Orașul abia acum învață să facă diferența între nou și vechi, ordine și haos, obscur și sclipitor. Asta, datorită deosebirii dintre zonele turistice și cele obișnuite ale urbei.
Norocul meu este că am mulți prieteni originari din teritoriul de peste Prut. Datorită lor, am început să am curiozitatea de a vizita cealaltă capitală, cum o numesc ei. „Chișinăul e atât de frumos”, „parcurile din Chișinău sunt mai curate”, „avem și noi Arc de Triumf” sunt doar câteva lucruri pe care le-am auzit pe parcursul anilor. Așa că, într-o seară, m-am urcat împreună cu ei în autocarul spre Republica Moldova.
Prima senzație
Mai întâi, am văzut orașul din autocar. „Vreau să merg aici! Să venim și aici! Acesta e Memorialul? Ce frumos!”, le tot spuneam prietenilor mei. Apoi am ajuns în Gara Centrală și nu mi-a mai plăcut. Am avut senzația că văd Oborul Bucureștiului, dar mult mai aglomerat și murdar. Când am ieșit în Bulevardul Ștefan cel Mare, am realizat cât de mari pot fi contrastele aici, am fost din nou încântată: curat, deschis, cu oameni zâmbitori. M-am oprit la kilometrul 0 al orașului și apoi sub Arcul de Triumf. Acolo am simțit pentru prima dată că ajunsesem într-adevăr în cealaltă capitală! Asta, până la prima intersecție mare, pentru că traficul m-a dus imediat cu gândul la Istanbul – semafoarele sunt doar pentru mașini și trebuie să intuiești când poți trece strada în siguranță și fără să te claxoneze cineva.
Multe de văzut
Am descoperit multe obiective și toate de pus pe lista cu locuri „de văzut neapărat”: Statuia lui Ștefan cel Mare – un mare simbol al Chișinăului, Parcul Central, măreața Catedrală Mitropolitană, clopotnița din fața sa și parcul. Erau atâtea lucruri de făcut… Am început cu o plimbare printre miile de nuanțe din Piața de Flori, am continuat cu o scurtă lecție de istorie la Muzeul de Etnografie, am urcat în Turnul de Apă și am vizitat muzeul său. Într-o pauză dintre obiective, am ales să ne îndulcim în magazinul de bomboane Bucuria. Apoi am mers din centru, prin Cimitirul Armenesc (să vedem monumentul în mărime naturală al lui Grigore Vieru), până la Memorialul Victoriei, unde ne-am bucurat de schimbul de gardă al soldaților.
Un oraș verde
Pe terasa Turnului de Apă, mi-am dat seama cu adevărat cât spațiu verde este în Chișinău. Nu e stradă mare fără pomi pe margine, iar dacă vrei să te duci în parc, ai de unde alege: Valea Morilor, Parcul Trandafirilor, Grădina Botanică, Parcul Râșcani-Ciocana, Parcul Valea Farmecelor și, cel mai frumos și important, Dendrariul. Dendrariul a fost deschis în 1973 pe locul fostei Grădini Botanice a Academiei de Științe a Moldovei. Parcul este recent și modern reamenajat, cu o peisagistică minunată. Promenada e o adevărată relaxare: pășești pe podețele de lemn care trec peste pârâiașe, te plimbi pe sub arbori bătrâni sau printre flori de toate soiurile și culorile. Eu am prins perioada trandafirilor înfloriți, care nu mi-au încântat doar ochii, ci și simțurile cu parfumul lor. Lacul este stăpânit de zeci de rățuște care îți țin companie ori de câte ori vrei să stai pe una dintre băncile de pe mal.
Plăcinte, ciocolată și vin
Cam așa arată meniul oricărui turist venit la Chișinău și toată lumea caută ce-i mai bun. Și nu sunt deloc greu de găsit localurile ce oferă mâncare tradițională excepțională. Bunătățile sunt mult mai ieftine decât în România. De exemplu, pe o sticlă de vin Cricova am dat la restaurant echivalentul a 16 lei, iar în duty-free era 8 lei. Gustă și din vinul roșu și dulce, a cărui aromă selectă și proaspătă îți va rămâne în minte luni de zile după ce vei pleca de acolo. Vorbind de mâncarea tradițională, nu uita de plăcintele cu brânză care îți gâdilă fiecare papilă gustativă. Iar de vestitele bomboane trase în ciocolată cu diverse umpluturi nici nu mai vorbesc, că sunt deja faimoase pentru aromele lor.
Ce limbă vorbim?
Moldovenii sunt oameni calmi, zâmbitori, cărora le place să joace șah cu piesele imense din fața catedralei. Centrul orașului este destul de sigur inclusiv pentru turiști. Pe stradă, am auzit rar oameni care vorbeau rusă, însă am observat că majoritatea o știu. Posibilitatea să te întâlnești cu cineva care nu știe limba română este destul de redusă, cel puțin în Chișinău, așa că nu trebuie să-ți faci griji din acest punct de vedere. M-au bucurat copiii. Ei vorbesc o română clară, corectă, fără un accent moldovenesc ușor de intuit. Am întrebat cum e posibil, iar prietena mea de acolo mi-a dat răspunsul: canalele de desene animate românești!
Evită problemele la graniță
În primul rând, trebuie să știi că pentru a intra în Republica Moldova nu mai ai nevoie de pașaport. Din iunie 2015, există un act normativ prin care românii pot trece frontiera doar pe baza cărții de identitate. Cele mai multe incidente se înregistrează la ieșirea din Republica Moldova, deoarece turiștii sunt tentați să aducă acasă cât mai multe produse, acestea fiind foarte ieftine. Legea este foarte restrictivă și spune că ai voie cu doar două pachete de țigări, un litru de tărie, doi litri de alcool sub 22 de grade, patru litri de „vin liniștit” și maximum zece litri de carburant într-un rezervor special.
Prețuri
◆ 1 leu = 5 lei moldovenești (mdl)
◆ Benzină/motorină: 15-17 mdl/l
◆ Călătorie cu autobuzul: 2 mdl
◆ Țigări: 9,5-33 mdl/pachet
◆ Intrare în muzee și parcuri: 2 mdl
Citește și:
Viena, fosta capitala de imperiu
Prin Tara Uriasilor, in Maramures
Articol preluat din ediția de aprilie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: Corina Matei