbitori şi prietenoşi;
- trotuarele pavate cu piatră cubică măruntă – reflexoterapie gratis!
- scările ce coboară până în apele râului Tejo;
- cafeaua ieftină (50 de cenţi!), tare şi aromată;
- obiectele din plută – de la vederi şi semne de carte până la pantofi şi genţi;
- îngheţata Ola de la dozator – cea de cacao cu alune e un deliciu!
Eu n-am fost, dar du-te tu!
Sejurul scurt şi o răceală cruntă m-au ţinut departe de câteva destinaţii pe care îţi recomand să le bifezi:
- Alfama şi Barrio Alto – două cartiere boeme ale Lisabonei, unde seara, în mici cârciumi, poţi asculta fado – cânt de inimă albastră născut în oraşul de pe Tejo şi făcut celebru în întreaga lume de Amalia Rodriguez.
- Sintra – orăşel în care ajungi cu autobuzul 417 din Cascais. Ai de văzut acolo castelul Pena, o bijuterie arhitecturală, dar şi alte palate ca-n poveşti.
- Fátima – loc de pelerinaj şi reculegere spirituală pentru catolici.
- Cabo da Roca – cel mai vestic punct al Europei
Citeste si:
- Pe țărmurile din Portugalia
- Lisabona, istorie și bună dispoziție
- 8 destinații accesibile pentru un weekend prin Europa
Sursa foto: pixabay.com