Nu atât de spectaculoase precum cele de pe valea Loarei sau cea a Rinului, nici atât de misterioase precum cele din înnorata Scoţie, castelele din România sunt parcă destinate poveştilor romantice.
Chiar dacă unele, cele mai multe, au fost ridicate în munţi, pentru pază şi apărare, locurile, poziţia şi, mai ales, aplecarea spre poveşti a românilor au făcut din ele un fel de cuiburi ale amorului. Cam vinovat, dar tot amor şi, prin urmare, frumos.
La Peleş, cu Enescu
Aşezat într-o poiană în susul Sinaiei, cu o privelişte absolut spectaculoasă, perla coroanei, castelul Peleş, este vizitat şi răzvizitat şi nu există turist care să fi trecut prin Sinaia şi să nu fi intrat să-l vadă. Din fericire, niciodată nu poţi spune că ai văzut tot, că ştii tot. Pentru că Peleşul a văzut multe: oameni şi amoruri, certuri şi împăcări, opere de artă şi artişti. Una dintre cele mai zbuciumate poveşti de dragoste petrecute în semeţul castel a fost cea dintre George Enescu şi teribila Maruca Cantacuzino, însoţitoare a Reginei Maria şi soţia lui Mişu Cantacuzino zis Nababul. Căsătorie liberă, relaţia dintre cei doi uimea chiar şi cele mai libertine cupluri mondene ale timpului. El a ajuns chiar să fie prins în patul conjugal cu sora soţiei sale, fără ca aceasta din urmă să pună prea mult la suflet. Ea era cea mai elegantă femeie din Bucureşti, răvăşitor de frumoasă şi senzuală, sufletul saloanelor. George Enescu era încă adolescent când începuse să fie invitat la Palat, la Sinaia sau la Cotroceni ca să cânte la seratele regale. Aşa a cunoscut-o. Au trecut ani buni până când, tânăr imberb, s-a întâlnit cu frumoasa ce-i bântuia visele, pe aleile Peleşului. „Înaintează spre mine, fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. (…) Un singur om umplea şi-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simţeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână“, scria Maruca în memoriile ei despre violonist. Iubire pătimaşă, violentă chiar, dragostea celor doi n-a ţinut cont de bârfe, de convenţii, de nimic. Dar cariera lui George Enescu se înfiripa, acesta având angajamente la Paris, la Londra, în America. Maruca, poate neconsolată, poate pur şi simplu, s-a îndrăgostit nebuneşte de Nae Ionescu. Cum Mişu Cantacuzino murise într-un accident, nici măcar cele mai subţiri aparenţe nu mai trebuiau păstrate. Nae era cu zece ani mai tânăr decât ea, Enescu – cu 12. Câţiva ani a ţinut dragostea asta, vegheată practic de la distanţă de nefericitul Enescu. Când fascinantul şi cinicul Nae Ionescu a părăsit-o, Maruca a picat într-o depresie grea, automutilându-se chiar. Abia acum a acceptat să devină soţia lui Enescu.
Dacă ai noroc şi e zăpadă multă, Sinaia şi, mai ales, zona din imediata vecinătate a Peleşului rivalizează cu un frumos vis de iarnă. De-acum, se poate sta în condiţii absolut spectaculoase, la preţuri decente, în vilele de lângă fostele Grajduri Regale sau, şi mai romantic, în cele de pe Calea Codrului. Pentru că Sinaia e Sinaia, merită să mergi măcar pentru un weekend romantic şi, chiar dacă nu te omori după schi, poţi face mişcare cercetând străduţele care urcă spre munte: vilele vechi au toate câte o istorie, străzile încă sunt liniştite şi, dacă eviţi locurile „de fiţe“, te poţi simţi chiar ca-n frumoasele vremuri de altădată.
La Colţ, cu Jules Verne
Celebru scriitorul, celebru castelul datorită scriitorului. Este vorba despre Castelul din Carpaţi de Jules Verne, ale cărui ruine încă se văd, la Colţ, pe un vârf de munte, cum cobori dinspre Haţeg spre Sarmizegetusa. Mai puţin cunoscută e povestea de dragoste dintre Jules Verne şi Luiza, o tânără ardeleancă ce l-a vrăjit pe francezul cu cârlig la femei. Se povesteşte că, la 17 ani, Luiza a plecat în lume. La Paris. Unde l-a cunoscut pe el. Însurat, deja celebru pentru romanele sale, înstărit. Şi l-a vrăjit atât de tare, încât a scris un roman numai şi numai pentru ea. Unii spun că a descris locurile şi oamenii atât de bine, încât e imposibil să nu-i fi călcat piciorul pe aici. Alţii susțin că numai dragostea pentru Luiza a fost de ajuns. Nici despre ea nu se ştiu prea multe. Bârfele vremii zic că ar fi fost din neam de conţi. Sau că ar fi fost doar o fată care şi-a dorit să vadă mai mult din lumea asta decât munţii de lângă Colţi. Sau că… Dar ce importanţă are? Important e să ştii doar că marele Jules Verne a fost convins de către o femeie frumoasă că trebuie să scrie una dintre cele mai interesante cărţi ale lui.
Dacă vrei să vezi cu alţi ochi cetatea Colţ, poate cu ochii scriitorului, poate cu cei ai fetei care l-a cucerit, nu-ţi rămâne decât să găseşti o pensiune în zonă. Şi nu-ţi face griji, pe lângă ruinele cetăţii, ai de văzut şi petrecut romantic în mulţime de locuri: parcul dinozaurilor din Haţeg, Sarmizegetusa la o aruncătură de băţ, poate şi-o drumeţie la poalele Retezatului.
La Posada, cu Martha
Femeile frumoase de familie bună nu sunt puţine în istoria începutului de secol XX. Martha Bibescu este însă pe podium: talentată, superbă, senzuală, nonconformistă, mulţime de calităţi într-o singură femeie. Care s-a măritat la 17 ani cu Valentin Bibescu, vărul ei primar, în urma unei iubiri fulgerătoare. Iubire pe care Valentin a ţinut s-o consfinţească prin construirea unui castel. La Posada, lângă Comarnic, locul copilăriei lui. Scriitoare recunoscută, dar şi mondenă până în vârful degetelor, Martha Bibescu se plictiseşte repede de Valentin şi începe seria amorurilor celebre. Printre alţii, Cristopher Birdwood Thomson, ataşatul militar al Marii Britanii la Bucureşti. Era în 1915, chiar după izbucnirea Primului Război Mondial. Ea avea 30 de ani, el 40. S-au cunoscut în Bucureşti, s-au iubit la Mogoşoaia, s-au simţit în siguranţă la Posada. Acolo, de altfel, Thompson a ascuns documente secrete ale ambasadei. Câteva luni mai târziu, soţul şi amantul Marthei Bibescu vor participa împreună la o acţiune de incendiere a sondelor de la Ploieşti pentru a nu putea fi capturate de ocupaţia germană. El a iubit-o până la moarte. Ea a iubit mulţi alţi bărbaţi: regi, prinţi moştenitori, artişti.
Parcul superb te cucerește pe orice vreme. Muzeul cinegetic pe care-l găzduieşte azi castelul este destul de rar vizitat, din păcate, dar povestea Marthei Bibescu s-ar putea să te atragă spre locurile acelea. Unde mai pui că peisajul din jur, drumeţiile care se fac şi imediata apropiere a Sinaiei s-ar putea să te convingă. În drumul tău spre Valea Prahovei, opreşte-te câteva clipe şi aici!
Articol preluat din ediția de februarie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: A. Dumitrescu