Case cu povești din București

Orașul ăsta e făcut parcă din povești. De amor, de război, de mărire și de decădere. Povești întortocheate ca străduțele din vechile mahalale, cu personaje pline de umor și la fel de iuți la mânie ca-n declarațiile de dragoste.

Mi-a plăcut întotdeauna orașul și îl bat cu piciorul din adolescență, închipuindu-mi viețile celor din casele pe care deseori le-am admirat. În mahalale și în centrul vechi, în cartierul evreiesc și La Șosea, în cartierele înălțate de negustori și în cele ridicate de boieri deopotrivă. O curte largă, cu ronduri de trandafiri și hortensii, cu îngerași care varsă apă dintr-o ulcică ținută cam greu pe umăr. Sau curți boltite cu viță-de-vie și streșini lăsate protector peste ferestre mici, dichisite cu mușcate roșii. Sau case boierești cu ferestre mari și ancadramente complicate, cu cariatide delicate și peron de trăsuri. De toate găsești în București și toate sunt frumoase, chiar și cele mai obosite, cu tencuială coșcovită și câte-un ochi de geam cârpit artistic cu carton. Și toate ascund povești care mai de care.

Casa Mița Biciclista

Nu râde, chiar așa scrie pe o plăcuță dintre cele cu însemne de monument istoric, plasată discret pe casa de pe strada Biserica Amzei nr. 9. O casă impunătoare cu îngerași și flori sculptate în piatră, cu balcoane și brizbizuri, o casă nonconformistă, după chipul și asemănarea proprietăresei care i-a dat numele. Mița Biciclista, pe numele ei adevărat Maria Mihăescu, a fost o figură a vieții mondene bucureștene la început de secol XX. Se spune că a fost curtată de bărbaţi celebri precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga, regele Manuel al Portugaliei şi chiar de regele Ferdinand I, care, scrie Constantin Beldie, i-ar fi făcut cadou casa care, ar fi costat 4 milioane de lei.

Mița Biciclista a fost printre primele femei din România care au purtat pantaloni și întâia care a mers cu bicicleta, de unde porecla. Fiica unei spălătorese, Maria Mihăescu a profitat de frumusețea și istețimea ei și a dus viața pe care și-a dorit-o: lux și nonconformism. Timp de patru ani, Furnica, o gazetă a acelor timpuri, a scris în fiecare zi ce face, cum se îmbracă și pe cine a mai cucerit Mița. Damă de companie de lux în prima parte a vieții, demimond(en)ă cum se spunea pe-atunci, Mița s-a măritat după ce-a trecut binișor de-a doua tinerețe cu generalul Dimitrescu. A intrat, cum s-ar spune, în legalitate. Până la venirea comuniștilor la putere, casa din strada Amzei a găzduit la subsol galeria de pictură Arta, iar mai apoi, din anii ’70, la etaj, atelierul pictorului Sorin Ilfoveanu. Mița Biciclista a murit la începutul anilor ’60, la peste 80 de ani, arătând, cum spunea tot Beldie, ca de 50.

Casele din Cotroceni

Cartier de negustori și funcționari construit pe la începutul anilor ’30, Cotrocenii au devenit (și au rămas) o oază de liniște, verdeață și povești. Într-o garsonieră din apropierea Parcului cu Platani a locuit graficiana Florica Cordescu, cea care fusese suspectată de asasinarea iubitului ei, pictorul Anatol Vulpe. Se mutase aici pentru a scăpa de amintirea casei unde locuise cu iubitul ei. Garsoniera din Cotroceni a fost locul în care a început povestea de dragoste dintre ea și Eugen Jebeleanu, poetul. Câteva străzi mai încolo, tot în Cotroceni, au locuit… Cireșarii. Mă rog, doi dintre ei, Victor și Lucia.

Și cireșul din curte este încă în viață. Sau poate doar un copil al lui. Mai pe înțeles, aici a locuit Constantin Chiriță, autorul Cireșarilor, care și-a transformat doi dintre cei trei copii în eroi ai unuia dintre cele mai populare romane pentru copii de la noi. Încă două străzi și încă o plachetă, pe o casă mică, dar cochetă, cu o grădiniță de flori spectaculoasă. Aici a locuit poetul Ion Barbu. Și tot aici, povestea într-un interviu din ’83 soția lui, a aruncat poetul cu un exemplar din Istoria Literaturii Române chiar în capul autorului, George Călinescu. Matematician și poet, Ion Barbu a fost o prezență spectaculoasă a Bucureștilor: cocainoman, cu un succes fulminant la femei, șarmant și… genial.

Casa în care a locuit Liszt

Pe Calea Victoriei, aproape de intersecția cu str. Gh. Manu, se află o casă pătrățoasă și sobră, cunoscută în secolul trecut drept casa Faca. I se spune așa pentru că primul proprietar a fost paharnicul Manolache Faca. I se spune și Trubețkoi pentru că, peste ani, o moștenitoare Ghica, pe nume Cleopatra, căsătorită cu prinţul Serghei Trubețkoi, a achiziţionat casa pe la 1840. Casa a devenit curând loc de întâlnire pentru intelectualii vremii.

Cezar Bolliac se cam amorezase de Cleopatra, așa că era practic un obișnuit al casei. Aici a concertat și Franz Liszt, la sfârșitul lui 1846, în timpul turneului său prin România. După încă 2-3 decenii, casa a intrat în posesia unui negustor, Nenciu, a cărui fiică era vestită pentru extravaganțele ei. Una dintre ele schimba căptușeala trăsurii ori de câte ori își schimba rochia, ca să se asorteze. Iar rochii schimba cam 2-3 pe zi.

După moartea excentricei, casa a intrat în posesia Academiei Române.

Zaraza, cine te-a iubit?

O legendă urbană crescută și înflorită mai ales în anii din urmă (și mai ales după povestea lui Mircea Cărtărescu din De ce iubim femeile) este a frumoasei Zaraza. În anii interbelici, în Bucureștiul grădinilor de vară și iubirilor romantice, Cristian Vasile făcea furori cu tangoul Zaraza: „Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, cine te-a iubit, câți au plâns nebuni pentru tine și câți au murit!“ Era refrenul murmurat de tot Bucureștiul. Povestea, pe cât de frumoasă, pe atât de… poveste, spune că Zaraza, o prostituată de lux, frumoasă și cu un magnetism nemaipomenit, s-a amorezat pe loc de Cristian Vasile, cu care se întâlnea la Vulpea roșie, pe Șelari. S-au iubit neîncetat timp de doi ani, până când femeia a fost ucisă. Neostoit în durerea sa, cântărețul i-ar fi mâncat cenușa, după care ar fi băut terebentină ca să nu mai poată cânta vreodată.

Citește și:

6 mănăstiri din pustie

Cluj, dragoste la prima întâlnire

Sicilia, focul ocrotit de ape

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.15/14.04.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Radu Vintilescu

Comments

comments