Sărbătoarea Crăciunului s-a suprapus din 379 cu serbările solstițiului de iarnă, serbări păgâne ce se țineau în toată Europa sub influența saturnaliilor romane. S-a suprapus tocmai pentru a lupta mai bine cu păgânismul.
Dacii aveau credința că în noaptea solstițiului soarele-moș, care până atunci scăzuse ca intensitate și lumină, moare și se naște soarele-copil (ziua începe să crească). Ritualul acestei nopţi consta în arderea unui butuc (kratchun) ca simbol al îngropării zeului vechi. Românii au păstrat dansurile şi jocurile păgâne, dansuri și jocuri de fertilitate și belșug, de alungare a spiritelor rele, de chemare a proniei divine. După slujba Naşterii, începe așadar serbarea, cu masa ritualică, jocuri, colinde, mascaţi.
Țurca și brezaia
A doua zi după colindele copiilor din noaptea de Ajun, urmează cetele de tineri: țurca, brezaia, mascaţii, irozii, căluşeii, ursul. Spectacole de culoare şi bucurie. Una dintre cele mai populare măști, țurca, simbolizează capra, vaca săracului, animal care nu cere îngrijire mare, dar și belşugul, fertilitatea. Ceata merge din poartă în poartă, cu țurca făcând mulţime de giumbuşlucuri. Înainte de a „muri“, țurca dansează jocul cel mare, pe ritm de tobe și în clămpănitul propriu, o adevărată capodoperă de ritm.
Irozii şi comândarea
La trei zile după Crăciun, în mai toate zonele ţării se ţine iarăși ospăţ mare: pomana Crăciunului. Obiceiul se numeşte comândarea Crăciunului şi este în fapt îngroparea, jelirea, apoi învierea Crăciunului. În zilele acestea umblă cu colindul călușeii, dubașii, ursul – jocul lor este menit să sperie duhurile rele – şi irozii, colindători care nu fac altceva decât să pună în scenă povestea Naşterii lui Iisus, pe jumătate religioasă, pe jumătate populară, adunând laolaltă preceptele creştinismului, dar şi obiceiul mai vechi al locului de a povesti întâmplările comunității cu ajutorul „păpușilor“.
Citește și:
- 5 mancaruri traditionale de Crăciun
- Ce nu stiai despre bradul de Craciun
- 10 lucruri despre Craciun pe care nu le stiai
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr51/22.12.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Liviu Chirică