Îmi aduc aminte și acum primul meu concert la Ateneu. Aveam șase ani, purtam rochia roz fanat croită de mama și pantofi negri de lac. Mii de gânduri și de reguli se înghesuiau în mintea mea și mi-era teamă că voi uita când să aplaud sau ce să spun. Dar în sinea mea știam că bunele maniere nu sunt despre a încerca să par ceea ce nu sunt, ci despre naturalețe în gesturi și respectul pentru cei pe care îi întâlnesc. Apoi Ateneul, lumina aurie a sălii, rochiile din tafta grea, negrul fracului dirijorului, arcușurile viorilor ca picioarele unui greier imens și scena, uimitoare, de neatins. Astăzi, din acel concert au rămas doar nostalgia clipei în care o fetiță cu pantofi de lac s-a îndrăgostit de muzica clasică și de rochiile lungi de seară și toate regulile de etichetă pe care le aștern mai jos:
– un taior nu se va potrivi cu un concert Holograf, la fel cum nici o pereche de blugi nu se va potrivi cu o simfonie. Hainele nu-l fac întotdeauna pe om, dar creează magia unui moment, iar ca spectacolul de pe scenă să fie complet, are nevoie de costume, atât ale artiștilor, cât și ale noastre. Pantaloni și sacou închise la culoare pentru domni, o rochie peste genunchi pentru doamne, moderație în accesorii și în imprimeuri, parfum discret, un zâmbet, iată costumul spectatorului manierat!
– punctualitatea este o formă de respect și recunoaștere a măiestriei artiștilor; de aceea vom ajunge cu 15-20 de minute înainte de începerea spectacolului, destul timp pentru a parca mașina, a merge la garderobă și a ne găsi locurile. În cazul în care am întârziat, elegant este să așteptăm până la prima pauză sau până când plasatoarea ne face semn că putem intra în sală.
– pentru a nu-i incomoda pe ceilalți spectatori și pentru a nu bloca accesul pe rânduri, vom lăsa la garderobă hainele și oricare alt obiect voluminos pe care se întâmplă să-l avem cu noi. Nu vom pune paltonul pe spătarul fotoliilor din fața noastră, invadând astfel spațiul intim al altor persoane. Când mergem spre locurile noastre, vom intra pe rând cu fața către cei care sunt deja așezați, bărbatul fiind cel care deschide drumul.
– în timpul spectacolului nu vom mânca, nici nu vom purta conversații cu cei care ne însoțesc, iar telefoanele mobile vor fi închise sau date pe modul silențios, fără vibrații. Orice zgomot sau mișcare în sală poate deranja actul artistic; de aceea nu ne vom pregăti de plecare înainte de terminarea reprezentației doar pentru a fi primii la garderobă sau pentru a evita aplauzele lungi.
– la concert, vom aplauda la intrarea pe scenă a dirijorului și a solistului și la sfârșitul piesei muzicale, iar la teatru, la sfârșitul unui act sau după un moment actoricesc aparte. Fluierăturile și țipetele nu își au loc în sala de spectacol, nici comentariile răutăcioase sau certurile cu partenerul nostru. Odată intrați în sala de spectacol, lăsați la ușă grijile cotidiene și pierdeți-vă pentru câteva zeci de minute în povestea de pe scenă.
Cu drag, pentru cei care, asemenea mie, iubesc lumea magică a spectacolului!
Citește și:
Articol preluat din ediția de decembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Mona-Silvia Timofte
Foto: pixabay