In lumea nebuna, nebuna si ametitor de urbana in care traim, notiunea de „dragut”, „amabil”, „gentil”, s-a estompat undeva indaratul grijilor, framantarilor zilnice, goanei dupa un rost, ascensiunii personale. In relatiile profesionale, un zambet amabil intiparit pe fata conteaza. Conteaza mult. Asta cu conditia sa nu-ti incremeneasca acolo, fie ce-o fi.
Orice birou isi are angajata care in aparenta se comporta extrem de amabil cu oricine, numai pentru a trage foloase de pe urma serviciilor pe care le face. E genul de persoana care dupa ce vorbeste cu tine la telefon si e toata numai un zambet, pune receptorul in furca si incepe sa te dracuiasca.
Cam din aceeasi familie face partea si gentiletea lasa a acelora care spun „da” pentru ca nu indraznesc sa spuna „nu” si care zambesc de frica sa nu se abata ceva rau asupra lor. Care se inrudeste indeaproape cu dragalasenia celor care cred ca pot obtine orice cu un pic de periere, o lauda, o flatare.
„Pe cuvantul meu, faci poze excelente. N-am mai vazut demult poze asa meseriase. Ar trebui sa faci o expozitie, nu glumesc. Ai stofa, asculta-ma pe mine.” Mmm, degeaba te impotrivesti, lauda iti susura placut in ureche, te gadila insinuant, figura ti se desface intr-un zambet timid, recunoscator, negi cu jumatate de gura.
Iar cand cererea pica trosc-pleosc, fara sa te astepti, nu mai poti protesta: „De-aia ma gandeam ca ai putea sa ma ajuti si pe mine la proiectul asta, nu? Hai, stiu ca pentru tine e floare la ureche, termini partea de fotografie in doi timpi si trei miscari. Ce zici, termini pina poimaine? Te rog muuult, muuult de tot. Merci, esti o draguta.”
Amabilitatea „suparatoare”
Uite cate feluri de a fi „draguta” exista! De aici si conotatia peiorativa pe care a capatat-o cuvantul si antipatia pe care am observat ca o provoaca in randul amicilor mei. SUA este patria oamenilor suparator de draguti.
La ei, cumsecadenia e inteleasa altfel decat la noi; se cultiva o gentilete extremista – aceea de ai fi de folos semenilor cu forta, de a ajuta cu tot dinadinsul! Indiferent de motivul conversatiei, fata americanilor e fixata intr-un zambet permanent, etern, de nezdruncinat, care la un moment dat pare doar un rictus.
Un psiholog spunea ca atunci cand intalnesti o persoana exista trei feluri de a o aborda. Scoti armele si stabilesti de la bun inceput ca-i esti superior, recunosti implicit ca celalalt are fraiele puterii si pleci capul, sau intinzi o mana sperand ca acel cineva o sa-ti iasa in intampinare.
Oamenii sincer gentili fac parte din a treia categorie, cei carora nu le pasa daca le esti inferior pe scara profesionala; care nu stramba din nas pentru ca vorbesti no, cu ase un fain accent provincial; cei care nu te invidiaza pentru vreun succes si care nu-ti iau peste picior slabiciunile.
Citeste si:
Articol exclusiv online
Text: echipa Femeia.
Sursa foto: pixabay.com/